„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.” (Iov 1:21)

     Iată concluzia lui Iov după ce a fost lipsit de toate bunurile și valorile sale: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.” Omul acesta a înțeles că intrăm în viață cu mâinile goale și ieșim din viață cu mâinile goale – toți! Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi atunci când plecăm este… ce am trimis înainte. Domnul Isus ne-a avertizat despre acest lucru: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21). Când Domnul Isus a pronunțat „comoară”, oamenii au înțeles că Se referea la îmbrăcăminte, mâncare sau bani. De ce? Deoarece oamenii bogați purtau cele mai bune haine, dar moliile puteau face găuri în ele. Oamenii bogați mâncau cea mai bună mâncare, dar șobolanii și viermii o puteau consuma. Oamenii bogați dețineau argint și aur, dar cum nu existau bănci, își depozitau banii în casele lor. Dar pentru că acestea erau făcute din lut, hoții puteau să treacă ușor prin perete și să le jefuiască. Ceea ce spunea Isus atunci ne spune și nouă astăzi: „Nu vă plasați averea acolo unde poate fi deteriorată sau furată, ci trimiteți-o la loc sigur: în cer!” Un pastor scria: „Isus nu-ți vrea banii. Sunt deja ai Lui! Isus îți vrea inima. Dar cum inima ta merge întotdeauna după bani, El vrea ca tu să-I predai Lui banii, bogăția, și lucrurile tale!” Când faci asta, tu investești în veșnicie, și nu în viața aceasta trecătoare! Ce gând valoros!

„Adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

     După patru sute de ani în care au trăit ca robi, iudeii erau pe punctul de a intra în Țara promisă… Dar Dumnezeu avea o preocupare cu privire la ei… Care era aceasta? Aceeași îngrijorare pe care o are față de fiecare dintre noi: când ai puțin, îți dai seama că ești dependent de Dumnezeu. Însă când ai mult, tendința este să uiți de Dumnezeu, sursa oricărei binecuvântări. Reține ce a spus David atunci când poporul lui Dumnezeu a dăruit cu generozitate pentru a construi Templul: „Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem… Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt… şi ale Tale sunt toate.” (1 Cronici 29:14, 16) Rugăciunea pe care David a rostit-o în acea zi a lăsat o amprentă puternică asupra fiului său Solomon, care va scrie mai târziu: „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19) S-ar putea să fii nedumerit în fața acestor argumente și să spui: „Dar am studiat din greu pentru a avea o slujbă bună și o carieră de succes!” Sau: „Am muncit pe brânci pentru a construi această afacere…” Serios? Dar cine ți-a dat puterea? Cine ți-a dat talentul? Cine ți-a dat strategia, relațiile și resursele pentru a reuși? Dacă crezi că ai fost tu, citește acest verset, notează-l și poartă-l cu tine: „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: ‚Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!’” (Isaia 48:17). Așadar, să nu uiți nicio clipă că Dumnezeu este sursa binecuvântării tale!

„Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:8)

     Când vine vorba despre bani, trebuie să nu uităm că Dumnezeu deține totul. Dacă te îndoiești de acest lucru, ia aminte la următoarele versete: „Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:8); „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1); „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17); „De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” (1 Cronici 29:12). Ce învățăm din aceste cuvinte? Că banii din bancă, portofoliul de acțiuni sau titlurile de proprietate pot fi pe numele tău, dar Dumnezeu este proprietarul tuturor. S-ar putea să te întrebi: „Atunci ce sunt eu?” Tu ești doar administratorul averii lui Dumnezeu și executorul voinței Sale. Poate un administrator să facă ce dorește cu averea cuiva? Nu, el este obligat s-o administreze în locul altcuiva. Executorul poate face ce dorește cu testamentul cuiva? Nu, este obligat să urmeze instrucțiunile din testamentul respectiv. Iar dacă dorești să cunoști termenii voinței lui Dumnezeu pentru viața ta, aceștia se găsesc în Cuvântul Său. Și cu cât Dumnezeu îți încredințează mai mult, cu atât El îți cere mai mult. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48). Așadar, nu uita azi că Dumnezeu deține totul!

