„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     După ce a creat universul și omul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Asta înseamnă că fiecare persoană care s-a născut vreodată, inclusiv tu, are în ea semințe ale valorii sădite de Dumnezeu și potențial pentru realizare. Tot ce trebuie să faci este să le uzi și să le hrănești, iar ele vor crește. Așadar, de ce mulți oameni nu reușesc să-și atingă potențialul dat de Dumnezeu pentru viața lor? Unul dintre principalele motive este stima de sine scăzută; ei nu cred în ei înșiși. Posedă sute de abilități și posibilități, dar nu le cultivă niciodată pentru că s-au convins că sunt incapabili să învețe și să crească și să devină ceva uimitor. Dacă nu crezi că ești valoros și că merită să investești în tine, nu-ți vei petrece timpul și nu vei depune efortul necesar pentru a deveni ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii! Zig Ziglar, autor american de literatură motivațională, spunea: „Este imposibil să ne comportăm în mod constant într-o manieră care nu se află în concordanță cu felul în care ne vedem pe noi înșine. Putem face foarte puține lucruri într-un mod pozitiv dacă avem o părere negativă despre noi înșine.” Apostolul Pavel era smerit, și conștient de dependența sa totală de Dumnezeu. Dar el avea și un simț sănătos al valorii de sine. Iată ce le-a scris celor care au crezut în el și i-au susținut lucrarea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.” (Filipeni 4:13-14) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: consideră-te valoros, pentru că așa te-a făcut Dumnezeu!

„Ei au zis: Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.” (Neemia 2:18)

     Există un timp pentru a te ruga și există un timp pentru a acționa. Uneori, asta înseamnă să completezi cererea de angajare, să scrii cecul, să stabilești o întâlnire, să ai o conversație sau să faci pasul. Peter Marshall a spus: „Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi cu toții de acord să citim una dintre Evanghelii până când am ajunge la un punct în care ni s-ar spune să facem ceva, apoi să mergem să facem acel lucru și abia după ce l-am făcut, să începem să citim din nou? Există aspecte ale Evangheliei care sunt enigmatice și greu de înțeles. Dar problemele noastre nu sunt centrate pe lucrurile pe care nu le înțelegem, ci mai degrabă pe lucrurile pe care le înțelegem. Problema noastră nu este atât de mult că nu știm ce ar trebui să facem. Știm foarte bine, dar nu vrem s-o facem!” Una dintre marile greșeli pe care le facem este să Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem pentru El. Înainte ca Dumnezeu să separe apele râului Iordan pentru a le permite evreilor să intre în Canaan, El le-a spus preoților să facă câțiva pași în râu. De ce a făcut Dumnezeu asta? Poate pentru că a vrut să știe dacă aveau suficientă credință pentru a-și uda picioarele. Câtă vreme picioarele tale stau neclintite pe pământ uscat, Dumnezeu nu va despărți râul pentru tine. S-ar putea să spui: „Aștept ca Dumnezeu să Se miște…” Poate că Dumnezeu așteaptă ca tu să pășești prin credință și să faci prima mișcare. Dacă este așa, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te… apoi treci la fapte!

„Cine este Pavel… și Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut…” (1 Corinteni 3:5)

     Într-o zi, când Charles Colson era programat să țină o predică în fața a trei sute de deținuți de la închisoarea San Quentin, s-a cerut închiderea deținuților pe motive de securitate și majoritatea au fost închiși în celulele lor. Colson a decis să meargă și să transmită mesajul complet pe care îl pregătise, celor câțiva deținuți cărora li s-a permis să participe. Mai târziu, când și-a exprimat dezamăgirea că cei trei sute n-au putut participa, i s-a spus: „Ți-am înregistrat mesajul și îl vom difuza de câteva ori tuturor celor două mii două sute de deținuți!” Ce s-ar fi întâmplat dacă Colson ar fi cedat dezamăgirii și ar fi transmis doar un scurt devoțional, în loc de mesajul evanghelistic complet pe care îl pregătise? Mai mult de două mii de prizonieri nu ar fi auzit Evanghelia! Se poate întâmpla să fii vreodată singura persoană disponibilă să vorbească oamenilor despre Dumnezeu. Vei fi dispus și credincios într-un astfel de moment? Tu ești cea mai importantă persoană din lume pentru Dumnezeu, atunci când ești chemat să faci ceva pentru El. Nu uita niciodată că mesajul este mai important decât mesagerul. Apostolul Pavel a scris: „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut; şi fiecare, după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna, şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.” (1 Corinteni 3:5-8) Așadar, azi – pune sămânța în glie!

„Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele apostolilor 13:2)

     Un grup de credincioși din biserica din Antiohia primului secol creștin se întâlneau regulat dedicând timp semnificativ rugăciunii, postului și închinării. Drept rezultat, Duhul Sfânt le-a cerut: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” De unde au știut ei că Duhul Sfânt le-a spus acest lucru? Pasajul nu spune! Este posibil să fi fost un moment de confuzie? Nu. Au recunoscut ei că Duhul Sfânt îi ghidase? Da! Este un lucru absolut sigur că ei au primit împreună călăuzire de la Dumnezeu. De unde știm? Noi cei de azi – din Biblie, unde citim despre faptele lor făcute prin puterea Duhului Sfânt. Când vine vorba despre călăuzire, una dintre greșelile pe care le facem se numește „încadrare mărginită” Ce înseamnă acest lucru? Că pierdem multe dintre opțiunile pe care Dumnezeu le aduce în fața noastră, din cauza gândirii noastre limitate. Noi vream explicații logice pentru manifestările Duhului! Dar iată ce ne spune Biblia în continuare: „toți… umpluți de Duhul Sfânt… vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Un autor creștin explică: „Noi ne întrebăm lucruri de genul: „Ar trebui să pun capăt acestei relații, sau nu?” în loc de: „Cum aș putea să fac această relație mai bună?”… Sau „Ar trebui să cumpăr asta sau nu?”, în loc de „Care este cel mai bun mod în care pot folosi acești bani?”… Pe cont propriu, tindem să suferim de prejudecăți de confirmare. Căutăm informații care să confirme ceea ce ne dorim deja, în loc să căutăm adevărul nevăzut, călăuzirea Duhului. Oamenii urmăresc canale prin cablu care le întăresc prejudecățile politice. Pretindem că vrem adevărul, dar ceea ce vrem de fapt este confirmarea pozițiilor pe care le-am stabilit deja.” Isaia a vorbit despre oamenii „care nu vor să asculte Legea Domnului”, ci doreau să audă „lucruri măgulitoare… lucruri închipuite.” (Isaia 30:10). În căutarea călăuzirii, acționează după următorul principiu: fii sincer cu Dumnezeu, deschis și dornic, iar El îți va răspunde! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi? „Umblă cârmuit de Duhul!” (Galateni 5:16)

„Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:18)

     În rugăciunea Sa de Mare Preot din Ioan 17, Domnul Isus S-a rugat: „Le-am dat Cuvântul Tău… Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:14-18) Unde i-a trimis Domnul Isus pe ucenicii Săi? În lume. El nu le-a spus: „Încercați să evitați lumea. Stați doar cu creștinii din biserică și păstrați distanța față de oamenii care fac rele și vorbesc urât!” Ceea ce a vrut Domnul Isus să spună este că fiecare ucenic al Său este trimis ca reprezentant al lui Dumnezeu la locul său de muncă, în cartierul său, în circumstanțele sale, în situațiile sale… și a fi atunci și acolo sare și lumină este motivul pentru care te afli pe această planetă! El spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21). Unde? În lume. Noi nu suntem chemați să evităm lumea, ci să ne implicăm în ea. S-ar putea să spui: „Dar nu mă simt confortabil în preajma unor astfel de oameni!” Atunci roagă-L pe Dumnezeu să te facă să semeni mai mult cu Domnul Isus, care era cunoscut drept „prietenul păcătoșilor” (vezi Luca 7:34). Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.” (Matei 10:16) Cel puțin două lucruri trebuie să aibă o oaie ca să se descurce printre lupi: curaj și înțelepciune. Și mai are nevoie și de un angajament total. Albert Schweitzer a renunțat la statutul său de teolog extraordinar și de muzician de talie mondială pentru a-i sluji pe cei mai săraci oameni de pe un alt continent! Indiferent ce te-a chemat Dumnezeu să faci, asta va implica iubirea oamenilor și dăruirea ta față de ei!

