„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari.” (Luca 16:10)

     Să remarcăm: 1) Cei ce-au venit de hac uriașilor nu au fost întotdeauna biruitori de uriași. David a fost un simplu păstor și cântăreț, și un fiu neglijat. Credincioșia a fost avantajul lui. Încrederea în talantul său, responsabilitatea față de turma tatălui său și credincioșia față de Dumnezeu l-au mobilizat. Pentru faptul că a fost credincios în lucrurile mici, mai târziu a devenit stăpân peste lucruri mari. Credincioșia este o trăsătură obișnuită pentru cei ce au parte de realizări spirituale ieșite din comun. Matei a început ca vameș; Petru ca pescar; Elisei ca fermier; Domnul Isus ca tâmplar. Te-ai gândit vreodată că Domnul Isus a petrecut mai mulți ani ca tâmplar, decât ca predicator? El a fost credincios în lucrurile mici. Dumnezeu nu a chemat niciodată o persoană inactivă sau neproductivă. Fiecare aspirant a demarat o acțiune înainte de a deveni victorios asupra uriașilor. Cei ce biruie uriașii nu sunt de la început așa, dar ei încep! 2) Cei ce biruie uriașii știu că răsplata este întotdeauna mai mare decât riscul! Viața răsplătește riscul și acțiunea, dar Satan îți va șopti la ureche cuvinte care să-ți inspire teamă și neliniște, pentru a micșora răsplata și pentru a mări riscul. Cu toate acestea, adevărul rămâne: „Dumnezeu… răsplătește pe cei ce-l caută” (vezi Evrei 11:6). Trebuie să crezi că promisiunea este mai mare decât problema, că obiectivul este mai mare decât obiecțiile, că Dumnezeu este mai mare decât uriașul cu care te confrunți. Convingerea că „Dumnezeu este mai mare” reprezintă esența unei credințe care rezistă și triumfă în fața fricii. Frica este arma cu care Satan te paralizează; credința este arma cu care Dumnezeu te mobilizează. Așa că fii dependent de Dumnezeu, confruntă-ți uriașul și alătură-te armatei victorioase a lui Dumnezeu!

„Astfel… David a fost mai tare decât filisteanul.” (1 Samuel 17:50)

     Capitolul 17 din 1 Samuel prezintă contextul în care se desfășoară duelul dintre David și Goliat… în care păstorul doboară războinicul… băiatul învinge uriașul! Dumnezeu îi dă izbândă lui David în fața uriașului, ca să ne inspire și pe noi să ne înfruntăm proprii noștri uriași. Uriașii pot fi tangibili sau intangibili: lucruri pe care nu le putem birui deoarece, fermecați de teamă, credem că nu suntem în stare. Pot fi și idealuri de neatins, proiecte neterminate sau vise neîmplinite – „lucrurile neterminate” ale vieții care ne fac să rămânem împotmoliți în mediocritate. Uriașii sunt toate acele lucruri sau persoane care ne împiedică să fim sau să facem ceea ce Dumnezeu dorește să fim sau să facem. Uriașii pot fi interiori sau exteriori, reali sau imaginari, de natură fizică sau emoțională. Uriașii pot fi atitudini, obiceiuri, convingeri, filosofii sau amintiri. Ar putea fi persoane care stau între tine și Dumnezeu; între ceea ce ești și ceea ce vrea Dumnezeu să fii; între situația în care te găsești și locul în care dorește Dumnezeu să ajungi; între ceea ce crezi și ceea ce dorește Dumnezeu să crezi. Uriașii au un scop: să te oprească să avansezi și să te împiedice să-ți împlinești destinul. Dar cei ce biruie uriașii văd izbânda în umbra înfrângerii! Ei percep fiecare luptă ca pe un test în care provocarea este transformarea unui lucru negativ într-unul pozitiv. Conflictul este acceptat și împotrivirea este anticipată. Pentru ei, conflictul înseamnă creștere și înfrângerea unui dușman este condiția preliminară pentru a fi promovat. Uriașii ne pot scoate la lumină calitățile, pot fi unitatea de măsură a creșterii noastre și pot alimenta încrederea noastră în Dumnezeu. Cei ce biruie uriașii văd șansă în împotrivire, potențial în probleme, și biruință în umbra înfrângerii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți deveni un biruitor de uriași!

