„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41)

     De ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”? Deoarece El știa că fără puterea lăuntrică a Duhului Sfânt, nu putem face față ispitelor care ne ies în cale. Domnul Isus nu a pus la îndoială dragostea ucenicilor față de El, sau dorința lor de a-l sluji, dar El a știut că ei nu puteau face nimic prin propriile lor eforturi. Și nici tu nu poți! Când te lupți cu firea, prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți – și pierzi de fiecare dată. Să remarcăm cuvintele: „ca să nu cădeți în ispită.” Nu vei fi scutit niciodată de ispită, însă nu trebuie să cazi în ea! Firește, duhul tău regenerat nu poate ceda ispitei, deoarece nu mai are nicio atracție față de păcat. Dar firea „nenăscută din nou” va fi mereu atrasă de păcat! Și faptul că ai devenit creștin mărește frecvența, varietatea și intensitatea ispitelor cu care te confrunți. De ce? Pentru că Satan, „ispititorul” nu renunță la control cu ușurință. El se va lupta cu tine în mod constant și pe diferite fronturi. Biblia vorbește despre „felurite încercări” (1 Petru 1:6). Cuvântul „felurit” vrea să ne atragă atenția că sunt „multe feluri” de ispite. Care este răspunsul? „Harul felurit” (1 Petru 4:10)! În clipa când ispita își face simțită prezența, și înainte de a-i ceda – apropie-te de harul lui Dumnezeu. Cum poți face asta? Domnul Isus a zis: „Vegheați și rugați-vă…” O altă versiune a Bibliei spune așa: „Fiți cu băgare de seamă și rugați-vă. Altfel, ispita vă va domina.” Oile nu au puterea de a-l învinge pe lup. Dar au strategie! Ele se apropie tot mai tare de păstor, și el se ocupă de lup! Deci, apropie-te de Dumnezeu-Păstorul tău, și El te va ajuta să învingi ispita!

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

     David a ajuns la limită când a spus aceste cuvinte: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” (Psalmul 27:13). Îți sună cunoscut? Ai ajuns și tu la limită? În aceste condiții, ai două opțiuni: să fii un învins, sau să fii un învingător. Totul depinde de ceea ce faci. Poate c-ați auzit zicala: „Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.” Când vine necazul, fie te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu (pentru că L-ai slujit și nu înțelegi cum de îngăduie așa ceva!), fie te întorci la El ca să primești putere și pricepere. De aceea este extrem de important ce spune David în versetul 14, ultimul din Psalmul 27: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” Uneori Dumnezeu ne schimbă situația; alteori, El o folosește pentru a ne întări. Încearcă să înțelegi asta. Nu e vorba numai despre tine, ci despre cei la care dorește Dumnezeu să ajungă prin tine. „Dumnezeu… ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Nimic nu-L poate lua pe Dumnezeu prin surprindere, și nimic nu este prea greu pentru El. Situația în care te găsești chiar acum poate deveni pentru o El o platformă pe care să-și demonstreze dragostea și grija pe care ți-o poartă. Cunoașteți desigur și următoarele versete: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-25). Așadar, nădăjduiește în Domnul!

„Domnul Dumnezeu a sădit o grădină… şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.” (Geneza 2:8)

