„Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24)

     Biblia spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Gloria Gaither subliniază acest lucru: „Prietenii adevărați sunt preocupați de ceea ce vei deveni. Ei se uită dincolo de prezent și țin profund la tine ca persoană.” Solomon a scris: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (v. 24). Și pentru că formarea și păstrarea unei prietenii îți ia timp și energie, răsplata depășește cu mult investiția. Prietenul adevărat: 1) Îți dă o mână de ajutor când ești căzut. „Mai bine doi decât unul… căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade” (Eclesiastul 4:9-10). 2) Îți dă viziune. Indiferent cât de mult te iubesc și doresc să te ajute, cei din familie sunt uneori prea aproape ca să fie obiectivi, și e mai util să te deschizi în fața unei persoane care nu îți este rudă. Biblia spune: „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbe 27:9). 3) Îți dă bună dispoziție. Cineva spunea: „Dacă nu ai riduri înseamnă că nu ai râs destul!” Când râsul este ceea ce ți-a prescris doctorul, prietenii te ajută să descoperi umorul din situația ta – de obicei pentru că și ei au trecut pe acolo! Hazel C. Lee o spune în felul următor: „Când râdem de noi înșine, dar și unii cu alții, se creează sentimentul plăcut că suntem împreună.” 4) Te trage la răspundere. Ai observat vreodată că atunci când ai un comportament opus Cuvântului lui Dumnezeu, e ușor să te păcălești singur? Într-un astfel de moment, „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui” (v. 6). Așa că, astăzi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru prietenii tăi buni, care te iubesc suficient de mult ca să fie cinstiți cu tine chiar și când lucrul acesta doare.

„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)

     Când David a exclamat: „Domnul este păstorul meu” (v. 1), el a mărturisit de fapt că avea o relație unică și foarte personală cu Dumnezeu. Creatorul ne-a dat fiecăruia dintre noi o personalitate unică, ne-a dat daruri, scop și chemare. El dorește să aibă cu tine o relație care să fie diferită de cea pe care o are cu oricine altcineva. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel este și interacțiunea ta cu Dumnezeu, și-a Lui cu tine. De aceea trebuie să înveți să-I asculți glasul și să știi când vorbește special pentru tine. Psalmistul continuă și spune: „Tu îmi întinzi masa…” Gândește-te în felul următor. Când aștepți o masă liberă la un restaurant, iar numele tău se află pe lista de așteptare, chelnerița îți dă un pager. Apoi, când e timpul să iei loc la masă, pagerul va vibra sau se va aprinde un beculeț. În timp ce aștepți, ai toată încrederea că ți se pregătește o masă și că – dacă ai răbdare, când totul e gata – pagerul va vibra. Înțelegi ideea? Când citești Cuvântul lui Dumnezeu și petreci timp cu El în rugăciune, ceva începe să vibreze înlăuntrul tău și să te ilumineze în duhul tău. Este pagerul lui Dumnezeu, care te călăuzește și te ghidează, pregătind circumstanțe doar pentru tine. Pavel scrie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Câte din nevoile tale reale vor fi împlinite? Toate! Așa că nu te mai îngrijora, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu! El este susținătorul tău personal!

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)

     Este important să citești, să studiezi, să memorezi și să reflectezi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie să și răspunzi la el, să fii „împlinitor al Cuvântului” (Iacov 1:22). Acesta este pasul cel mai dificil, întrucât Satan va lupta îndârjit împotriva ta pe acest subiect. Poți fi atât de ocupat cu participarea la următoarea întâlnire a bisericii, încât să uiți să pui în practică ce ai învățat la precedenta întâlnire. Domnul Isus a zis: „Pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată” (Matei 7:24). Dumnezeu nu te binecuvântează pentru că știi adevărul, ci pentru că I te supui. „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32); dar uneori adevărul te poate face să te simți stânjenit. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă motivațiile, ne scoate la lumină slăbiciunile, ne mustră pentru păcate și cere schimbare. De aceea, e bine să discuți frământările tale personale cu alții. Aflăm de la alții adevăruri pe care nu le-am fi aflat singuri. Ceilalți ne pot ajuta să vedem și să aplicăm ceea ce noi am omis. Ne pot cere socoteală. Una din cele mai bune modalități prin care putem deveni „împlinitori ai Cuvântului” este să scriem un plan de acțiune. Trebuie să fie unul personal (adică: să te implice pe tine); practic (să fie ceva ce poți face); care poate fi dovedit (să aibă un standard și un termen limită). Cum a spus D.L. Moody: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne ridice cunoașterea, ci să ne schimbe viața.”

