„Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20)

     În fiecare an, somonul de Pacific, după ce a trăit cinci sau șase ani în ocean, simte brusc chemarea de a se întoarce în amonte în apele râului în care s-a născut. Luptându-se cu pescari, cu urși și cu barajele centralelor hidroelectrice, el își croiește drum în amonte, hotărât să ajungă acasă. Oamenii de știință nu știu cum își găsește somonul drumul exact spre râul în care s-a născut, după ce a stat în ocean mai mulți ani. Unii cred că reușește pentru că a rămas cu gustul și mirosul apei proaspete în care s-a născut. Alții cred că folosește stelele pentru a naviga. Indiferent cum o face, noi știm că nu folosește hărți sau busole; călătoria lui este una intuitivă. El simte chemarea unui râu anume, și nu poate fi satisfăcut până când nu-l găsește. La fel este și cu noi: Dumnezeu ne-a creat pentru cer, și nimic din viața aceasta nu ne va mulțumi pe deplin (vezi Eclesiastul 3:11). La fel ca somonii, noi suntem în lumea aceasta, dar nu suntem din ea. Da, găsim bucurie atunci când împlinim misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu înseamnă nimic în comparație cu bucuria care ne așteaptă în ceruri. Pavel o spune astfel: „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Iar când cei dragi ai tăi, care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, pleacă în veșnicie, vei tânji și mai mult să-i reîntâlnești.

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har…” (Coloseni 4:6)

     Dacă vrei ca vorbirea ta să fie cu har, te poți ruga așa: „Doamne, împreună cu regele și psalmistul David, Te rog: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14). Îmi dau seama că vorbele pe care le rostesc au o putere extraordinară, atât în viața mea, cât și în relațiile mele. Cuvântul Tău spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Învață-mă să rostesc întotdeauna cuvinte care sunt conform Cuvântului Tău și care Te glorifică. Ajută-mă să am grijă ca vorbele pe care le spun să-i zidească pe alții și nu să-i doboare, să-i încurajeze și nu să-i critice, să fie rostite în dragoste și să nu fie schimbate de propriile mele dorințe și așteptări, să aducă încredere și nu descurajare. Acolo unde am rostit cuvinte care sunt negative sau dăunătoare pentru cineva, iartă-mă! Ferește-mă să spun lucruri care îi rănesc sau care îi doboară pe alții în vreun fel. Vreau ca vorbirea mea să fie plină de bunătate și să am limba înțelepților, promovând vindecarea și binecuvântarea (vezi Proverbe 12:18). Ajută-mă să proclam domnia Ta peste viața mea și să fac „toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Ajută-mă să nu spun lucruri negative despre mine însumi și de fiecare dată când încep să spun ceva critic, ajută-mă să mă opresc imediat și să-mi țin gura. Cuvântul Tău spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Astăzi, fă ca vorbele mele să Te onoreze și să Te glorifice. În Numele Domnului Isus mă rog, amin!”

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său” (2 Cronici 26:4)

     Replica finală a unui cunoscut desen animat era: „Nu contează ce-i învățăm pe copii, ei insistă să se comporte exact ca noi!” Zâmbim, dar problema e foarte serioasă. Un expert spunea: „Îi învățăm pe alții ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.” Poate copiii tăi pun la îndoială uneori ceea ce spui, dar întotdeauna vor crede ceea ce faci, și vor fi tentați să facă și ei la fel. Așadar: 1) Dacă dorești ca ei să aibă timpul lor de părtășie cu Dumnezeu, tu trebuie să ai un asemenea timp. 2) Dacă îți dorești ca pruncii tăi să fie în biserică, ia-i cu tine acolo, nu-i trimite. 3) Dacă vrei ca ei să nu vorbească urât, ai grijă ce scoți tu pe gură. 4) Dacă nu dorești ca pruncii tăi să fumeze, să bea sau să consume droguri, n-o face nici tu! Când spui una, dar faci alta, copilul tău te va iubi în continuare, dar în cele din urmă își va pierde respectul pentru tine. Și ce e mai rău, el va crede: „Dacă principiile pe care le predici nu funcționează pentru tine, de ce să le încerc eu?!” Exemplul tău va avea un impact mai mare decât toate predicile tale. Citește aceste două versete cu atenție. Primul se găsește în Vechiul Testament: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.” (2 Cronici 26:4 – e vorba de Ozia, regele lui Iuda). Cel de-al doilea se găsește în Noul Testament: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Cele două versete sunt separate de mii de ani, dar adevărul pe care îl transmit este mereu actual – deci, fii un bun exemplu!