„Tu mă încingi cu putere pentru luptă.” (Psalmul 18:39)

     Fiecare dintre noi ducem o luptă de un fel sau de altul, dar nu toți ieșim biruitori. Învingătorii sunt de multe feluri și din medii diferite, dar toți au un lucru în comun: o credință care nu se dă bătută! Nimeni nu a avut mai multe lupte în viață decât a avut David, și el a înțeles importanța păstrării unei perspective corecte. El a declarat: „Tu mă încingi cu putere pentru luptă.” Harul pe care îl primim de la Dumnezeu va fi întotdeauna pe măsura provocărilor cu care ne confruntăm. Întotdeauna! Știai că Lordul Nelson, celebrul amiral britanic și eroul mărilor, a suferit de rău-de-mare toată viața lui? Cu toate acestea, omul care a scufundat flota lui Napoleon nu a permis luptelor sale personale să-i fure destinul. El nu numai că s-a deprins să trăiască cu slăbiciunea sa, ci a și învins-o în fiecare zi. Cu toții avem câmpurile noastre de luptă. Și chiar dacă nimeni nu ne decorează cu vreo medalie atunci când suntem biruitori, nimic nu poate diminua satisfacția pe care o avem știind că nu am renunțat, sau bucuria de a ști că am biruit prin puterea lui Dumnezeu. A cui putere? A lui Dumnezeu! „Tu mă încingi cu putere pentru luptă.” Se povestește că un băiețel și-a pierdut brațul drept într-un accident. Când doctorul i-a pus niște întrebări cu privire la handicapul său, el a răspuns: „Eu nu am un handicap. Pur și simplu nu mai am brațul drept!” Mai târziu, doctorul a aflat că băiatul devenise jucătorul de baschet care înscria cele mai multe puncte din echipa sa de la liceu! Filosofia lui de viață a fost următoarea: Nu contează ce ai pierdut, ci cum folosești ce ți-a rămas! Aceasta e atitudinea câștigătoare – și cu ajutorul lui Dumnezeu, o poți dezvolta și tu!

„Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic…” (Psalmul 139:15)

     În context, psalmistul a scris: „Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (v. 14-16). Dumnezeu a pus deja în copilul tău un potențial; acum este rândul tău să-l ajuți să și-l descopere și să și-l dezvolte. Vei observa acest potențial în temperamentul său, în darurile sale și în preocupările sale. Rezistă tentației de-ai trata pe toți copiii tăi la fel; sunt diferiți! Cain a fost fermier și fratele său, Abel a fost păstor. Iacov și Esau au fost gemeni, și cu toate acestea cum nu se poate mai diferiți! Ce să mai zici de fiul risipitor care a plecat de acasă și a devenit un „iubitor de petreceri,” în timp ce fratele său mai mare a rămas acasă, dar a devenit un fățarnic și un critic? Trebuie să-ți iubești fiecare copil în mod necondiționat, dar să-i stimulezi diferit. Cine sunt ei? Ce preferințe au? La ce sunt pricepuți? Cum fac ei față schimbării? Cum se comportă ei când sunt singuri? Pleacă urechea la ceea ce prețuiesc pruncii tăi, la temerile lor și la nevoile lor! Asigură-te că sunt ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i obliga s-o ia pe drumul pe care ai fi vrut tu să mergi. Ajută-i să-și descopere propria identitate și să devină cei mai mari susținători ai lor. Dacă asta înseamnă să-ți amâni visele o vreme, fă-o! Nu vei regreta niciodată! Copiii tăi sunt viitorul tău; substanța ta proprie va dăinui în ei. Și încă ceva: pomii pe care îi îngrijim astăzi produc fructele pe care le mâncăm mâine. Așa că, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-ți înțelegi și să-ți susții copiii!

„Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.” (Plângerile lui Ieremia 3:40)

     Când te rogi: „Doamne, fă-mă un om mai bun,” care sunt domeniile specifice în care vrei să te schimbi, să crești și să te maturizezi? Ca să fii sincer cu Dumnezeu, trebuie să dai răspuns următoarelor întrebări, la care gândește-te cu mare grijă și într-o atitudine de rugăciune: 1) Sunt eu cinstit și am un comportament ireproșabil în toate situațiile financiare în care sunt implicat? Asta include și dăruirea zeciuielii din venitul tău. 2) Mă plasez eu în situații nepotrivite (cu privire la relațiile intime), sau mă expun unor imagini dăunătoare? 3) Petrec eu destul timp cu familia, și pot ei spune lucrul acesta despre mine? 4) Spun eu adevărul chiar și atunci când lucrul acesta îmi aduce suferință și critici? 5) Mi-e ușor să recunosc: „Am greșit! Îmi pare sincer rău! Îmi cer scuze! Iartă-mă!”? sau: port eu pică altora? 6) Compromit cu bună știință vreun domeniu din viața mea, și refuz să mă confrunt cu rezultatele faptelor mele? 7) Mi-am format cumva obiceiuri care dăunează sănătății mele, locului meu de muncă, familiei mele sau umblării mele cu Hristos? 8) Sunt eu o persoană mândră, egoistă sau arogantă? 9) Mi-am asumat eu meritul pentru ceea ce au făcut alții și pentru care ei ar fi trebuit să primească răsplata? 10) Am eșuat eu la capitolul mărturisirii față de o persoană care ar fi trebuit să-mi cunoască greșelile? 11) Am fost eu insensibil sau abuziv față de cei dragi ai mei? 12) Petrec eu suficient timp în rugăciune și în Cuvântul lui Dumnezeu? „Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: dă dovadă de seriozitate în umblarea ta cu Dumnezeu!

