„Dacă ar fi… înțelepți… s-ar gândi la ce li se va întâmpla” (Deuteronomul 32:29)

     Dacă scopul tău este creșterea personală, atunci trebuie să-ți faci timp pentru gândirea reflexivă. Așadar: 1) Dă la o parte tot ceea ce îți distrage atenția. Reflecția și distragerea nu se pot amesteca. Reflecția necesită solitudine. Nu este ceva ce poți face lângă televizor, în timp ce sună telefonul sau stând cu copiii în aceeași încăpere. Tu spui: „Dar nu am timp să reflectez!” Toți avem aceleași 168 de ore într-o săptămână. Dacă petreci numai una din ele reflectând, vei fi uimit cât de mult se va îmbogăți viața ta. 2) Revizuiește-ți calendarul sau agenda în mod regulat. Majoritatea oamenilor folosesc calendarul ca pe un instrument de planificare, ceea ce și este. Dar puțini sunt cei care îl folosesc ca pe un instrument al gândirii reflexive. Totuși, ce te-ar putea ajuta mai bine să revizuiești unde ai fost și ce ai făcut, dacă nu o agendă sau un jurnal? Aceste două lucruri îți aduc aminte de modul în care ți-ai petrecut timpul. Ele arată dacă activitățile tale se potrivesc cu prioritățile tale. Ele te ajută să vezi dacă faci progrese. Ele îți oferă șansa de a-ți aduce aminte de activități la care poate nu ai avut timp să reflectezi înainte. Unele dintre cele mai valoroase gânduri ale tale s-au pierdut, poate, deoarece nu ți-ai alocat timpul necesar pentru reflecție. 3) Analizează-ți viața! Biblia spune: „Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege, și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Întreabă-te: „Mă aflu eu în procesul de creștere personală și în umblarea mea cu Dumnezeu? Îmi întăresc eu relațiile cu cei care contează în viața mea? Folosesc eu darurile și abilitățile pe care mi le-a dat Dumnezeu?” Când reflectezi la asemenea întrebări, viața ta se transformă în bine. Deci, fă-ți timp de reflecție!

„În ziua nenorocirii, gândește-te…” (Eclesiastul 7:14)

     Era digitală are mari avantaje. Prin e-mailuri, texte și diferite postări pe rețelele de socializare putem comunica rapid. Dezavantajul este că nu cultivă în noi dorința de-a gândi în profunzime asupra lucrurilor. Creșterea personală nu se poate obține la microunde; e nevoie de o coacere lentă la cuptor. Biblia ne spune: „În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă.” Pentru că îți iei timp să reflectezi, în consecință: 1) Ai încredere atunci când trebuie să iei decizii. Ai luat vreodată o hotărâre pripită, și apoi te-ai întrebat dacă ai făcut ceea ce trebuia? Gândirea chibzuită te poate ajuta să diminuezi această îndoială. De asemenea, dobândești încredere pentru următoarea decizie. Odată ce ai reflectat asupra unei situații, data viitoare când te vei confrunta cu același lucru nu va mai trebuie să reiei fiecare pas al procesului de gândire. Vei avea indicatoare rutiere mentale, prin faptul că ai mai trecut pe acolo. 2) Îți limpezești imaginea de ansamblu. Gândirea chibzuită te încurajează să te întorci și să cântărești ceea ce ai făcut și ce ai văzut. Pentru a nu mai face aceeași greșeală din nou și din nou, trebuie să te oprești și să analizezi procesul care te-a dus acolo. Cu alte cuvinte, reflecția te ajută să vezi imaginea în ansamblul ei. 3) Vei transforma experiența pozitivă într-o experiență valoroasă. Se spune că învățăm din experiență. Nu, noi învățăm din experiențele evaluate. O experiență devine valoroasă atunci când ne informează și ne echipează. De aceea, rugăciunea și lecturarea zilnică a Scripturii sunt esențiale. În prezența lui Dumnezeu, vei înțelege lucruri pe care altfel nicăieri și niciodată nu le-ai înțelege!