     Mai întâi, Dumnezeu a creat grădina, apoi a creat bărbatul și femeia și le-a dat-o în grijă. Așadar Dumnezeu creează întâi contextul potrivit, și apoi te cheamă „să lucrezi”. Tu trebuie să înțelegi un lucru: Vei avea izbândă atunci când vei fi acolo unde dorește Dumnezeu să fii. Ai experimentat vreodată durerea unei dislocări articulare? E cruntă. La fel este și încercarea de „a-ți face propria voie”, în loc să faci voia lui Dumnezeu. Poți adopta calea grea sau calea simplă; Dumnezeu îți dă șansa să alegi, iar în cele din urmă vei înainta sau te vei scufunda. Iona este un bun exemplu în acest sens – el s-a hotărât să nu meargă la Ninive și să predice (cum îi poruncise Domnul), deoarece nu-i plăceau oamenii care locuiau acolo. De fapt, avertizarea și salvarea oamenilor din Ninive era ultimul lucru pe care și-l dorea, așa că s-a hotărât să fugă de misiunea încredințată de Dumnezeu. Și chiar a fugit… dar a nimerit în plină furtună, a provocat multă suferință și pagubă celor aflați în corabie, și apoi a ajuns în adâncul mării – înainte de-a ajunge, în cele din urmă, acolo unde dorea Dumnezeu să meargă. Învață de la Iona; nu-i repeta greșeala stupidă și încăpățânarea prostească, și inutilă. Dumnezeu i-a zis lui Adam „să crească și să se înmulțească” (Geneza 1:28). Apoi i-a zis că trebuie „să lucreze.” Când ajungi la locul potrivit, nu te aștepta ca misiunea ta să fie ușoară sau să ai succes peste noapte. Clericul și autorul american Philips Brooks s-a rugat: „Doamne, nu îți cerem poveri mai ușoare, ci spinări mai puternice.” Când apostolul Pavel s-a rugat lui Dumnezeu să-l scape, a primit următorul răspuns: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). Când te afli în locul potrivit, și împlinești voia lui Dumnezeu, vei prospera – în condiții în care alții s-ar prăbuși! – pentru că ți se va da harul de a face față situației!

„Celui ce va birui” (Apocalipsa 2:7)

     Niciun lucru nu devine măreț până nu le depășește pe celelalte. Apostolul Pavel scrie: „căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Ușile deschise ale marilor ocazii vin la pachet cu mari provocări, care îți vor pune la încercare credința. Dacă succesul extraordinar ar apărea cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Iar dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes extraordinar. Cum se transformă omida într-un fluture? Învingând coconul. Ar fi mai ușor să stea la adăpostul acelui înveliș? În unele zile, lupta e atât de mare, încât omida se gândește la asta. Însă prețul libertății, al zborului și al descoperirii este lupta, dezvoltarea și izbânda. Nu există altă cale! De ce Domnul Isus Și-a trimis ucenicii pe Marea Galileii pe timp de furtună? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în orice împrejurare a vieții. În scurt timp avea să-i părăsească, așa că a folosit metode diferite pentru a-i echipa pentru viitor. Ce încerci să biruiești astăzi? În loc să te plângi sau să-L rogi pe Dumnezeu să ia acel lucru de la tine, încearcă să-l vezi ca pe o pregătire pentru chemarea pe care ți-a făcut-o. Meditează la următoarele versete: „Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12). „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii.” „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Nu uita: azi, ești chemat să fii un învingător!

„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)

     În cartea sa: „Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, Patrick Kavanaugh scrie și despre oratoriul „Mesia” capodopera muzicală a lui George Frideric Handel. Compozitor imprevizibil, cu un puternic spirit de independență, Handel și-a petrecut o mare parte a carierei sale oscilante trecând de la un eșec la altul. În acele vremuri, falimentul nu era o opțiune, așa că pe la 1740 Handel se îneca în datorii. Fără o minune, închisoarea era inevitabilă. S-a hotărât să dea un concert de adio și să se retragă, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Însă un prieten i-a înmânat o carte despre viața lui Isus, bazată pe o selecție de versete din Biblie… și totul s-a schimbat! Handel s-a așternut pe scris și compus, și printr-o sforțare uluitoare a terminat partea întâi în șase zile, partea a doua în nouă zile, și partea a treia după alte șase zile. A lucrat cu înfrigurare, mânat de un scop măreț. Servitorii îi lăsau mâncarea la ușă, temându-se să-l deranjeze. Odată, când un servitor a găsit curajul de a deschide ușa, compozitorul i-a strigat înfiorat cu lacrimile șiroindu-i pe obraz: „Cred că am văzut cerul deschis înaintea mea, și pe mărețul Dumnezeu Însuși!” Tocmai terminase mult apreciatul cor „Aleluia!” Ce poveste de viață extraordinară! Dar și Biblia este plină de astfel de istorisiri! Primele patruzeci și unu de capitole din cartea lui Iov descriu tot ce-a pierdut acesta: sănătate, avere, familie, prieteni… Apoi, în ultimul capitol citim: „Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese… În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” (Iov 42:10-12). Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru George Frideric Handel și pentru Iov poate să facă și pentru tine – dacă îți încredințezi viața în mâinile Sale!