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

     Am constatat că tot mai mulți părinți sunt singuri, fie din cauza decesului unuia dintre soți, fie din cauza războiului, fie a divorțului.. așa că am să reiau următoarea povestire de încurajare pentru ei. Un expert în probleme maritale spune că o mamă singură i-a trimis o poveste care l-a ajutat să explice singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care își cresc singuri copiii. Ea a povestit că se uita pe fereastră într-o zi ploioasă și a văzut o mierlă și puii ei cocoțați într-un cuib. În timp ce ploaia se revărsa, pasărea mamă își acoperea puii care ciripeau sub aripile ei întinse. Apoi a început să cadă grindină. În loc să-și ascundă capul în cuib, mama mierlă și-a ridicat capul în sus și a încasat ea loviturile pentru a-și proteja puii… astfel că toți puii au trecut cu bine prin furtună. Ce ilustrație grăitoare a pericolelor prin care trec părinții singuri! Responsabilitatea de a crește singur un copil este mare și grea, și solicită părintelui respectiv să-și câștige existența, să gătească, să facă curat, să supravegheze temele, să aibă grijă de copilul bolnav și așa mai departe. Dincolo de aceste îndatoriri de zi cu zi, ei trebuie să se gândească și la propriile nevoi personale și spirituale. În linii mari, aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini de pe pământ. Părinții singuri, mame sau tați, au nevoie de sprijinul și rugăciunile noastre continue. Voi, toți care îndurați lovituri și faceți sacrificii pentru copiii voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând va apărea un curcubeu frumos. Când slujba va fi terminată și puiul va fi mare și sănătos, vor exista beneficii dulci pentru părinții care nu-și iau „zborul”! Cuvântul lui Dumnezeu promite: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere să răzbiți în viață, dragi părinți singuri!

„Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13)

     Dumnezeu ne îndeamnă să-L căutăm, dar asta nu înseamnă că El Se ascunde de noi. Când Îl căutăm pe Dumnezeu, luăm o decizie care este necesară pentru a ajunge în tărâmul spiritual. Unele niveluri de binecuvântare nu sunt niciodată primite dacă nu sunt căutate cu ardoare. Căutarea ta după Dumnezeu este cea care Îl determină să răspundă. Autorul epistolei către Evrei scrie: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Nu există manuale care să ne învețe pas cu pas cu privire la modul corect de a-L căuta pe Domnul. Unii oameni Îl caută în liniște, cu lacrimi duioase care cad ușor pe o față obosită. Alții Îl caută în timp ce se plimbă pe plajele nisipoase ale unui golfuleț, privind curenții mareei de seară. Unii își ridică mâinile și Îl laudă cu expresii de adorație iubitoare. Nu există reguli, doar caută-L din toată inima! Ce înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu „cu toată inima” ta? Înseamnă să-I acorzi toată atenția ta și să dai deoparte orice distragere, astfel încât să te poți concentra asupra Lui. Imaginează-ți că scapi o lentilă de contact pe podea sau o piatră prețioasă dintr-un inel… vei spune: „Nicio problemă, am s-o caut mai târziu!”?! Nicidecum, valoarea pe care o acorzi unui lucru determină intensitatea cu care îl cauți. Când te rogi: „Doamne, am nevoie de Tine; nu voi reuși fără Tine!”, te rogi „din toată inima”. Iar Dumnezeu răspunde unei astfel de rugăciuni. De unde știm? Din Biblie: „Mă voi lăsa să fiu găsit…” (Ieremia 29:14). Așadar, caută-L pe Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale, El este comoara cea mai prețioasă!

„Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. Oprire.” (Psalmul 44:8)

     După ce ne împărtășește mari adevăruri și perspective, psalmistul folosește adesea cuvântul „Selah”. Acesta înseamnă „pauză de reflecție”. De când lumea, se spune că experiența este cel mai bun profesor. Dar adevărul este că experiența evaluată este cel mai bun profesor! Oprirea pentru a reflecta este una dintre cele mai importante activități pe care le poți face pentru a crește. Ea oferă o valoare superioară motivației sau încurajării, deoarece îți permite să te asiguri că mergi pe drumul cel bun. La urma urmei, dacă te afli pe un drum greșit, nu ai nevoie de motivație pentru a merge mai repede. Ci este necesar să te oprești, să reflectezi și să schimbi cursul. Referindu-se la vremurile din urmă, Biblia spune că, între altele, citind – „cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4) Iar „cunoștința” înseamnă informație, deci acumulare de fapte și date… dar nu ni se spune că și înțelegerea va crește. Cu o minte ageră și o memorie bună, poți reține o mulțime de cunoștințe. Dar, pentru a înțelege, trebuie să-ți faci timp să detaliezi și să înțelegi ceea ce vezi și auzi. Galileo a spus: „Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce sunt descoperite. Ideea este să le descoperi. Pentru asta este nevoie de investigație.” Luând câte o pauză și reflectând, poți sorta experiențele pe care le ai, le poți vedea în perspectiva potrivită și poți culege din ele înțelepciunea necesară pentru a avea un viitor mai bun. Aceste momente sunt adesea numite momente „revelatoare”, atunci când observi ceva, sau experimentezi o înțelegere – ai o iluminare bruscă… este momentul în care proverbialul bec se aprinde. Puține lucruri în viață sunt mai bune decât astfel de momente! Dar ele vin doar la aceia care își iau timp și fac efortul de a se opri și de a reflecta. Poate fi și cazul tău – așa că, fă-ți timp astăzi și reflectează!

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

     În 1982, John Hinckley Jr. a încercat să-l asasineze pe președintele SUA Ronald Reagan, împușcându-l cu un pistol. Fiica lui Reagan, Patti, a povestit mai târziu ce a învățat de la tatăl ei când acesta se afla în spital: „Tatăl meu a spus că știa că vindecarea sa fizică depindea în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Mi-a arătat că iertarea este cheia tuturor lucrurilor. Mi-a dat un exemplu de gândire ca a lui Hristos!” Uneori rănile pe care alții ni le provoacă sunt neintenționate, alteori sunt premeditate… Dar, în ambele cazuri, Sfintele Scripturi ne oferă un standard clar cu privire la rănile pe care le suferim: trebuie să-i ierți pe cei care te-au rănit, „așa cum te-a iertat Dumnezeu în Hristos”! Acesta este un standard înalt, dar este unul care aduce vindecarea celor mai adânci răni ale noastre. Uneori acordăm iertarea ca pe o băutură răcoritoare de la un automat: mecanic și fără sentimente. Dar Biblia spune că iertarea trebuie să fie însoțită de două atitudini: bunătate, care se exprimă în faptele noastre, și blândețea inimii, care se exprimă în atitudinile noastre. De ce? Pentru că acesta este modul în care Dumnezeu ne iartă. Pe paginile Scripturii găsim relatări emoționante despre bunătate, blândețe, milă și tandrețe – în faptă și-n cuvânt – atribuite lui Dumnezeu. De asemenea, găsim exemple în viețile celor pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și îndeplini planurile și scopurile. Iosif a fost unul dintre aceștia, el iertându-și frații care l-au trădat… Dumnezeu ne cheamă să facem același lucru. Acest tip de iertare este un act al inimii, și în egală măsură un act al voinței. Iată așadar care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – iartă!

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.” (Proverbele 19:2)