„Iată că în trupul leului era… miere” (Judecători 14:8)

     Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un leu și l-a ucis. Biblia spune: „După câtva timp, s-a dus iarăși… și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era… miere. A luat mierea în mână, și a mâncat-o pe drum.” (Jud. 14:8-9). Putem învăța o lecție de aici. Când îți pui timp deoparte să reflectezi, descoperi „mierea” în experiențele tale, iar folosind-o vei deveni mai puternic și mai înțelept! Când reflectezi, poți vedea lucrurile în perspectivă; câștigi o nouă apreciere pentru lucruri pe care nu le-ai observat până atunci. Puțini dintre noi au o perspectivă clară în focul evenimentelor. Majoritatea dintre noi care a supraviețuit unei experiențe traumatizante evită cu orice preț să ajungă în situații similare. Lucrul acesta poate lăsa în urmă chestiuni nerezolvate, care ne leagă de mâini și de picioare. Gândirea reflexivă ne ajută să ne distanțăm de emoțiile intense ale unei experiențe și să o vedem dintr-o perspectivă diferită. Firește, acest proces reprezintă unul din primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a scăpa de bagajul emoțional. Președintele George Washington a făcut următoarea precizare: „Nu trebuie să privim în urmă, dacă nu o facem pentru a extrage învățături utile din greșelile trecutului și cu scopul de a profita de experiența plătită cu un preț atât de mare.” Fiecare dintre noi  am fost modelați de experiențele, bune și rele, pe care le-am avut în viață. Lucrurile cu care refuzăm să ne confruntăm ne vor confrunta ele pe noi, deseori într-un mod dăunător. Ne comportăm conform problemelor nerezolvate. Dar când le scoatem la lumină și îi cerem lui Dumnezeu harul de a le confrunta în mod corect, ele își pierd puterea pe care o au asupra noastră.

„Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic” (Psalmul 56:4)

     David a zis: „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” Și David vorbea în cunoștință de cauză pentru că Dumnezeu l-a ajutat să doboare un leu, un urs și un uriaș. Se spune că un om se apropia de o fermă și tot la câțiva metri era câte un indicator pe care scria: „Feriți-vă de câine.” Când a ajuns în cele din urmă la fermă, a descoperit că era vorba de un câine mititel Chihuahua (rasă canină originară din Mexic, este unul din cei mai mici câini, ca dimensiune, din lume – n.tr.). „Vrei să-mi spui că acest cățeluș îi ține pe oameni departe?” a întrebat el. Fermierul a zâmbit și a spus: „Câinele nu, dar indicatoarele, da!” Teama răcnește ca un leu, dar de cele mai multe ori, când o confruntăm, e doar un câine Chihuahua! Adevărul este că te poți confrunta cu oricine sau cu orice, când știi că Dumnezeu ți-a făcut o promisiune ca aceasta: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13). Așa că, în loc să te temi pentru ce este mai rău, începe să-L crezi pe Dumnezeu pentru ce este mai bun. Și poți face asta dacă personalizezi promisiunile Sale: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28). Nu lăsa teama să te conducă! În loc să cedezi în fața ei, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, și crede că te va ajuta să treci cu bine de orice situație – și că te va face mai puternic!

„Poporul lucra cu inimă” (Neemia 4:6)

     În Statele Unite există un lanț celebru de parcuri naturale – SeaWorld, „Lumea mării”/„Lumi acvatice” – puncte de mare atracție turistică. Dacă te duci acolo, poți vedea (între altele) rațe pe patine cu rotile. Dar când te duci mai aproape, îți dai seama că rațele nu prea patinează din toată inima! Poate zâmbești, dar mulți oameni sunt la fel: doar se lasă duși de val. Nu fi unul dintre ei! Dacă vrei să ai o viață semnificativă, găsește o cauză mai mare decât tine însuți și investește tot ce ai pentru ea! Îți aduci aminte de istoria lui Neemia? El și-a riscat viața pentru a ridica din nou zidurile Ierusalimului. Deși s-a confruntat cu amenințări și cu obstacole, el a terminat lucrarea într-un timp record. Cum a fost posibil? „Poporul lucra cu inimă.” În Dicționarul Webster din 1828, „curajul” este definit drept însușirea care „ne ajută să facem față dificultăților și pericolului… fără teamă sau depresie.” Apoi, Webster adaugă cuvintele rostite de Moise atunci când i-a transferat lui Iosua conducerea poporului: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta… căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9) La vârsta de o sută douăzeci de ani, Moise le spunea încă celor din poporul Israel: „Trebuie să aveți curaj!” De ce? Pentru că se cuvine să te lupți pentru lucrurile pe care merită să le ai! E nevoie de „inimă” ca să știi cum să procedezi cu încăpățânarea sau sfidarea deliberată a unui copil, cum să faci față propriilor tale frici sau cum să te ridici (după ce ai căzut) și s-o iei de la capăt. E ușor să vorbești despre ceea ce e greșit, dar îți trebuie „inimă” ca să faci ceva în această privință. De unde vine acest curaj? De la Dumnezeu. Așa că… vorbește cu El astăzi, și roagă-L să te ajute să faci toate lucrurile „cu inimă”!