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:97)

     Noi prețuim Cuvântul lui Dumnezeu: 1) Când îl studiem. Asta include și notarea gândurilor pe care le avem cu privire la Cuvânt. De asemenea, îi punem întrebările corecte, cum ar fi: Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? Cu alte cuvinte, studiul tău biblic îți oferă o perspectivă, nu doar informații. 2) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când îl memorăm. Poate crezi că nu stai prea bine cu memoria, dar deja ai memorat un milion de idei, fapte sau persoane. Realitatea este că ne amintim doar ce este cu adevărat important pentru noi! Există beneficii enorme ale memorării Scripturii: te ajută să reziști ispitei, să iei hotărâri mai bune, să reduci stresul, să-ți mărești încrederea, să-ți exersezi gândirea, să-ți poți împărtăși credința cu alții. Memoria ta este ca un mușchi: cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Începe prin a scrie pe un cartonaș un verset care te-a ajutat, apoi ia-l cu tine. Repetă-l cu voce tare – în timp ce lucrezi, în timp ce faci exerciții, în timp ce aștepți, înainte de-a merge la culcare. Cheia memorării versetelor este repetarea lor zilnică. 3) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când reflectăm la el. Niciun alt obicei nu te va maturiza spiritual mai mult decât meditarea zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu. Când faci lucrul acesta, ești efectiv „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea” (Faptele Apostolilor 13:22). Cum și-a câștigat această distincție? Îi plăcea să reflecteze la Cuvântul lui Dumnezeu: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Cheia unei vieți creștine reușite este în mâinile tale: Biblia. Prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu!

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)

     Când mintea ta este umplută de Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl va folosi ca să te transforme. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Cum se întâmplă lucrul acesta? 1) Citește-l. Dacă citești ziarul, dar nu Biblia, nu vei crește spiritual. Nu se poate să te uiți la televizor trei sau patru ore, după care să citești Biblia trei sau patru minute – și să te aștepți să crești. Cum poți să zici că crezi Biblia din scoarță în scoarță, când nu ai citit-o din scoarță în scoarță? Mai mult, Dumnezeu spune: „Va trebui… s-o citească în toate zilele vieţii lui” (Deuteronomul 17:19). Dacă citești Biblia numai cincisprezece minute pe zi, vei reuși s-o parcurgi toată într-un an. Dacă tai din programul tău zilnic numai o jumătate de oră de la televizor, o poți citi de două ori pe an. Citirea zilnică a Bibliei te ține conectat la glasul lui Dumnezeu. Dorești să ai parte de creștere spirituală? Dezvoltă un plan de citire zilnică a Bibliei și ține-te de el. 2) Primește-l. În pilda semănătorului, Domnul Isus vorbește despre trei atitudini de respingere a Cuvântului lui Dumnezeu: o minte încuiată (pământul uscat), o minte superficială (pământul de la marginea drumului) și o minte distrasă (pământul cu buruieni) (vezi Luca 8:5-15). De fiecare dată când nu primești Cuvântul, verifică-ți atitudinea, în special în ce privește mândria, deoarece Dumnezeu îți poate vorbi și prin cel mai plictisitor profesor, dacă ești smerit și receptiv. Iacov spune: „primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” (Iacov 1:21). Acestea nu sunt doar niște idei bune, ci principii care schimbă viața!

