„Umblaţi dar după darurile cele mai bune…” (1 Corinteni 12:31)

     Valoarea oricărui lucru este determinată de funcțiunea sa: ce problemă rezolvă, ce nevoie satisface? Nisipul este un bun exemplu. Pe plajă, nisipul este gratuit. Dar dacă dorești să construiești un loc de joacă, același nisip trebuie să fie ambalat în saci și transportat, deci trebuie plătit; prin urmare, valoarea lui crește. Deci, ceea ce este gratuit la plajă, la magazin te costă ceva – să zicem 25 de lei sacul… Iar atunci când același nisip este lipit pe o bucată de hârtie, transformându-l în șmirghel, valoarea lui crește din nou. Acum poate costa până la 100 de lei rola – valoarea a crescut deci odată cu modificarea scopului său. Un autor explica acest lucru astfel: „Nisipul este dioxid de siliciu. Când nisipul este preluat, încălzit și prelucrat, devine parte a unui cip de computer care valorează acum cinci sute de dolari. Așadar, ceea ce odată era gratuit pe plajă are acum valoare pentru că se află într-un sac, pentru că este lipit pe o bucată de hârtie sau pentru că se află într-un cip de computer pe care abia ți-l poți permite. Nisipul este același, dar a căpătat o valoare cu atât mai mare cu cât scopul în care e folosit e mai important!” După ce a scris pe larg despre diversele sarcini care trebuie îndeplinite de către cei care-L urmează pe Hristos și despre darurile care trebuie exercitate în biserică, apostolul Pavel scria: „Umblaţi dar după darurile cele mai bune”. De ce? Pentru a putea aduce cele mai mari beneficii și a face cel mai mare bine comunității de credincioși din care faci parte. Pavel a scris credincioșilor din Roma: „doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră.” (Romani 1:11) Așadar, darurile sunt date de Dumnezeu prin Duhul Sfânt pentru întărirea altora. Deci, folosește-ți darul pentru glorificarea Domnului și zidirea Bisericii!