„N-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” (Geneza 40:15)

     Iosif a trăit o viață exemplară. El a adus mari beneficii financiare stăpânului său, a rezistat avansurilor venite din partea soției stăpânului său și I-a rămas credincios lui Dumnezeu. Care i-a fost, dar, răsplata? Condamnarea la închisoare, fără drept de recurs și șansă de eliberare! De când calea neprihănirii duce în prăpastie? De când a intrat diavolul în lume. Și câtă vreme Satan „dă târcoale ca un leu care răcnește” (1 Petru 5:8), el va crea haos în poporul lui Dumnezeu. Va arunca în închisoare predicatori, cum a făcut și cu apostolul Pavel. Va exila pastori pe insule pustii, cum i s-a întâmplat și apostolului Ioan. Îi va lovi cu boli pe prietenii Domnului Isus, cum a făcut și cu Lazăr. Dar strategiile sale se întorc mereu împotriva lui! Pavel a scris Epistolele din închisoare. Ioan, care a fost exilat, a văzut raiul. Mormântul lui Lazăr a devenit o scenă unde Hristos a înfăptuit una din cele mai mari minuni. Închisoarea în care l-au pus pe Iosif a devenit rampa de lansare spre palatul pe care i l-a destinat Dumnezeu. Uitându-se în urmă, el a putut spune: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20). Așadar, caută planurile lui Dumnezeu în întorsăturile vieții și vei începe să le vezi ca pe niște rampe de lansare spre binecuvântare. „Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini și va înfăptui gândurile inimii Lui” (Ieremia 30:24). Dumnezeu va folosi împrejurările în care te găsești astăzi ca să te întărească, să te atragă mai aproape de El și să-Și împlinească voia în viața ta.

„Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)

     Ai auzit vreodată de „misionarii care nu fac cale-ntoarsă?” Ei și-au cumpărat un bilet dus pentru câmpul de misiune și în loc să-și împacheteze lucrurile într-o valiză, le-au pus într-o ladă de lemn (coșciug), conștienți că nu se vor mai întoarce niciodată acasă. A.W. Milne a fost unul dintre aceștia. El s-a dus în Insulele Noile Hebride din sudul Pacificului, știind că locuitorii au ucis fiecare misionar dinaintea lui. Însă el nu s-a temut pentru viața sa, pentru că murise deja față de sine însuși. Timp de treizeci și cinci de ani a locuit printre ei și i-a slujit. Când a murit, locuitorii tribului l-au îngropat în mijlocul satului și au inscripționat aceste cuvinte pe piatra lui funerară: „Când a venit el, nu exista lumină.” Nicăieri în Scriptură nu se spune că Dumnezeu ne trimite în locuri lipsite de pericol ca să facem lucruri ușoare. În așteptarea crucificării, Domnul Isus s-a rugat: „facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Astăzi, El îți cere dedicare totală față de El. Pavel a scris: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos… Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui…” (Filipeni 3:7-10). Când ești dispus să fii părtaș suferințelor lui Hristos, vei ajunge să experimentezi puterea Învierii Sale. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: fii dedicat total lui Dumnezeu!