„Să vă purtați cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:1-2)

     Într-o zi, un leu s-a întâlnit în junglă cu un tigru. Leul l-a apucat pe tigru de coadă și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Tigrul a răspuns umil: „Tu ești, puternicul leu!” După aceea, leul a prins o maimuță și a întrebat-o: „Cine spui tu că este regele junglei?” Maimuța a răspuns cu frică: „Tu ești, mărite leu!” Apoi leul s-a întâlnit cu un elefant și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Elefantul l-a apucat cu trompa, l-a învârtit și l-a aruncat într-un copac, producându-i răni și suferință. Leul s-a dezmeticit și lingându-și rănile, i-a spus elefantului: „Dacă nu știi răspunsul corect, nu înseamnă că trebuie să te înfurii așa de tare!” Învățătura din această fabulă este următoarea: Cu cât ai o autoritate mai mare, cu atât mai blândă trebuie să fie atitudinea ta față de ceilalți. În Sfânta Scriptură, Domnul Isus este numit leu și miel; El este Leul din seminția lui Iuda și Mielul lui Dumnezeu. Prin aceasta El ne arată esența adevăratei puteri și a calității de lider. Când vorbim despre apărarea adevărului, trebuie să ragi ca un leu… și când vorbim de raportarea la oameni, trebuie să fii blând ca un miel. Apostolul Pavel o spune clar în Efeseni 4:1-2: „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” Și tot el spune (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Doamne, ajută-ne!

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii…” (Matei 5:10)

     Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12). Dacă ești o persoană supărăcioasă, vei fi o pradă ușoară. Suferința, nu popularitatea, este secretul succesului pe termen lung. Apostolul Pavel a suferit când prietenii l-au părăsit pe el și lucrarea lui… a suferit din cauza comportamentului urât al corintenilor, a dezamăgirii produse de galateni, a tratamentului urât din Filipi, a batjocurii din partea atenienilor… și în final de condamnarea la moarte care s-a soldat cu decapitarea sa la Roma. El scrie: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13). Haideți să analizăm împreună acest verset: 1) Vegheați. Diavolul stă gata să te prindă. Ce urmărește el? Valoarea pe care o ai pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața ta este o sămânță care are capacitatea de a produce o recoltă pentru Dumnezeu pe pământ, așa că protejează-te. 2) Fiți tari în credință. Nu te poți baza pe circumstanțe sau pe opinia altora, deoarece aceste lucruri se schimbă constant. Te poți baza numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. 3) Fiți oameni. Imaturitatea te va răni când vine atacul. Biblia ne spune că trebuie „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Dacă faci aceleași greșeli și după douăzeci și cinci de ani, nu ai învățat suficient, și trebuie să te întorci înapoi la Scriptură. 4) Întăriți-vă. Slăbiciunea ta este o invitație pentru dușman. Ea precedă întotdeauna abandonul, predarea, iar renunțarea nu este o opțiune. Dumnezeu a spus poporului Israel că Țara Promisă este a lor, dar că trebuie să lupte pentru ea. Și numai cei care au fost dispuși să lupte au ajuns să intre în ea. Același lucru este valabil și pentru tine.

„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit…” (Evrei 12:2)

     Apostolul Iacov scrie: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Te gândești să renunți? Viața e plină de momente de renunțare, dar dacă renunți la lupta pentru căsnicia ta, pentru cariera ta sau pentru visul tău, poate vei regreta toată viața ta. Numai dacă rămâi în cursă te poate întări Dumnezeu și te poate face câștigător. F.B. Meyer spunea: „Nu testezi niciodată resursele lui Dumnezeu, până nu încerci imposibilul!” Renunțarea nu formează caracterul, suferința, însă – da! Suferința dezvoltă în tine ceva ce nimic altceva nu o poate face; de aceea Dumnezeu îi numește „fericiți pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11). Suferința susține curajul, produce răbdarea, oferă biruință și transformă visele în realitate. Nimeni nu a cunoscut mai multă suferință decât Domnul Isus. El a suferit în tot timpul vieții, și cel mai mult – pe drumul spre Calvar: când I-au smuls hainele de pe El și I-au pus coroana de spini… când biciul I-a sfărâmat carnea, și cuiele L-au pironit pe cruce… când prietenii Săi L-au părăsit și privitorii și-au bătut joc de El… când Dumnezeu Și-a întors fața de la El și când iadul s-a ridicat în picioare și a strigat: „Renunță!”… Biblia ne spune clar că Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit.” Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință (vezi Evrei 11:6). El promite că atunci când Îl cauți cu toată inima ta, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13). Sunt promisiuni care ți se aplică și ție. Așa că spune-I lui Dumnezeu: „Planul meu este să merg înainte și să mă încred în Tine, iar Tu îmi vei da tăria de a merge până la capăt.” Când rostești o astfel de rugăciune, vei descoperi că ai primit o putere de a răbda mult mai mare decât ai fi crezut!