„El Și-a arătat căile Sale lui Moise” (Psalmul 103:7)

     Te invit să ascultăm din nou conversația lui Moise cu Dumnezeu. „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta…” (Exodul 33:13). Poporul Israel trecea printr-o criză care amenința relația lui cu Dumnezeu, dar… pentru ce s-a rugat Moise? El nu s-a rugat „Doamne, trebuie să rezolvi această situație pentru mine!” ci „Arată-mi căile Tale, atunci Te voi cunoaște!” El dorea mai mult decât informații despre Dumnezeu, el dorea apropierea de El: dorea să-I cunoască inima și mintea – ce crede și ce simte Domnul în acea situație. De ce? Pentru că dacă Îl cunoștea pe Dumnezeu și căpăta trecere înaintea Lui, primea toate celelalte lucruri de care avea nevoie, inclusiv soluția la criză. Și Dumnezeu i-a dat ce a cerut. „El Și-a arătat căile Sale lui Moise și lucrările sale copiilor lui Israel.” Dumnezeu a răspuns cererii lui Moise, spunând: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.” (Exodul 33:14) Și în originalul ebraic, „cu tine” este la singular (nu „cu voi”, ci „cu tine”!). Dumnezeu a promis că-l va însoți pe Moise și că-i va da odihnă – numai lui, sau în special/în primul rând lui. Oricine altcineva ar fi acceptat bucuros, dar nu și Moise! Rugăciunea lui a devansat preocupările și îngrijorările personale: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (vers. 15). Cu alte cuvinte: „Nu pentru mine mă rog, ci pentru noi!” Întrebare: Sunt rugăciunile tale mai mari decât tine și decât propriile tale nevoi? Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16). Așa că, roagă-te ca familia ta, orașul tău și o lume aflată în pierzare „să nu piară, ci să aibă viața veșnică”! Amin?

„Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

     Am văzut cum Moise vorbea cu Dumnezeu cum vorbești cu un prieten, spunându-I ce simțea și gândea cu adevărat, și Dumnezeu a vrut să fie așa. Să ascultăm conversația lor. Când Moise a spus: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Însă Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12), el nu a făcut decât să redea ceea ce Dumnezeu tocmai îi spusese. Îți amintești când i-ai spus soției/soțului sau prietenului tău: „Tu ai fost cel care mi-a zis (completează singur)”? Asta a făcut și Moise: I-a adus aminte lui Dumnezeu de propriile Sale cuvinte. Adevărul e că Dumnezeu dorește să-ți amintești promisiunile Sale și să le rostești în rugăciune. Nu pentru că are nevoie de cineva care să I le reamintească, ci pentru că noi avem nevoie de asta; iar Cuvântul Său este obligatoriu ca El să-l împlinească (vezi Ieremia 1:12). Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciune, te rogi după voia Sa și ți se garantează că vei fi ascultat. De exemplu, când spui: „Doamne, Tu ai spus că indiferent ce cer în rugăciune și crezând că am și primit deja, Tu vei face pentru mine” (vezi Marcu 11:24), lucrul acesta dă putere rugăciunii tale. Cu cât  înveți mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult timpul tău de rugăciune va fi după voia Sa și te vei simți mult mai aproape de El. Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, ca El să-ți poată călăuzi gândurile spre cuvintele pe care dorește El să le spui în rugăciune.

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

     Când vorbești cu un prieten, lași garda jos și ești relaxat. Nu trebuie să fii atent la maniere. Poți spune tot ce gândești, fără să îți fie teamă că ești judecat. Așa au vorbit Moise și Dumnezeu unul cu celălalt – ca doi prieteni care aveau încredere unul în celălalt și erau transparenți. Spuneau ce simțeau și gândeau. Poporul Israel tocmai își făurise un vițel de aur la care să se închine și Dumnezeu era destul de mânios pe ei ca să-i renege și să-și aleagă alți prieteni. Moise avea de gestionat o criză majoră și L-a angajat pe Dumnezeu într-o conversație serioasă. În esență, el i-a zis lui Dumnezeu: „Eu văd lucrurile într-un fel, iar Tu le vezi în altul. Iar perspectiva Ta mă face să mă simt foarte stingher.” Seamănă cu un schimb onest de vorbe între prieteni, nu-i așa? Moise nu a fost lipsit de respect, el și-a deschis inima. Dumnezeu și Moise se cunoșteau suficient de bine ca să-și vorbească „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Tu te rogi la fel? Fără o pregătire prealabilă; doar o conversație de la inimă la inimă cu un prieten în care ai încredere și față de care te simți apropiat. Asta a dorit Dumnezeu de la Moise, și asta dorește și de la tine! Clișeele religioase și listele cu cereri de rugăciune îți pot submina oportunitatea de a te conecta profund și personal cu Dumnezeu. Ce-ai zice să te deschizi față de El? Vorbește cu Dumnezeu fără ocolișuri despre situația în care te afli, și despre ceea ce simți, gândești și dorești… Asta înseamnă să fii prieten cu Dumnezeu!

