„…Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.” (1 Corinteni 10:13)

     Satan a încercat să-L facă pe Domnul Isus să cedeze la trei ispite diferite, și va încerca același lucru și cu tine: 1) Satisfacție fără Dumnezeu. Știind că lui Isus îi era foame, Satan i-a spus să transforme pietrele în pâine. Dar Isus a spus nu, deoarece știa că planul lui Dumnezeu era să-L hrănească și să-L întărească în mod supranatural; El a refuzat să se mulțumească cu mai puțin – și tu trebuie să faci la fel. 2) Succes fără Dumnezeu. După aceea, Satan L-a dus pe Isus pe acoperișul Templului și I-a spus să sară, spunându-I că Dumnezeu va trimite îngeri să-L protejeze. Dar planul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus presupunea altceva: crucea, învierea, mulțimile care aveau să creadă în El… Satan a încercat să-L convingă pe Isus să se mulțumească cu mai puțin, și el va încerca același lucru și cu tine. Nu înghiți momeala! 3) Semnificație fără Dumnezeu. Satan i-a oferit Domnului Isus împărățiile acestei lumi, cu o condiție: să se plece înaintea lui și să i se închine. Ce ofertă! Semnificație fără Dumnezeu! Dar în realitate, împărățiile acestei lumi nu erau ale lui Satan, ca să le poată oferi! Așa că el L-a mințit pe Isus – și te va minți și pe tine! Calea spre o mulțumire de durată este calea crucii, ceea ce înseamnă jertfă de sine. Domnul Isus l-a mustrat pe Satan printr-un verset din Scriptură, care spune că numai Dumnezeu este demn de slavă. Să înțelegem un lucru: Satan îți va lua toate dorințele legitime pe care le ai și va încerca să te facă să ți le împlinești pe căi nelegitime. Dar îl poți învinge! Cum? Stând aproape de Dumnezeu și trăind după Cuvântul Său, căci El „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.”

„Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)

     Când vorbești despre mulțumire, unii cred că ești împotriva progresului. Nu! Apostolul Pavel spune că mulțumirea nu vine niciodată din exterior! Reclamele de la radio și de la televizor încearcă să ne convingă că mulțumirea nu este posibilă fără produsele lor. Nu te lăsa ispitit! Dorința de a avea mai mult poate fi de neoprit. Câtă vreme crezi că mai bine înseamnă mai multe, nu vei fi niciodată satisfăcut. De ce? Pentru că nu vei putea trăi suficient de mult ca să ai totul! Gândește-te puțin: când obții ceva sau când realizezi ceva, ai măcar timp să te bucuri de lucrul acesta? Sau pornești în galop spre altceva, fără odihnă?! Pentru a evita să îmbătrânești prea devreme sau să ajungi înțelept prea târziu, citește aceste versete: 1) „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (1Timotei 6:7). Când vei muri și lumea va întreba: „Cât a lăsat?” răspunsul va fi „totul” (inclusiv o moștenire, bună sau rea). 2) „Unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă” (1Timotei 6:10). Dacă goana ta după lucruri materiale nu îți mai lasă timp pentru Dumnezeu, reanalizează-ți prioritățile și începe să le schimbi câtă vreme mai poți. Nu mai gândi: „Dacă aș avea o casă mai mare, un partener mai înțelegător, un anume loc de muncă, o transformare radicală, un IQ mai mare sau acceptarea unei persoane anume etc. etc. – atunci aș fi fericit!” Lucrurile nu stau așa. Biblia spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Deci, învață să fii mulțumit!

„Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

     Modul în care îți gestionezi viața depinde de cât de mare crezi că este Dumnezeul tău. Dacă El este prea mic: 1) Vei trăi într-o teamă constantă, crezând că totul depinde de tine. 2) Perspectiva ta va fi dictată de împrejurările în care te găsești – sau, mai rău, de criticii tăi. 3) Fără acceptarea lui Dumnezeu, vei fi rob al opiniei celorlalți. 4) Vei tânji mereu după recunoaștere, întrucât nu înțelegi că „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:4). Autorul John Ortberg spune că atunci când facem greșeala de a-L micșora pe Dumnezeu, „rostim rugăciuni fără credință, lucrăm fără pasiune, slujim fără bucurie și suferim fără speranță – ceea ce duce la frică, retragere, pierderea viziunii și neputința de a mai persevera.” Când Goliat i-a amenințat pe iudei, aceștia „s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică” (1 Samuel 17:11). Ei nu credeau că Dumnezeul lor este suficient de mare pentru a-i ajuta. Mai puțin David! „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi…” (1 Samuel 17:32,37). Te poți confrunta cu orice când știi ceea ce a știut David: „Biruința este a Domnului.” Și El nu a pierdut nicio luptă până acum! Așadar, nu trebuie să depinzi de propriile tale resurse. Poate David s-a simțit neînsemnat, dar el știa că Dumnezeul Său este suficient de mare pentru a rezolva problema. Tu știi lucrul acesta? John Newton, reprezentant al clerului anglican din secolul al XVIII-lea, a spus: „Dacă Domnul este cu noi, nu avem motiv de teamă. Ochii Săi sunt peste noi, brațul Său este deasupra noastră, urechea Sa este deschisă la rugăciunile noastre, harul Său este îndeajuns și promisiunile Sale sunt neschimbătoare.” Totul depinde de credința ta. Deci, cât de mare este Dumnezeul tău?

„Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi” (1 Corinteni 15:58)

     Când William Carey s-a gândit pentru prima oară la posibilitatea de a merge în India ca misionar pionier, tatăl său i-a atras atenția că nu posedă nicio pregătire academică pentru această slujbă. Carey i-a răspuns: „Am să trudesc din greu!” Și așa a făcut. Când a ajuns în India, iată cum arăta o zi obișnuită pentru el: se trezea la 5:45 dimineața pentru a citi un capitol din Biblia în limba ebraică și pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. La ora 7 avea timp de părtășie cu familia în bengali, citea în persană cu un tutore și un fragment din Scriptură în hindustani. După micul dejun, traducea din sanscrită în engleză. La ora 10, mergea la facultate ca să predea până la ora 14:00, apoi traducea în limba bengali până la cină. După cină, traducea în sanscrită și studia limba telugu până la ora 19:30 seara, când trebuia să predice la o adunare în limba engleză. Cam pe la ora 21:00 se întorcea la tradus pentru încă două ore, îi scria unui prieten din Anglia, citea un capitol din Noul Testament în limba greacă și apoi, în cele din urmă, mergea la culcare. Se consideră că acest misionar a făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a duce mesajul lui Hristos în India și pentru a pune bazele unei biserici. Și a făcut lucrul acesta pentru că a fost gata să trudească! Iată două versete pe care se pot baza astfel de persoane: 1) „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) 2) „Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58). Aceste versete pot fi reduse la patru cuvinte: reușita vine prin trudă!

„El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)

     Pentru a deveni o persoană „de sus”, trebuie să faci următoarele: 1) Dezvoltă-ți concepția despre Dumnezeu. Cum? Citind Cuvântul Său și ajungând să-l cunoști mai bine. Fii ca acel băiețel de la școala duminicală al cărui învățător l-a întrebat ce desenează. El a răspuns: „Pe Dumnezeu!” Învățătorul a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Încrezător, el a răspuns: „Vor ști după ce termin desenul!” Cum arată Dumnezeul tău? Este iubitor sau critic? Distant sau disponibil? Limitat sau puternic? Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El, așa că alocă timp acestui concept ca să ajungi să-L cunoști. 2) Recunoaște limitările lui Satan. Diavolul este cel mai vechi ratat din lume, fost angajat al cerului, care a fost dat afară din cauza aroganței, și care este orientat spre distrugere. Și singura putere pe care o are asupra ta este puterea pe care i-o dai tu, dacă accepți să fii „în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Tu ai putere asupra lui Satan – folosește-o. 3) Încearcă să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. El te vede nu așa cum ești, ci așa cum vei fi. Dacă ai fost condiționat de experiențele trecute să te vezi ca fiind lipsit de valoare, începând de acum îți poți schimba imaginea de sine; crede ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Când ai părerea Lui, ce altceva mai contează? (citește Ieremia 29:11; Isaia 43:1-3; Efeseni 2:6) Pe măsură ce lucrezi în aceste trei direcții și domenii, în fiecare zi, vei deveni o persoană „de sus” într-o lume căzută.

„Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)

     Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!”

„Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

     În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs. Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!” Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39). Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!

„Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

     În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie: 1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu. 2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6). Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!

„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

     Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?” Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți! Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.” Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.” Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23). Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.

„Înţelepciunea care vine de sus este… pașnică…” (Iacov 3:17)

     Există o categorie de oameni cărora pare că le merge bine (și chiar prosperă!) trăind o viață conflictuală. Mereu se iau de ceilalți, se ceartă, au doar opinii contrare și se simt tare bine când se mai iscă vreo neînțelegere! Se ceartă doar de dragul de a se certa, și nu pentru că ar avea o convingere fermă în chestiune. Sar imediat la harță și își consumă energia ducând lupta altcuiva, chiar dacă ei nu au nimic de câștigat. Acești oameni par plini de încredere, dar iau decizii greșite, așa că ceilalți învață să-i ignore și nu-i prea iau în serios. Ei trebuie să „câștige tot timpul” pentru a se simți bine cu propria lor persoană. Când vine vorba de relațiile tale cu alții, ai nevoie de „înțelepciune de sus.” Când ai dobândit-o, nu-i vei mai pune pe ceilalți la zid doar ca să arăți cât ești de puternic sau de deștept. Adevărata încredere în sine, inclusiv încrederea în abilitatea de a lua hotărâri bune, vine din interior! „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18). Când acționezi conform acestor principii biblice, vei ști dacă o luptă este demnă sau nu de atenția ta. Prin urmare, vei lua hotărâri mai bune cu privire la viața ta, precum și la relațiile tale.