„El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)

     Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25). Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” (Proverbele 13:12)

     Depresia te poate face să renunți la viață. Când sarcina a devenit prea mare pentru Moise, el i-a zis lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă… ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” (Numeri 11:15). Fiind sigur că Izabela își va pune în aplicare amenințările de a-l ucide, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața. Se spune că întâmpările din cartea Iov s-au petrecut într-un interval de numai nouă luni, însă pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a zis: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1). Solomon a zis: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.” În loc să dezbatem întrebări gen: „Poate un creștin care își ia singur viața să ajungă în Rai?”, mai bine să-i cerem lui Dumnezeu înțelepciune ca să ne dăm seama când o persoană dragă nouă a ajuns în pragul disperării, sau când este atât de afectată emoțional, încât nu mai suportă să trăiască nici măcar o zi! Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac tăieturi pe corp, ca un strigăt după ajutor. Veterani de război care suferă de stres post-traumatic, care se angajează în relații nocive și care nu reușesc să scape de demonii războiului sau nu-i pot izgoni. Victimele abuzului care manifestă comportamente dăunătoare sau nesănătoase ca un mijloc de supraviețuire. Oameni cumsecade care se luptă cu probleme de natură intimă, dar care sunt îngroziți să vorbească despre aceste lucruri. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Unii dorm în vile, iar alții sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care nu suportă să audă că sunt slabi și că nu au suficientă credință. Un verset rapid, o rugăciune scurtă și expedierea lor cu un „Dumnezeu să te binecuvânteze” nu fac decât să-i arunce în gura lupilor. Domnul Isus ne-a zis: „Vă trimit”, pentru că ne-a dat Cuvântul, Duhul și puterea de a-i ajuta!

 „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruința aduce… nădejdea.” (Romani 5:3-4)

     Michael Phelps a câștigat aurul la Olimpiada de la Beijing din 2008 și s-a întors acasă cu un record de opt medalii de aur. Însă ne vom aduce aminte nu numai de numărul medaliilor, ci și de spiritul său invincibil, manifestat când situația s-a întors împotriva lui, în proba de 200 m fluture. Când a atins primul peretele, câștigând cursa, nimeni nu știa prin ce trecuse pentru a ieși învingător. Când Michael și-a dat jos ochelarii de înot, toată lumea s-a uitat la el cu mirare, căci din ei a curs apă. Înotase 200 de metri aproape orb, o experiență de care înotătorii se tem. Numărând loviturile și căutând cu disperare marcajele de pe fundul bazinului, în cele din urmă a atins peretele de sosire, fiind un cuceritor olimpic în toată puterea cuvântului. Phelps și-a folosit frustrarea pentru a-și spori rezistența la oboseală și hotărârea de a câștiga. Pavel a spus (Romani 5:3-5): „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală…” Ce listă de beneficii uimitoare pe care ni le oferă Dumnezeu când ne confruntăm cu probleme! Răbdare: angajamentul de a ne sprijini pe harul Său și de a merge înainte indiferent de circumstanțe. Biruința în încercare: tăria lăuntrică bazată pe integritate personală. Nădejdea plină de încredere: o convingere profundă că orice s-ar întâmpla, în cele din urmă vom reuși. Pentru a încununa toate acestea, avem garanția că vom reuși în misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru că „nădejdea aceasta nu înșală!” Când (ca Michael Phelps) nu vezi clar ce urmează, dă-ți toate silințele; linia de sosire este chiar în fața ta! Deci, străduiește-te, și vei izbândi!

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului…” (2 Petru 3:18)

     Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Ale cui picioare le-a spălat El? Ale lui Petru, care s-a lepădat de El; ale lui Toma, care s-a îndoit de El; ale lui Iuda, care l-a trădat; ale tuturor celorlalți, care urmau să-L părăsească. Cu alte cuvinte, „arătați harul care v-a fost arătat.” Asta nu înseamnă că aprobi faptele celui ce ți-a greșit, dacă faci lucrul acesta. Domnul Isus nu ți-a aprobat păcatele prin faptul că te-a iertat! Harul nu-i cere copilului să accepte abuzurile părintelui, nici celui oprimat să treacă cu vederea nedreptatea. Persoana condusă de har îi trimite pe hoți la închisoare și așteaptă ca fostul soț sau fosta soție să plătească pensie alimentară pentru copii. Harul nu este orb. El îi vede pe cei răniți foarte bine. Dar harul alege să vadă mai degrabă și mai mult iertarea lui Dumnezeu. Refuză să lase suferințele să otrăvească sufletul. Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Acolo unde lipsește harul, amărăciunea abundă. Unde abundă harul, crește iertarea. Petru scrie: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului.” Să crești în cunoașterea Bibliei este mult mai ușor decât să crești în har față de cei care te-au rănit. Prima necesită o bună memorie; cea de-a doua necesită un caracter ca al lui Hristos. Așadar, cum poți „crește” în har? Practicându-l cu fiecare persoană cu care te întâlnești, în fiecare situație în care te găsești!

„Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19)

     După dorințele materiale, de realizare și de relaționare, un al patrulea tip de dorințe omenești sunt dorințele fizice. Biblia ne spune să ne bucurăm, să mâncăm, să ne odihnim, să avem sărbători, să cântăm, să plângem, să strigăm, să facem sport – toate aceste lucruri le facem cu trupurile noastre. Aceste pofte, dorințe și desfătări pot de fapt să devină un mod de a ne aminti cât de bun este Dumnezeul nostru. Partea fizică nu este separată de cea spirituală; într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu este cel care face ca trupurile noastre să capete viață. Biblia nu ne condamnă că dorim să fim atrăgători din punct de vedere fizic, însă trebuie să ținem cont de următorul lucru: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22). Stați liniștiți, același principiu se aplică și bărbaților! Dumnezeu a creat trupurile noastre. Deci ce trebuie să facem? Dumnezeu ne-a creat sensibili la frumusețe. Câțiva frizeri au început ceea ce ei numesc „lucrarea frizerilor”. (Poate îți sună ciudat. La urma urmelor, singurul frizer pomenit în Biblie este Dalila… și când Samson s-a dus la ea, nu a fost prea bine pentru el. Însă a-i sluji pe oameni aranjându-le părul – poate fi un lucru bun. Oamenii le împărtășesc frizerilor probleme pe care nu le împărtășesc cu alții. Așadar putem înțelege cum aceasta poate fi o lucrare adevărată.) Acest grup a făcut tunsori unor oameni pe care i-au schimbat apoi fizic și mental. Ei au plecat în Costa Rica pentru a sluji femeile tinere care încercau să scape de prostituție; au aranjat și au slujit gratuit acele femei… care nu numai că nu mai fuseseră slujite astfel vreodată, dar fuseseră și transformate în obiecte. Ce vreau să spun este că ar trebui să avem o nouă concepție, o concepție biblică despre ceea ce este cu adevărat „spiritual.”

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)

     O a treia dorință omenească fundamentală: 3. Dorința de relaționare. Ionatan, fiul lui Saul, era moștenitor la tron, dar a renunțat de bună voie pentru că știa că David a fost ales de Dumnezeu să fie rege. Cât de des întâlnești așa ceva? Ionatan nu a devenit prietenul lui David pentru că urmărea disciplina prieteniei spirituale. Pur și simplu îl simpatiza pe David, și acea prietenie a schimbat cursul istoriei poporului Israel. Cu toții avem dorințe în materie de prietenii, pe care nu le urmărim… Dacă nu ne pică din cer o relație profundă, plină de semnificații, ne dăm bătuți. Cu toate acestea, prieteniile de felul acesta nu se întâmplă pur și simplu; Ioanatan a trebuit să dea la o parte bariere inimaginabile pentru a zidi o prietenie cu David. Uneori va trebui să faci la fel, și Dumnezeu te va ajuta. John Ortberg scria: „Prietenul meu Chuck are darul spiritual de-a încuraja oamenii când ia micul dejun. Se întâlnește cu oameni într-un local numit Waffle House (Casa napolitanelor). Chelneriței îi face plăcere să-l aștepte, pentru că primește bacșiș generos și pentru că Chuck îi bine-dispune pe toți. E foarte amuzant și extrem de deschis referitor la zdrobirea sa, ceea ce-i face pe ceilalți să se deschidă față de el, asemenea lalelelor în bătaia soarelui. El simte cel mai puternic prezența lui Dumnezeu atunci când stă la masă în Casa napolitanelor și i se dă posibilitatea să vadă sufletul cuiva. Nu cafeaua îi aduce pe oameni la el, ci râurile de apă vie care curg din el.” Dacă prin natura ta ești o persoană timidă, iată un sfat: e posibil ca persoana cu care dorești să fii prieten să fie și ea timidă. Mergi înainte, stabilește legătura și așteaptă să vezi ce se întâmplă. Cine știe? Ai putea fi răspunsul ei la singurătate, și ea ar putea fi răspunsul pentru tine!

„El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)

     Altă dorință specific umană: 2. Dorința de realizare: Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Adam a fost acesta: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Geneza 1:28). Motivul pentru care ai o dorință atât de puternică de a realiza ceva în viață este pentru că Dumnezeu te-a creat „să faci ceva”. Nu cunosc mulți oameni mai motivați de realizare decât apostolul Pavel, care declara: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea… ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu nu a înlăturat dorința de realizare a lui Pavel, ci a valorificat-o, în așa fel încât Pavel a putut împlini voia lui Dumnezeu. O înclinație spre o carieră puternică, asociată cu dorința de a învăța și de a realiza ceva, pot fi lucruri bune – dacă nu duc la dependența de muncă, la neglijarea rugăciunii sau la manipularea oamenilor și împrejurărilor. Dacă se întâmplă astfel de lucruri, trebuie să-ți reevaluezi motivația. Dar dacă nu e cazul, și ajungi să crești în Dumnezeu având un foc lăuntric de a realiza ceva – mergi înainte și realizează ce ți-ai propus. Folosește-ți abilitățile pentru a face lucruri bune pentru alții. Astfel, fie că îți aduci contribuția la o întâlnire, fie că aduci valoare într-o echipă sau că formulezi idei, vei ști că nu ești doar tu. Când îți dezvolți capacitatea de a avea relații și legături cu clienți sau cu asociați, tu poți în același timp să te rogi pentru ei și să-i binecuvântezi. Când practici bucuria în realizările tale, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Iată un sfat: din când în când, adu-ți aminte să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu că poți face ceva ce îți place!