„Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” (Ieremia 15:1)

     A cincea diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul rugăciunii. În Biblie sunt menționate numai două ocazii în care Samson s-a rugat: prima oară a fost când a crezut că moare de sete și avea nevoie de apă (Judecători 15:18); iar a doua oară a fost în ultimele clipe ale vieții, când a pierdut totul și a ajuns în închisoare (vezi Judecători 16:28). Asta mi-aduce aminte de un băiețel care a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” La care micuțul a răspuns: „Nu, pentru că uneori nu am nevoie de nimic.” Pe de altă parte, Biblia spune: „Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel” (1 Samuel 12:18). Unul din cele mai mari omagii aduse cuiva în Scriptură a fost rostit de Dumnezeu cu referire la viața de rugăciune a lui Samuel: „Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta.” Aceasta a fost „trecerea” pe care a avut-o Samuel în fața lui Dumnezeu! Biblia are multe lucruri de spus și despre viața de rugăciune a Domnului Isus. Uneori El Se ruga toată noaptea; alteori se trezea să Se roage înainte de zorii zilei. A fost secretul eficienței Lui în lucrare. El Și-a făcut depozite consistente în domeniul rugăciunii, pentru ca mai apoi să poată apela în mod constant la această putere de fiecare dată când a avut nevoie. Vom observa că rareori S-a rugat pentru cei pe care i-a vindecat. De ce? Pentru că El deja petrecuse timp în rugăciune. Mai demult, cei care mergeau la biserică numeau lucrul acesta „a veghea în rugăciune.” Acesta este secretul unei vieți creștine victorioase!

„Până aici Domnul ne-a ajutat.” (1 Samuel 7:12)

     A patra diferență majoră dintre Samson și Samuel a constat în responsabilitate. Samson a avut o atitudine trufașă, și nu găsea de cuviință să dea socoteală cuiva. Era un „hoinar singuratic” care refuza să lucreze cu ceilalți. Încercările sale răzlețe de-a elibera poporul lui Dumnezeu au dat motiv filistenilor să impună iudeilor taxe mai mari și să le îngreuneze traiul. Pe de altă parte, Samuel a lucrat în consens cu ceilalți. Când el s-a rugat, Dumnezeu a dat poporului o victorie spectaculoasă asupra dușmanului; Samuel a refuzat să accepte laudele, „a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.” Samson era preocupat de propria lui persoană, Samuel era orientat spre ceilalți. Psalmistul a spus: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! …acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa pentru veşnicie.” (Psalmul 133:1,3). Secretul umblării în binecuvântarea lui Dumnezeu nu este să acționezi de unul singur, ci să cooperezi cu ceilalți. Așa a făcut biserica Noului Testament. Citim în Faptele Apostolilor 4:21: „I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece… După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor.” Când apostolii au fost atacați, „ei s-au dus la ai lor.” Ei erau în legătură cu cei care au știut să-i sfătuiască și să-i îndrume, să-i întărească și să-i încurajeze, să se roage și să le împărtășească din Cuvântul lui Dumnezeu. Și tu ai nevoie de așa ceva! Nu-ți poți permite să aștepți până vine necazul, ca să creezi astfel de relații. Pune azi bazele unor astfel de relații, și ele îți vor fi de ajutor în vremuri de restriște!

„Domnul… Dumnezeul vostru era Împăratul vostru.” (1 Samuel 12:12)

     A treia diferență dintre Samson și Samuel a fost: Motivația. Samson l-a dezonorat în mod repetat pe Domnul prin faptele sale și prin modul său de viață. Asta pentru că nu punea preț pe slava lui Dumnezeu. Ce diferit era Samuel! Când poporul Israel a dorit un rege pentru a fi ca celelalte popoare din jur, lui Samuel i s-a frânt inima. El a amintit poporului de vremea când „Domnul… Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.” Slăvirea lui Dumnezeu era pentru el cea mai înaltă prioritate. O învățătură de preț se poate extrage de aici, mai ales pentru cei implicați în lucrare. De fiecare dată când cineva pășește spre amvon, acea persoană trebuie să-și verifice  eul  și  să-și pună următoarea întrebare: „Care este scopul meu: să-L prezint frumos pe Dumnezeu sau pe mine însumi?” E greu să dai un răspuns la această întrebare. Biblia spune: „Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele sunt cântărite de El.” (1 Samuel 2:3). De fapt, fără puterea Duhului lui Dumnezeu care ne locuiește, nici unul dintre noi nu are cele necesare pentru a face lucrarea, și nu trebuie să uităm niciodată lucrul acesta. Tragedia sfârșitului lui Samson este descrisă în aceste două versete: „Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.” (Judecători 16:20). Iar despre filisteni ni se spune (versetul 25): „În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor.” Să remarcăm expresia „a jucat”. Fără harul și puterea lui Dumnezeu suntem toți, în cel mai bun caz, niște actori. Așa că, smerește-te și caută să-L înalți numai pe Domnul!