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi…” (Iacov 4:8)

     Noi spunem că avem încredere în Dumnezeu, dar adesea ne temem că El nu va veni în ajutorul nostru atunci când avem cea mai mare nevoie de El. Așadar, presupunem în mod fals că, dacă ne gândim în continuare la problemă și ne îngrijorăm suficient, cumva ne putem ocupa singuri de ea – în caz că Dumnezeu nu apare și nu face ceva (după calendarul nostru)! Acest lucru ne aduce mai aproape de problemele noastre, dar nu și de Cel care le poate rezolva! Dar când alegem să credem că Dumnezeu deține controlul asupra vieților noastre și că Se va ocupa de orice situație în care ne aflăm, ne apropiem mai mult de El, și problemele noastre nu mai par deloc atât de îngrijorătoare! Iată cum funcționează lucrurile: cu cât te apropii mai mult de problemă, cu atât Dumnezeu pare mai mic! Dar cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât problema ta pare mai mică! Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbele 3:5) Încrederea în Dumnezeu te va împiedica să te gândești și să încerci să înțelegi lucruri pentru care nu ai încă răspunsuri. În loc să asculți acea voce sâcâitoare din interior care spune: „Ce ai de gând să faci?”, apropie-te de Dumnezeu și afirmă: „Am de gând să mă încred în Dumnezeu, ca să-mi arate El ce să fac!” Psalmistul a declarat: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu!” (Psalmul 73:26, 28) Unde este Dumnezeu atunci când ai cea mai mare nevoie de El? Chiar lângă tine! Iată Cuvântul Lui pentru tine azi!

„Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” (Romani 10:20)

     Oare ce semnificație are acest verset din Sfânta Scriptură care spune: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”? Iată un răspuns: deși cauți rezolvarea problemelor în locuri greșite, pui întrebări greșite și te îndrepți într-o direcție greșită, Domnul Isus te va intercepta, te va redirecționa și-ți va satisface nevoile cele mai profunde! Când femeia de la fântână L-a întâlnit pe Isus, ea căuta răspunsul în relații. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate și trăia cu un al șaselea bărbat… (vezi Ioan 4:18) Când Zacheu L-a întâlnit pe Isus, el căuta răspunsul în lucrurile materiale. Doctorul Luca ne face cunoștință în Evanghelia sa (Luca 19:2-3) cu acest „om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.” Când apostolul Pavel L-a întâlnit pe Isus, el credea că și-a aflat rostul în religie – conform CV-ului său (Filipeni 3:5-6): „tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” Relațiile multiple nu au mulțumit-o pe femeia de la fântână, bogățiile nu l-au mulțumit pe Zacheu, religia nu l-a mulțumit pe Pavel. Și astfel de lucruri nu te vor mulțumi nici pe tine! Dar ce te va mulțumi? Relația personală cu Domnul Isus! Astăzi El îți spune: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10) Așadar, Isus este răspunsul pentru tine!

„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

     Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa: „Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:36-39) Imediat, Domnul Isus a răspuns gândurilor fariseului… și i-a spus lui… același lucru pe care ți-l spune și ție astăzi: „Trecutul tău este cel care te califică să vii și să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu!” Citim în vers. 47 că Isus i-a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Adâncimile păcatului din care fusese ridicată au făcut-o să se ridice la înălțimi de închinare pe care acest fariseu nu le putea înțelege. Dacă există un lider al închinării pe paginile Sfintei Scripturi, acela este David. Privind în urmă, el scria: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu te asigură astăzi că trecutul tău te califică drept închinător!

