„Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna” L-au răstignit acolo” (Luca 23:33)

     Cuvântul „Calvar” provine din calvarius cuvântul latinesc pentru „craniu”, și nu apare în Noul Testament (în limba română), dar ceea ce  s-a întâmplat acolo ne-a schimbat destinul. În ciuda miturilor și a neînțelegerilor, adevărul este clar și are puterea de a schimba vieți. Să ne uităm la acest adevăr. Mai întâi, Calvarul a fost voluntar. Cei care au asistat la evenimentele de la Calvar (Golgota) au crezut că Isus este o victimă a circumstanțelor pe care nu le-a putut controla: ura evreilor și puterea romană. Ce greșeală! Domnul Isus a respins apărarea bine-intenționată, dar canalizată greșit, a lui Petru, spunându-i: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Domnul Isus ar fi putut alege să ducă o viață fără necazuri, fără durere sau moarte. Nimeni nu L-a constrâns să meargă la cruce. El a spus: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Calvarul a fost cu certitudine ceva nedrept și necinstit. Dar nu a fost asasinare, a fost ispășire voluntară! Dușmanii Domnului Isus au dorit ca la Calvar să pună capăt vieții Sale, însă El a dorit să ne salveze de o veșnicie pierdută. Și după ce ei au făcut ce au știut ei mai rău, și nu au reușit să-L oprească, Petru i-a confruntat în ziua Cincizecimii cu acest adevăr victorios: „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23). Nici măcar Tatăl nu L-a obligat. Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6) – inclusiv pentru tine!

„Cântați-I o cântare nouă!” (Psalmul 33:3)

     „A cânta o cântare nouă” înseamnă că trebuie s-o înveți, s-o cânți bine și să te zbați să atingi excelența când e vorba de talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Un autor explică astfel: „Există o diferență remarcabilă între dedicarea 99% și dedicarea 100%. La 100% tu îți vezi problemele pe tot parcursul lor, dar împreună cu soluțiile. La 99%, tu încă mai poți găsi o modalitate de a urma calea minimei rezistențe. Noi trăim într-o cultură în care excelența este o excepție, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „să vă lăsați transformați, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Trebuie să fii dispus să plătești prețul și iată care este acesta: „noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji.” (1 Corinteni 9:25). Lumea îți va măsura caracterul după înălțimea idealurilor tale, după lărgimea compasiunii tale, după profunzimea convingerilor tale și după lungimea perseverenței tale. Abordează fiecare sarcină gândindu-te cum poți s-o faci mai bine!” Dacă te pricepi la cifre, excelează în meseria de contabil. Dacă ești bun la comunicare, fii cel mai bun dascăl. Dacă ești un vizionar care îi poate inspira pe alții, fii cel mai bun lider. Un fost președinte al Universității Yale evidențiază faptul că Hamlet nu s-ar fi putut scrie de către un comitet, Mona Lisa nu ar fi fost posibil să fie pictată de către membrii unui club, iar Noul Testament nu s-ar fi putut redacta într-o conferință. Ideile creative vin de obicei de la indivizi. Și lucrul extraordinar despre viață este că dacă refuzi să te mulțumești cu mai puțin decât cu excelența, de obicei aceea primești!

„Să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3)

     Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3:10). Dar în loc să se gândească: „Ce onoare!” Moise a răspuns: „Cine sunt eu… să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11). Creșterea lui Moise ca nepot adoptat al lui Faraon îl pregătise pentru această lucrare, dar acum el se afla în exil, din cauză că ucisese un egiptean. E ușor să critici ezitarea lui Moise, dar cum observa Mark Roberts: „Liderii înțelepți au o oarecare reticență care vine din smerenia personală și din faptul că iau în serios responsabilitatea conducerii.” La urma urmelor, Dumnezeu l-a ales pe Moise știind bine că va fi reticent. Dumnezeu ar fi putut chema pe cineva cu mai multă încredere în sine, dar nu a făcut-o. Să ne imaginăm cât de diferită ar fi fost scena dacă Moise ar fi răspuns: „Nici o problemă, Doamne, eu sunt persoana pe care o cauți!… Am acumulat ani de experiență la curtea lui Faraon!” Oare o persoană cu o așa mare încredere în sine ar fi fost potrivită pentru această misiune? Mă îndoiesc. Dacă reticența noastră de a fi lideri provine dintr-un simț realist al limitărilor noastre și dintr-o recunoaștere autentică a marii responsabilități, ne găsim în postura perfectă de a ne bucura de o încredere sănătoasă ca lider. În loc să enumere abilitățile și realizările lui Moise, Dumnezeu a spus doar atât: „Eu voi fi negreşit cu tine” (Exodul 3:12). Cu alte cuvinte: „Știu că nu poți face asta singur, dar Eu voi fi cu tine, și asta contează de fapt!” Apostolul Pavel scrie: „eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3). Nu contează câte știi sau câți oameni te urmează, destoinicia ta ca lider derivă din încrederea ta în tăria lui Dumnezeu și nu în tăria ta. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).

„Cugetă asupra ei zi şi noapte” (Iosua 1:8)

     A doua regulă biblică pentru izbândă este: lasă Cuvântul să te pătrundă. Cuvântul „a cugeta” înseamnă „a cântări, a rumega sau a analiza cu atenție.” Așadar, nu te limita la citirea Scripturii, ci diger-o în întregime. Roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Poți citi un verset de zeci de ori, și brusc să vezi ceva ce nu ai văzut până atunci. Ideea este să-ți antrenezi mintea să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Mark Twain a spus că două dintre cele mai bune zile din viața cuiva sunt ziua în care s-a născut și ziua în care a descoperit de ce s-a născut. Și singura persoană care îți poate spune lucrul acesta este Cel ce te-a creat. Iar a treia regulă biblică pentru izbândă este: trăiește Cuvântul. „Căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Da, studiază Biblia, cugetă asupra ei și memoreaz-o. Dar dacă dorești să ai izbândă în viață, trebuie să te supui Bibliei. Trebuie să transpui adevărul în viață. Nimeni nu-ți poate garanta izbânda, în afară de Dumnezeu – și această garanție se găsește în lecturarea, meditarea și împlinirea Cuvântului sfânt. Valoarea și prețul sunt direct legate de scop. O mașină care nu merge este lipsită de valoare. Un stilou care nu scrie este lipsit de utilitate. Tot astfel, dacă dorești să fii ceea ce trebuie să fii, trebuie să-ți găsești scopul în viață și să-l împlinești. La moarte, faima și averea ta nu mai contează. Lucrul care are o valoare eternă va fi răspunsul tău la întrebarea: „Mi-am trăit eu viața în prezența lui Dumnezeu și după planul Său?” C.S. Lewis a spus-o astfel: „Cel care Îl are pe Dumnezeu, are totul!”

„Atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

      Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Dumnezeu vede izbânda ca pe un lucru simplu de atins, și la fel de simplu, pentru El, de măsurat. Dacă vrem să avem izbândă în lucruri care contează cu adevărat, trebuie să urmăm instrucțiunile pentru viață care se găsesc în Scriptură. Așadar, iată trei reguli biblice pentru izbândă: Prima, caut-o! „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta.” Cu alte cuvinte: „nu pleca de acasă fără ea!” Izbânda atrage după sine studierea Cuvântului lui Dumnezeu ca o componentă constantă a vieții. Asta ar putea însemna o schimbare radicală pentru tine. Într-un studiu comandat de Biserica Anglicană în 2017, 55% dintre cei care se declară creștini nu au citit niciodată Biblia, 29% nu se roagă niciodată și 33% nu merg niciodată la biserică. Dar numai 6% din adulții din Marea Britanie au spus că ei nu au fost niciodată creștini „practicanți”. Imaginează-ți că mergi la doctor când ești bolnav și primești un tratament care te poate face bine. Dar tu îl iei numai o dată pe săptămână, sau când ai chef, sau deloc… Vei da vina pe doctor pentru că nu te-ai însănătoșit? Unii dintre noi facem lucrul acesta cu Dumnezeu: „Doamne, de ce mi s-a întâmplat mie lucrul acesta? Nu înțeleg!” Vei spune că medicamentul nu are efect? Nu știi, dacă nu-l iei! „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu… și el va produce schimbarea în tine!

„Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” (Filipeni 4:5)

     Pentru a avea o viață echilibrată, trebuie să aplici în viața ta aceste două versete: 1) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). 2) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Când nu reușești să faci niciunul din aceste două lucruri, i-ai deschis ușa lui Satan ca să te atace. Prea mult, chiar și dintr-un lucru bun, provoacă probleme. De exemplu, munca este bună… dar prea multă muncă produce stres, care poate duce la boală, resentiment, depresie și stricarea relațiilor. Mâncarea este bună… dar prea multă poate duce la probleme serioase de sănătate. E bine să fii organizat… dar dacă devii perfecționist, poți să-i înnebunești pe ceilalți, dar și pe tine. Orice domeniu din viața ta care scapă de sub control, îți va fura bucuria pe care vrea Dumnezeu s-o ai. Una dintre cele mai mari provocări cu care te vei confrunta în viață este să menții o viață echilibrată. „Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” Dacă ai o personalitate impulsivă, reține cuvântul „blândețe” (în limba engleză se folosește cuvântul „moderație” – n.tr.). Acest lucru înseamnă „a nu merge la extreme.” Pastorilor, excelați în lucrare, dar nu vă neglijați familia. Părinților, nu vă limitați la câștigarea existenței, bucurați-vă de persoanele pentru care munciți. E bine să fii preocupat de înfățișare, dar nu fi obsedat de asta, întrucât nu aceasta este adevărata măsură a valorii tale ca persoană. Uită-te la viața ta și întreabă-te: „Care sunt domeniile în care mi-am pierdut echilibrul?” Apoi, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți refaci echilibrul!

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine… în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronomul 28:8)

     Aproape oricine poate depista o problemă, poate discuta despre ea și se poate plânge din cauza ei. Dar o persoană orientată spre soluții caută căi de a rezolva problema. Murray Spangler a fost o astfel de persoană. El era om de serviciu într-un magazin, și s-a gândit că singurul mod de a învinge plictiseala din slujba sa (care consta în măturarea podelelor) era să găsească o alternativă inovatoare în a-și face treaba. Era motivat în plus de faptul că… era alergic la praful pe care îl mătura în fiecare zi. Așa că s-a gândit: „În loc să mătur praful, poate există o modalitate de a-l aspira.” De unde vin astfel de gânduri creative? De la Dumnezeu, Creatorul nostru. Și pentru că ești creația Sa, El Își va împărtăși ideile cu tine. Întrebările lui Spangler l-au condus la inventarea formei brute, dar funcționale a aspiratorului. Apoi a căutat un vechi prieten din domeniul pielăriei, pentru a finanța producția invenției sale. Numele acestuia era H.W. Hoover. Nu numai că aspiratoarele Hoover au devenit foarte populare, dar „aspiratul” a devenit, cel puțin pentru o generație, sinonim cu măturatul podelelor. În fiecare obstacol există o oportunitate; în fiecare întrebare, un răspuns; în fiecare problemă, o soluție. Așa că, nu-ți fie teamă să pui la îndoială metode, sisteme și echipamente și întreabă: „Există o cale mai bună?” Lumea a fost îmbogățită de oameni care au îndrăznit să-și pună această întrebare. Și tu poți fi o astfel de persoană, căci Dumnezeu promite să binecuvânteze „toate lucrurile pe care vei pune mâna.”

„Atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8)

     Când Iosua a devenit conducătorul Israelului, în locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Există două tipuri de succes: succesul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru viața ta; și succesul care este trecător, care îți lasă un sentiment de goliciune și care moare odată cu tine. Se spune că Boris Becker, campionul german de tenis, a dorit să se sinucidă din cauza unui gol lăuntric pe care l-a experimentat în viață. Chiar dacă era un jucător de succes, el știa că viața sa nu este în totalitate așa cum trebuia să fie. „Am câștigat Wimbledonul de două ori până acum, odată ca cel mai tânăr jucător,” a spus el. „Eram bogat. Aveam toate posesiunile materiale de care aveam nevoie: bani, mașini, femei, totul… Știu că pare un clișeu. E vechiul cântec al starurilor de film și muzică… ce sfârșesc totuși prin a se sinucide. Ei au totul și totuși sunt atât de nefericiți… Nu aveam pace lăuntrică. Eram o marionetă!” Cineva a zis: „În tot ceea ce face omul fără Dumnezeu, fie va eșua lamentabil, fie va reuși – într-un mod și mai lamentabil!” Știi de ce această afirmație este adevărată? Pentru că fără Dumnezeu orice succes se termină în eșec (nu aduce satisfacție). Definiția pe care a dat-o Domnul Isus nebunului a fost aceasta: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:21). Izbânda înseamnă să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc și să-L lași să rezolve totul pentru tine.

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

     Un instructor de zbor îți va spune că din când în când avionul trebuie „îndreptat” sau „echilibrat în zbor.” După ce a zburat prin furtună, avionul își pierde traiectoria, care trebuie ajustată. Același lucru se întâmplă și în călătoria ta spirituală. Furtunile vieții te pot face „să-ți pierzi traiectoria.” „Condiții meteo” neașteptate, cum ar fi boala, depresia, șomajul, divorțul, dezamăgirea sau moartea cuiva drag te pot obliga să-ți schimbi direcția și strategia. De aceea atitudinea ta trebuie verificată cu regularitate și ajustată. Așadar, cu ce te confrunți în prezent și trebuie să-ți verifici atitudinea? Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” E posibil un astfel de mod de viață? Da, însă trebuie să faci din el o prioritate și să-l urmărești în fiecare zi. Iosua a vrut să transforme o mulțime de plângăcioși într-o armată capabilă să cucerească Țara Promisă. Așa că Dumnezeu i-a dat această formulă a succesului: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8). Încearcă tehnica „cartonașelor.” În fiecare săptămână, identifică un verset care are legătură cu un domeniu în care dorești să crești, scrie-l pe un cartonaș și memorează-l. Într-un an de zile, vei avea cincizeci și două de versete pe care să ți le amintești și pe care să te bazezi. Gândește-te ce impact vor avea în viața ta! Nu numai că atitudinile tale greșite se vor corecta, dar și viața ta în general o va lua într-o direcție bună!

„Dacă… nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3)

     Matei scrie (Matei 18:1-3): „Ucenicii s-au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Isus a chemat la El un copilaş… şi le-a zis: „Dacă… nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Pentru a face lucruri mari pentru Dumnezeu, trebuie să te apropii de El cu atitudinea unui copil. Poți învăța multe dacă te uiți la copilași. Oriunde s-ar afla, ei găsesc o cale de a se bucura, orice ar face. Ei iartă cu ușurință o ofensă. Acum se ceartă pentru ceva, iar în clipa următoare se joacă bucuroși împreună. Le este natural să aibă încredere. Ei nu se îngrijorează de plata ipotecii, de hrană sau de împlinirea scopurilor pentru că ei au încredere că în mod implicit părinții le vor da tot ce au nevoie. Ce învățătură a dorit Domnul Isus să ne dea? a) Să avem o credință neprefăcută. b) Să rostim rugăciuni cu umilință. c) Să alergăm la pocăință! d) Să apelăm tot timpul la ajutorul lui Dumnezeu. e) Să credem că Tatăl nostru cel ceresc este bun și că „nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11). În plus, când ierți precum copiii, n-o să te mai simți vinovat și condamnat. Cu acest fel de simplitate în relația ta cu Dumnezeu, vei ajunge să crești spiritual și să te bucuri de El mai mult ca niciodată. Și acesta ar trebui să fie scopul tău!