„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele” (Proverbele 20:5)

     Cei ce-l cunoșteau pe Simon Petru știau că era un om impulsiv și tentat să „dea cu bâta-n baltă”. Dar Domnul Isus a văzut altceva la Simon; de aceea i-a schimbat numele în Petru, ceea ce însemna că el era o piatră potrivită pentru o temelie. Oare îți poți imagina uimirea de pe fețele ucenicilor când Isus i-a zis (Matei 16:18): „tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”? Dar Petru a devenit într-adevăr un stâlp, un lider respectat și un fondator al bisericii. Și toate astea, datorită capacității și disponibilității Domnului Hristos de a privi dincolo de suprafață și de a vedea ce se află înăuntru. Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu ne dă un potențial imens, însă uneori e nevoie ca „un om cu pricepere” să recunoască acest fapt și să-l pună în valoare. Prea mulți dintre noi vedem numai ce se află la suprafață. Așa că ne grăbim să etichetăm pe cineva ca fiind arogant, iute la mânie, slab etc. Însă când ai o perspectivă spirituală, vezi dincolo de toate acestea, vezi speranțele și fricile din spatele comportamentului unei persoane. Noi nu avem nevoie de critici autodeclarați, ci avem nevoie de: 1) Părinți care se roagă pentru copiii lor, care văd dincolo de slăbiciunile lor și care scot la iveală unicitatea lor; 2) Soți și soții care caută comorile ascunse în partenerii lor; 3) Oameni de afaceri care își tratează angajații cu respect și care știu să combine responsabilitățile lor cu talentele lor. 4) Credincioși care îi iartă pe creștinii imaturi, și care trudesc și lucrează să-i ajute pe aceștia să se dezvolte. 5) Câștigători de suflete care îi văd pe cei pierduți prin ochii Domnului Isus, și care sunt conștienți de ceea ce poate face puterea Sa transformatoare. Așadar, roagă-te pentru a avea o perspectivă spirituală asupra lucrurilor!

„Fiecare are de la Dumnezeu darul lui” (1 Corinteni 7:7)

     Nu e nimic greșit să fii necăsătorit. Uneori, când vedem o femeie frumoasă sau un bărbat prezentabil, care nu este căsătorit, ne gândim: „Oare ce cusur au?” Niciunul! Firește, un defect ar putea avea dacă ar fi căsătorit(ă), întrucât e mai bine să fii singur decât să te căsătorești cu persoana nepotrivită. O istorie despre doi prieteni spune că la un moment dat, unul dintre ei a observat că celălalt poartă verigheta pe degetul arătător de la mâna dreaptă. Așa că l-a întrebat: „E verigheta ta?” Prietenul său i-a răspuns: „Da!” Primul a întrebat: „De ce o porți pe degetul nepotrivit de la mâna nepotrivită?” Prietenul i-a răspuns: „Pentru că m-am căsătorit cu femeia nepotrivită!” Zâmbim amar… Biblia ne învață însă că celibatul nu este doar o viață frumoasă, ci este un dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Asta nu înseamnă că a fi necăsătorit te face mai spiritual decât dacă ai fi căsătorit. Dar adevărul este că unii au fost aleși de Domnul și li s-a dat harul să rămână celibatari. Pavel a fost unul dintre aceștia. El scrie: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel a petrecut anii misiunii sale, în afară de șapte, în închisoare, unde a scris epistolele. Misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu era mai potrivită pentru cineva necăsătorit. Așadar nimeni nu trebuie să se rușineze vreodată, sau să se simtă stânjenit, pentru că este necăsătorit!