„La timp și ne la timp…” (2 Timotei 4:2)

     Dacă semeni la vremea nepotrivită, riști să pierzi recolta. De ce? Pentru că nu ai știut în ce anotimp ești. Ești în anotimpul micilor începuturi? Dumnezeu te încurajează: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Bogăția și stabilitatea care se nasc din „începuturile slabe” și din succesul treptat, durează mai mult decât teatralitatea temperamentală a celor care nu și-au cunoscut niciodată propriile vulnerabilități sau care nu au dezvoltat un adevărat sentiment al dependenței de Dumnezeu. Dacă nu ești sigur în ce anotimp te afli, întreabă-L pe Dumnezeu. El face totul potrivit unui orar și unui plan deja stabilit. Toamna, ari pământul, îl desțelenești, semeni sămânța, pui îngrășământ… și aștepți ca sămânța să încolțească primăvara viitoare. Între timp, aștepți, pentru ca solul care a cedat atâția nutrienți să fie reaprovizionat. Îngrășământul care miroase atât de urât intră în procesul producerii unei recolte de cea mai înaltă calitate. Acum se dezvoltă sistemul de rădăcini care este necesar pentru o creștere viguroasă și sănătoasă. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu îți arată bunătatea Sa în anotimpul în care te afli – nu în cel în care ai fost cândva, sau în care ți-ar plăcea să fii… Când Pavel a zis: „stăruie asupra lui la timp și ne la timp”, el a recunoscut că se afla în iarna lucrării sale. De aceea el și-a deșertat sacul cunoștințelor peste succesorul său, Timotei. Lui Pavel nu i-a părut rău de schimbarea anotimpurilor. Nu! Când zilele sale ca jucător s-au sfârșit, el a devenit antrenor. Deci, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate în ce anotimp te afli și cum să-l faci să fie cel mai productiv din viața ta!

„Depărtează-o la adânc…” (Luca 5:4)

     Ucenicii pescuiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. Atunci Domnul Isus le-a zis (Luca 5:4-6): „Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.”… După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești…” Putem remarca trei lucruri aici: 1) Străduința nu este în mod obligatoriu soluția. Ucenicii pescuiseră toată noaptea. Nimeni nu le putea pune la îndoială etica muncii. Dar când pescuiești într-o apă prea puțin adâncă, niciun efort nu va aduce rezultatele dorite. 2) Trebuie să-L asculți pe Dumnezeu, chiar și când nu Îi înțelegi planul. Petru, pescar de meserie, a trebuit să-și lase mândria la o parte și să spună: „dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” În capitolul 5 din 2 Împărați, Naaman a trebuit să se smerească și să se scalde în apa murdară a Iordanului, pentru a se vindeca de lepră. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus a manifestat aceeași atitudine când S-a rugat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42). 3) Căutarea profundă are întotdeauna rezultate. Domnul Isus a spus că doi oameni și-au construit câte o casă, dar numai una dintre ele a rezistat furtunii – deoarece constructorul „a săpat adânc, și a așezat temelia pe stâncă” (Luca 6:48). Fostul îndrumător spiritual al scriitorului Philip Yancey a spus că acesta se simțea ca o pompă veche, manevrată manual. „Toți care veneau la el obișnuiau să pompeze puternic de câteva ori, și de fiecare dată simțeau că au mai stors ceva de la el. În cele din urmă, nu a mai avut ce să le ofere. La un centru pentru refacerea misionarilor, el și-a deschis sufletul în fața unei consiliere, foarte înțeleaptă, așteptând ca aceasta să-i spună cuvinte mângâietoare despre ce persoană capabilă de sacrificiu a fost el. În schimb, doamna aceea i-a dat un sfat extraordinar: „Mai poți face un singur lucru, atunci când rezervorul ți s-a golit: caută mai adânc!” Și acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!