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31)

     Ioan a scris: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan v. 2). Pentru „a spori” în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să devină prioritatea ta zilnică. Domnul Isus a zis: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.” „A rămâne” înseamnă a fi stabil, a locui într-un anumit/același loc, iar asta ne face să ne gândim la casă, locul în care găsim bucuria, acceptarea, încurajarea, sprijinul, protecția, scopul, identitatea și odihna. „A prețui” Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a-l accepta ca pe cea mai înaltă autoritate, ca pe busola care îți dă direcție, etalonul după care sunt evaluate relațiile și faptele tale. Cu alte cuvinte, primul și ultimul cuvânt din viața ta! Multe din necazurile noastre apar pentru că hotărârile noastre se bazează pe repere care nu sunt demne de încredere, precum: Cultura („toată lumea face asta”); Tradiția („întotdeauna am făcut așa”); Rațiunea („pare logic”); Emoția („mă simt bine”)… Toate acestea au defecte, întrucât ele vin din lăuntrul nostru, nu de la Dumnezeu. Ceea ce ne trebuie nouă este standardul perfect, care nu ne va duce niciodată într-o direcție greșită… și numai Cuvântul lui Dumnezeu întrunește această exigență! Solomon a scris: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat” (Proverbele 30:5). Asta înseamnă că atunci când Cuvântul Său ne spune să facem ceva, trebuie să facem – fie că are sens, fie că nu are… fie că vrem, fie că nu vrem… Trebuie să spunem și noi asemenea lui Pavel: „eu cred tot ce este scris” (Faptele Apostolilor 24:14). Așa să ne ajute Dumnezeu!

„N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12)

     Duhul Sfânt ne face asemenea lui Hristos, prin Cuvântul lui Dumnezeu! De aceea Satan va pune multe opreliști în calea ta, pentru a te împiedica să citești Biblia. Apostolul Pavel le-a spus presbiterilor din Efes: „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:32). Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei semințe: plin de potențial. N-a spus Însuși Domnul Isus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”? (Ioan 6:63). Lucruri uimitoare se petrec atunci când studiezi Scriptura: mintea ți se luminează, inima rezonează și adevărul prinde viață în tine. Biblia e mai mult decât un manual de doctrine: generează credință, produce schimbare, face minuni, vindecă suferinzi, zidește caracterul, transformă circumstanțe, aduce bucurie, învinge împotrivirile și ispita, redă speranța, eliberează putere, curăță minți, aduce lucruri în ființă, și garantează viitorul. Nu poți supraviețui fără Cuvântul lui Dumnezeu! E la fel de esențial pentru viața ta precum hrana. De aceea Iov a spus: „Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală de care avem nevoie pentru a împlini scopul vieții. Biblia este descrisă ca fiind lapte, pâine, hrană tare și desert (vezi 1 Petru 2:2; Matei 4:4; 1 Corinteni 3:2; Psalmul 119:103). Această masă formată din patru feluri de mâncare este meniul Duhului Sfânt pentru tăria și creșterea noastră zilnică. Petru scrie: „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Așadar, ia acum decizia de a petrece timp în fiecare zi citind Cuvântul lui Dumnezeu!

„Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)

     Autorul și pastorul James Merritt afirmă: „Copiii fără tată vor experimenta probleme emoționale și de comportament cu o probabilitate de 100 până la 200%, vor consuma droguri și alcool de două ori mai mult, vor fi mai predispuși să-și înceapă viața sexuală la o vârstă mai mică, și de trei ori mai predispuși să comită fapte de violență. Peste jumătate din adolescenții care încearcă să se sinucidă trăiesc în familii cu un singur părinte. Majoritatea celor ce fug de acasă nu au unul dintre părinți, iar băieții fără tată vor ajunge la închisoare cu o probabilitate de 300%. Șaptezeci la sută dintre minorii aflați în instituțiile de corecție au crescut fără tată. Fetele care nu au tată se vor căsători în adolescență cu o probabilitate de 53%, și vor avea copii în afara căsătoriei cu o probabilitate de 164%. Fetele fără tată care se căsătoresc au o rată a divorțului cu 92% mai mare, iar băieții fără tată sunt cu 35% mai predispuși să experimenteze eșecul marital. 80% dintre adolesceții internați în spitalele de psihiatrie provin din familii fără tată, și sunt cu 50% mai predispuși să se confrunte cu dizabilități de învățare. Se descurcă slăbuț la școală și sunt de trei ori mai predispuși să renunțe la studii decât copiii care au crescut într-o familie cu tată. E posibil ca tatăl să fie prezent fizic, dar absent din punct de vedere emoțional. Într-un sondaj recent, 50% dintre tații chestionați au afirmat că se simt vinovați pentru că au petrecut prea puțin timp cu copiii lor.” Potrivit unor serioase studii recente, tatăl obișnuit petrece opt minute pe zi în conversație directă cu copiii săi. În familiile în care mamele lucrează în afara casei, timpul scade la patru minute. Dacă ți se pare că aceste statistici sunt șocante, trezește-te și schimbă ceva în familia ta, astăzi! E datoria ta de tată!