     Dacă ești o persoană impulsivă, ai tendința de a nu fi disciplinat. Poți fi nepăsător, insensibil față de ceilalți sau condus de patimi și înverșunare. S-ar putea să ignori gratificarea și să ai o toleranță scăzută la frustrare. Te plictisești rapid și-ți poți ieși din fire… Deci, dacă ești o persoană impulsivă, iată șase principii pe care ar trebui să încerci să le încorporezi în viața ta: 1) Cere sfatul prietenilor înțelepți înainte de a te arunca cu capul înainte într-o chestiune. Ascultă cuvintele înțeleptului Solomon și aplică-le în viața ta: „O inimă pricepută dobândeşte știința şi urechea celor înţelepţi caută știința.” (Proverbele 18:15); 2) Cultivă prietenii cu oameni care sunt și înțelepți, dar și suficient de puternici pentru a-ți cere socoteală. Sfânta Scriptură spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16); 3) Roagă-te și cere călăuzire de la Domnul pentru a-ți deschide o ușă, înainte de a presupune că intuiția ta este un îndemn divin. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:8-9); 4) Studiază și citește despre un domeniu în care există o nevoie, înainte de a te angaja să acționezi. Iată în acest sens sfatul împăratului Solomon: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Proverbele 14:15); 5) Când ajungi la sfârșitul unui sezon de activitate, petrece timp reflectând, astfel încât să devii o persoană mai înțeleaptă înainte de a trece mai departe… Ia aminte la îndemnul Scripturii: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.” (Proverbele 21:5); 6) Ia-ți un angajament și ține-te de el, chiar și când apare o altă provocare, care pare mai interesantă… Și toate astea, te vor ajuta să te lași călăuzit de înțelepciune, și nu de porniri!

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta…” (1 Ioan 4:17)

     Când îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede „în Hristos”. Expresia „în Hristos” apare de aproape optzeci de ori în Noul Testament! Când Dumnezeu Se uită la tine, El nu te vede cu toate defectele și imperfecțiunile tale, ci te vede în Hristos. Și din moment ce Hristos a ispășit toate păcatele tale, ești primit „în Preaiubitul lui” (Efeseni 1:6). A avea un viitor binecuvântat nu depinde de cât de mult te străduiești să fii perfect, sau de cât de mult te străduiești să te schimbi… Este condiționat de persoana lui Isus Hristos și de faptul că ești „în Hristos”. Biblia declară: „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.” S-ar putea să spui: „Dar chiar primești doar ce meriți?!” Da, dacă nu ești în Hristos!… Ai parte de condamnare. Dar dacă-L ai pe Hristos, nu! Biblia ne spune (în 2 Corinteni 5:21): „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Cuvântul „neprihănire” este un termen juridic și înseamnă „a avea o poziție corectă în fața lui Dumnezeu”. Dicționarul descriptiv al cuvintelor biblice definește neprihănirea ca fiind „acel dar plin de har, al lui Dumnezeu pentru oameni, prin care toți cei care cred în Isus Hristos sunt aduși într-o relație corectă cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, poziția ta corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe poziția corectă a lui Hristos în fața lui Dumnezeu. Ar trebui să te bucuri de asta! De ce? Pentru că singura neprihănire care se ridică la standardul exigent de perfecțiune al lui Dumnezeu este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce ești îmbrăcat în neprihănirea Lui, poți fi încrezător în acceptarea lui Dumnezeu și poți umbla în binecuvântarea Lui – în fiecare zi! Deci și azi!

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Gândurile îți creează sentimentele, iar sentimentele îți dictează raportarea la viață. Așadar, schimbându-ți felul în care gândești, poți schimba felul în care te simți și modul în care te raportezi la viață. Spre deosebire de lume, care te învață să-ți golești mintea pentru a obține pacea, calea lui Dumnezeu este să-ți umpli mintea cu gânduri proaspete, puternice și mântuitoare. Profetul Isaia afirma: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine!” Noi nu vorbim aici doar despre încercarea de a șterge sau a alunga gândurile rele prin propria voință, ci și despre substituire. Dacă un gând greșit, rău sau negativ se află astăzi în mintea ta și nu reușești să scapi de el, nu mai încerca! Asta nu-l va șterge din mintea ta. Este ca și cum ai tăia o buruiană la nivelul solului, în loc s-o smulgi din rădăcină: ea va crește din nou! Ce trebuie să faci este să înlocuiești acel gând, greșit sau negativ, cu un gând care este de la Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care poți face față gândurilor distructive și de a începe procesul de vindecare. Apostolul Pavel ne îndeamnă (Filipeni 4:8-9): „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi!” Ești îngrijorat de sănătatea ta? „Însuflețește-ți” mintea cu acest verset: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” (Matei 8:17) Ești îngrijorat cu privire la viitor? „Însuflețește-ți” mintea cu această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8) Așa că, schimbă-ți gândurile… și-ți vei schimba viața!