„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)

     Lucrul pe care îl faci chiar acum poate părea lipsit de semnificație și nerentabil, dar te poate pregăti pentru ceva ce Dumnezeu dorește să faci în viitor. Biblia spune: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Există o vorbă: „În economia lui Dumnezeu, nimic nu se pierde.” Și este adevărată. Când Daniel Webster și-a început cariera de avocat, a avut un caz pentru care a încasat un onorariu de numai douăzeci de dolari. Cazul s-a dovedit a fi unul foarte dificil și, pentru a se documenta, a trebuit să facă un drum până la Boston, care l-a costat peste douăzeci de dolari. Dar era hotărât să-și ducă munca până la capăt și să câștige cazul, ceea ce a și făcut. După câțiva ani, o companie l-a abordat fără să-l anunțe în prealabil și a fost întrebat dacă acceptă un caz dificil, pentru care compania era dispusă să-i plătească cel mai mare onorariu pe care l-a încasat vreodată. În timp ce analiza cazul, a descoperit că era aproape identic cu cel pentru care făcuse cercetări și pe care l-a câștigat cu aproape douăzeci de ani în urmă, dar pentru care fusese plătit cu numai douăzeci de dolari! A acceptat cazul și, la fel ca mai înainte, verdictul a fost în favoarea clientului său. Când faci numai ce ai chef și ce îți place, poți trece cu vederea relații și poți subaprecia experiențe esențiale pentru viitorul tău. Destinul tău este format din momente, experiențe și întâlniri aparent nesemnificative. Ziua de astăzi se găsește într-o strânsă legătură cu ziua de mâine, așa că profită de fiecare oportunitate și relație care îți iese în cale. „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

„Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.” (Psalmul 89:34)

     Experții în medicină afirmă că pe parcursul vieții, nici unul dintre noi nu este scutit de depresie, într-o formă sau alta. O bună parte din omenire se trezește în fiecare dimineață într-un nor de tristețe. Poate și tu ești una dintre aceste persoane. Într-o carte pentru copii intitulată „Alexander and the Terrible, Horrible, No Good, Very Bad Day” (n.tr. Alexander și ziua teribilă, oribilă, îngrozitoare, și bună de nimic), Alexander adoarme cu gumă de mestecat în gură și se trezește dimineața cu ea în păr. Din cutia de cereale de la micul dejun lipsește jucăria din interior, iar la școală nu reușește s-o impresioneze deloc pe învățătoare, în ciuda strădaniilor sale. Se hotărăște de mai multe ori să se mute în Australia. Din păcate, nici remediile geografice nu ajută! De multe ori, nu rezolvi problema, ci doar îi schimbi locul. Așadar, ce-i de făcut? Întoarce-te la singura sursă de putere, de speranță și de încurajare care nu se epuizează: Cuvântul viu al lui Dumnezeu. „Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.” Dacă te simți fără putere astăzi, iată câteva versete pe care te poți baza: „a trimis Cuvântul Său și i-a tămăduit, și i-a scăpat de groapă” (Psalmul 107:20). „O, dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” (Psalmul 27:13). „Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți.” (Psalmul 86:7). „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1). „Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule!” (Psalmul 71:16). Iată cum te încurajează azi Scriptura!

„Am fost zidiți… pentru faptele bune…” (Efeseni 2:10)

     În Sfânta Scriptură citim: „am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Înainte de a te hotărî ce carieră ai vrea să urmezi sau cărei cauze ai vrea să-ți dedici viața, caută călăuzirea lui Dumnezeu. Nimic nu este mai important ca a cunoaște voia lui Dumnezeu. Fără această cunoaștere, e posibil să-ți petreci întreaga viață făcând lucruri greșite. Și chiar dacă vei fi bine plătit, vei simți un gol în sufletul tău și vei experimenta lipsa împlinirii sufletești. Psihiatrul austriac Viktor Frankl, care a supraviețuit lagărelor de concentrare naziste, a spus: „Fiecare își are propria vocație sau misiune în viață… o însărcinare concretă care se cere împlinită. În această privință, omul nu poate fi înlocuit… sarcina fiecăruia dintre noi este la fel de unică precum este oportunitatea specifică de a o împlini.” Dumnezeu ne-a creat pentru un scop anume. Responsabilitatea (și bucuria) noastră este să-l identificăm. Iată patru întrebări pe care trebuie să ni le punem dacă vrem să ne identificăm scopul în viață: 1) Ce caut eu oare? Toți avem o dorință puternică în inimă, ceva ce se adresează celor mai profunde gânduri, dorințe și sentimente ale noastre; ceva ce face să ni se înfierbânte sufletul. 2) De ce am fost creat? Gândește-te la buchetul unic de daruri, relații și resurse avute la îndemână, gândește-te la istoria ta personală și la oportunitățile din jurul tău. Toate acestea sunt semnale care indică direcția. 3) Cred eu în potențialul meu? Un expert în leadership spunea: „Nimeni nu poate acționa în mod consecvent într-o manieră incompatibilă cu felul în care se vede el însuși!” 4) Când ar trebui să încep? Iar răspunsul cel mai bun și cel mai simplu la această întrebare este: „chiar acum!”