„Fiule, nu uita învăţăturile mele” (Proverbele 3:1)

     Dacă ești tată, Dumnezeu așteaptă să fii liderul familiei tale. Asta înseamnă că: 1) Trebuie să-ți dorești să conduci. Fără o conducere bună, există șanse ca pruncii tăi să se îndrepte spre o viață plină de necazuri. Fostul Procuror general al Statelor Unite, William Barr a spus: „Dacă ar fi să căutăm un factor care favorizează infracțiunea, acesta nu e sărăcia, șomajul sau lipsa educației, ci absența tatălui din familie.” 2) Trebuie să știi unde mergi. Fără o direcție clară pentru propria ta viață, nu-ți poți călăuzi copiii. Dumnezeu așteaptă să-i ajuți pe copiii tăi să ia hotărâri înțelepte în domenii cruciale din viață, precum relațiile intime, banii, prieteniile, căsătoria și meseria pe care o aleg. Acestea sunt chestiuni care te pot face fericit sau nenorocit. E datoria ta să-i înveți, atât ca principiu cât și practic, care sunt aceste domenii cruciale ale vieții și să-i ajuți să ia hotărâri înțelepte în fiecare dintre ele. 3) Trebuie să fii alături de ei. Iată patru cuvinte-cheie pentru tați: direcție, disponibilitate, disciplină, spiritualitate. Componenta crucială este disponibilitatea. De ce? Pentru că dacă nu ești disponibil, nu poți da o direcție, disciplina ta va fi disprețuită și călăuzirea ta spirituală va fi respinsă. Natura detestă vidul, așa că dacă nu-ți călăuzești tu copiii, altcineva o va face în locul tău. Dacă nu ești alături de ei, altcineva va fi – persoane care s-ar putea să nu-ți placă. Când se întâmplă asta, cea mai mare problemă va fi nu că nu ești prin preajmă, ci că nu ți se va mai duce dorul! În Biblie, Dumnezeu este numit „Tatăl nostru.” Așadar, astăzi, roagă-L să te ajute să devii tatăl de care au nevoie copiii tăi.

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău…” (Proverbele 1:8)

     Într-o zi, un om s-a dus la frizerie și a remarcat pe un tinerel care mătura podeaua. După ce a schimbat câteva vorbe cu el, a aflat că băiatul nu avea tată. „Fiule, a întrebat bărbatul, cu cine ai dori să semni când vei fi mare?” Băiatul s-a oprit și a spus: „Domnule, n-am întâlnit încă pe cineva cu care aș dori să semăn când o să fiu mare.” Crezi că măcar unul din eroii fiecărui copil ar trebui să fie… tatăl lui? Vrei cu adevărat să fii un erou pentru copilul tău? Dacă îți dorești lucrul acesta, va trebui să-ți faci timp pentru el și să te străduiești să fii tatăl de care are nevoie. Dacă nu, e posibil să-și aleagă eroii nepotriviți, și va sfârși prin a-ți frânge inima. Psihologul pediatru Wade F. Horn s-a considerat pe sine expert în arta de a fi un tată bun. Dar când a fost diagnosticat cu cancer și i s-a spus că mai are de trăit aproximativ șase ani, și-a dat seama șocat că este mai aproape de școala primară decât de universitate, în ceea ce privește nivelul său de expertiză ca tată. El spunea: „Am înțeles foarte clar că dacă ar fi trebuit să mor din cauza acelei boli, lucrul pe care l-aș fi lăsat neterminat nu ar fi fost cazurile mele clinice; afacerea mea neterminată ar fi fost cele două fetițe ale mele, care în fiecare dimineață când plecam la tratament îmi dădeau un sărut la plecare!” Din fericire (sau din nefericire) majoritatea taților nu vor primi niciodată un asemenea duș rece care să-i trezească. Dar dacă ți-ai neglijat copilul, mă rog ca gândurile de azi să te ajute să devii eroul copilului tău!