„Au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:34)

     Un pastor a scris: „La începutul secolului al XX-lea, psihologul Alfred Adler a propus teoria contraintuitivă a compensării. Adler credea că amenințările sau riscurile pe care le percepem se dovedesc adesea a fi avantaje deghizate, deoarece ne obligă să dezvoltăm atitudini și abilități care altfel ar fi rămas nedescoperite. Și numai atunci când compensăm aceste dezavantaje, se revelează darurile noastre cele mai mari! 70% dintre studenții la arte pe care Adler i-a studiat aveau anomalii optice. El a observat că unii dintre cei mai mari compozitori din istorie (între care Mozart și Beethoven) aveau afecțiuni degenerative la urechi. El a exemplificat cu o mare varietate de vocații, ale căror practicanți și-au valorificat slăbiciunea descoperindu-și noi calități. Adler a concluzionat că dezavantajele percepute (precum defectele congenitale, afecțiunile fizice și sărăcia) pot fi rampe către succes. Și că succesul nu este obținut în ciuda acestor dezavantaje, ci datorită lor. Într-un studiu realizat pe mici antreprenori, 35% dintre ei au recunoscut ca au dislexie (o tulburare specifică de învățare, de natură neurologică, ce cauzează dificultăți semnificative în citire, scriere și ortografie). Acest dezavantaj a forțat acest grup de antreprenori să-și cultive alte seturi de abilități: unii dintre ei au devenit mai pricepuți la comunicarea orală, deoarece cititul era atât de dificil; alții au învățat să se bazeze pe abilități sociale, bine dezvoltate, pentru a compensa provocările cu care se confruntau în sala de clasă… Și toți au dezvoltat o etică a muncii care ar fi putut rămâne latentă dacă cititul le-ar fi venit ușor! Cele mai mari avantaje ale noastre pot fi de fapt ascunse în cele mai mari dezavantaje ale noastre, dacă învățăm să le valorificăm!” Sunt aceste exemple o motivație pentru a-L lăuda pe Dumnezeu pentru „hopurile” pe care le percepi?