„Domnul… trebuia să treacă prin Samaria…” (Ioan 4:4)

     În a patra Evanghelie citim că Isus „a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria a ajuns lângă o cetate…” (Ioan 4:3-4) În cazul în care nu știi, Samaria nu era pe drumul spre Galileea. De fapt, era la destui kilometri depărtare… Cu toate acestea, Ioan scrie că Isus „trebuia să treacă…” Gândește-te: era o călătorie lungă, iar Mântuitorul era per pedes... Era cald… Ca evreu, El nu ar fi fost bine primit acolo din cauza animozității dintre evrei și samariteni. De fapt, evreii evitau Samaria. Iar în ce-o privește pe femeia samariteancă, pe care urma s-o întâlnească, femeilor din vremea și zona aceea le era interzis să stea de vorbă cu bărbați din afara propriei familii. În plus, aceasta era subiect de discuție în cetate, pentru că femeia trecuse prin cinci divorțuri. Deci, de ce a simțit Isus că „trebuia să treacă” pe acolo? Pentru că El văzuse în acea femeie un diamant în stare brută. În timp ce oamenii din jurul ei vorbeau despre trecutul și problemele ei, Isus i-a văzut potențialul pentru Împărăția Sa. Astfel că „Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4:39) Pentru a ajunge în Galileea conform programului lui Dumnezeu, Domnul Isus a trebuit să arunce pe fereastră programul omenesc. Pe El nu programul l-a controlat, ci planul lui Dumnezeu și nevoile oamenilor suferinzi. Domnul Isus a fost dispus să Se abată din calea Sa, să întoarcă tradiția pe dos și să deschidă noi drumuri, pentru a face tot ce trebuia să facă! Dar tu? Îi dai voie lui Dumnezeu să-ți întrerupă planurile? Dacă da, atunci El te poate folosi. Așa că azi roagă-te: „Doamne, arată-mi de acum ce trebuie să fac pentru a-Ți fi mereu pe plac!”

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

     Charles Weigle a fost un evanghelist itinerant căruia îi plăcea să călătorească și să predice, în ciuda rigorilor drumului. Cu toate acestea, soția sa a început să fie dezamăgită de soțul său, care lipsea frecvent. Într-o zi, Charles s-a întors acasă și a găsit acest bilet: „Charlie, am fost o nebună. M-am lipsit de o mulțime de lucruri… De acum înainte, voi obține tot ce pot din ceea ce-mi oferă lumea. Știu că tu vei continua să fii un nebun pentru Isus, dar eu îți spun adio!” A fost uimit, iar depresia l-a cuprins ca un val uriaș. Într-o zi, stând pe veranda cabanei sale, s-a gândit la sinucidere. O voce din interiorul său i-a șoptit: „Slujirea ta s-a terminat. Nimănui nu-i pasă!” Dar o altă voce a străpuns întunericul: „Charlie, nu te-am uitat; îmi pasă de tine!” Imediat, Charles a îngenunchiat și și-a rededicat viața lui Hristos. Mai târziu, el a scris versurile unuia dintre cele mai iubite cântece gospel: „Mi-ar plăcea să-ți spun ce cred eu despre Isus, În El eu am găsit un prieten atât de minunat și de adevărat; Aș vrea să-ți spun cum mi-a schimbat complet El viața, Și-a făcut ce niciun alt prieten nu putea. Nimănui nu i-a păsat de mine ca lui Isus, Nu există alt prieten bun ca El; Nimeni altcineva nu îmi putea lua păcatul și întunericul din mine, O, Lui i-a păsat atât de mult să-mi facă bine!” Cumva responsabilitățile tale te-au adus în punctul de zdrobire? Durerea sufletească este mai mare decât poți suporta? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!”