„Ia-mi-o, căci îmi place.” (Judecători 14:3)

     A doua diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul relațiilor. Citim în Judecători 14: „Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Când era vorba de relații, Samson se lăsa dominat de porniri trupești, în loc să fie condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Și a plătit scump pentru asta. De trei ori citim că: „Samson s-a pogorât” (v. 1): s-a pogorât la Timna și s-a căsătorit cu femeia nepotrivită; s-a pogorât la Gaza și a petrecut noaptea la o femeie de moravuri ușoare; s-a pogorât la Sorec și a ajuns în brațele Dalilei, pierzându-și puterea, libertatea, reputația, ungerea și viața. Samuel, pe de altă parte, a fost crescut cu scopul de a contribui la curățarea lucrării lui Dumnezeu. Marele preot Eli avea doi fii, pe nume Hofni și Fineas, care urmau să devină preoți, însă ei luau mită ca să acopere păcatul și se însoțeau cu neobrăzare cu prostituatele. Fiecare copil răscumpărat poate extrage o învățătură de aici: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6:14). Este Dumnezeu părtinitor sau neiubitor? Nu, El este protector! Când te „înjugi” într-o relație cu cineva care nu-ți împărtășește credința, valorile, scopurile și prioritățile, sar scântei și trageți în direcții diferite! Când apar probleme (și asta se va întâmpla în mod sigur!), ai nevoie de cineva care să-ți fie alături și care apelează la aceeași sursă la care apelezi și tu pentru a găsi soluția – la Dumnezeu!

„Nu mi-ar ajunge vremea… să vorbesc… de Samson… de Samuel…” (Evrei 11:32)

     Samson și Samuel sunt pomeniți aici în același verset, însă există diferențe mari între ei. Poate întrebi: „Cu ce mă ajută pe mine acest lucru?” Dacă ești creștin, și tu ești ca ei. Amândoi au avut o naștere miraculoasă, așa că ei sunt imaginea celor născuți din nou, și au fost chemați să-L slujească pe Dumnezeu. Pavel scrie: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră… Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Prima diferență: în ce privește posesiunile. Samson era lacom și manipulator, în timp ce Samuel era o persoană integră. Într-o zi, Samson a pariat că treizeci de filisteni nu pot dezlega ghicitoarea, spunând: „Dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.” (Judecători 14:13). O adevărată garderobă, nu-i așa? Accentul pus de Samson a fost pe aceste cuvinte: „să-mi dați.” El este modelul de creștin implicat în afaceri care discreditează cauza lui Hristos prin practici ne-etice, și al celor implicați în lucrare care răstălmăcesc Scripturile și recurg la manipulare emoțională pentru a strânge bani. Lumea ne privește, așa că Biblia ne sfătuiește să urmărim „ce este bine, înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12:17). Samuel era total diferit. După patruzeci de ani de slujire exemplară, poporul și-a manifestat aprecierea prin cuvintele: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit…” (1 Samuel 12:4). Când oamenii pot spune la fel despre tine, ai făcut o lucrare bună! Domnul Isus a spus: „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21). Starea inimii tale se descoperă în modul în care gestionezi banii. Gândește-te la asta, astăzi!

„Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar…” (Exod 24:4)

     Unul din secretele succesului extraordinar din viața lui Moise a fost acesta: a petrecut timp cu Dumnezeu în fiecare zi și a scris tot ce i-a spus Dumnezeu. Și tu ar trebui să faci la fel, deoarece scrisul: 1) îți limpezește gândurile; 2) îți oferă o evidență permanentă la care poți apela oricând; 3) te ajută să-ți măsori progresul. Noi ținem minte numai lucrurile pentru care punem timp deoparte să le consemnăm. Unul dintre cei mai cunoscuți misionari americani a fost Jim Elliot, care a devenit martir pentru Hristos în 1956 în Ecuador. El avea un jurnal spiritual în care și-a notat un lucru interesant: „Tiparul meu de lectură devoțională a fost distrus. Nu l-am mai redobândit niciodată. Rugăciunea de unul singur era dificilă. Acum îmi e prea greu să cobor din pat dimineața. Am luat hotărâri în această privință mai demult, dar nu le-am respectat.” Astfel de scrieri devin oglinzi care reflectă adevărata stare spirituală – o stare este ușor de uitat dacă nu te privește în față în fiecare zi. Elliot, la fel ca noi toți, s-a luptat cu disciplinele spirituale. Dar spre deosebire de majoritatea dintre noi, el a ținut o evidență scrisă a eșecurilor sale spirituale, precum și a victoriilor sale spirituale. Faptul de a ține un astfel de jurnal te obligă să reflectezi la adevărata stare a inimii tale, să consemnezi progresul, să-ți recapeți avântul, să respingi obiceiurile rele, să le întărești pe cele bune… și te ajută să-ți împlinești scopurile spirituale. Mai cunoști o altă disciplină care îți oferă astfel de beneficii? Nu? Atunci, începe un jurnal al călătoriei tale spirituale, astăzi!

„Cinsteşte pe Domnul… cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9)

     Solomon ne învață: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.” (Proverbe 3:9-10). Oamenii care au auzit aceste cuvinte se întrețineau din munca pământului și din turmele de care aveau grijă. La fiecare recoltă sau de fiecare dată când fătau animalele, ei duceau la Templu primul snop sau vițelul întâi-născut și le ofereau Domnului. Acestea se numeau „cele dintâi roade”. Astfel ei recunoșteau că „tot ce am vine de la Dumnezeu și îi aparține lui Dumnezeu. Și tot ce voi avea nevoie în viitor depinde de bunătatea lui Dumnezeu față de mine.” Niciodată nu vei auzi un principiu de gestionare a banilor mai important decât acesta: dă-i lui Dumnezeu „cele dintâi roade”, nu resturile! Omul de afaceri Arthur DeMoss a fost un titan al credinței și un om generos care a donat milioane lucrării lui Dumnezeu și a lăsat în urma sa o fundație caritabilă care să-i ducă mai departe moștenirea. Domnul DeMoss a spus că pentru a avea succes trebuie să-i oferi lui Dumnezeu primul cent din fiecare dolar, prima oră din fiecare zi și prima zi din fiecare săptămână. Poate întrebi: „Asta înseamnă că Dumnezeu nu mă iubește, dacă nu dau zeciuială?” Nu! Tu nu poți face nimic pentru a câștiga dragostea lui Dumnezeu; cu toate acestea, faptul că dai zeciuială de bună voie demonstrează ascultarea și dragostea ta față de Dumnezeu.

„Mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbe 10:4)

     Cuvântul „sârguincios” înseamnă „harnic și activ”. El descrie un muncitor determinat, perseverent, harnic și energic. El dorește să muncească, să aducă o schimbare și să contribuie la bunul mers al familiei și al societății. Viața nu-ți datorează altceva decât șanse de a reuși. Într-o zi, doi adolescenți se plimbau, când unul i-a spus celuilalt: „Sunt foarte îngrijorat! Tata muncește ca un rob ca eu să nu duc lipsă niciodată. El îmi plătește facturile și mă trimite la facultate. Mama se spetește și ea cu spălatul, călcatul, curăță după mine și chiar mă îngrijește când sunt bolnav.” Uluit, prietenul îl întreabă: „Și atunci de ce ești îngrijorat?” El i-a răspuns: „Mă îngrijorez că ei s-ar putea sustrage din robie!” Dacă ești părinte, învață-l pe copil să se deprindă cu virtutea hărniciei. Nu o predica doar – trăiește-o! Vei ști că ești pe drumul bun când copilul tău nu se mai simte „îndreptățit” să-ți ceară alocația „lui”, și va înceta să te mai vadă ca pe un bancomat uman pe fruntea căruia scrie „Poftim!” Copiii tăi trebuie să-și petreacă o parte din timpul lor muncind, și ei trebuie să știe că munca a fost ideea lui Dumnezeu, și nu o formă de pedeapsă… Unii cred că munca a fost consecința blestemului din Eden, dar nu a fost așa. Dumnezeu i-a dat lui Adam sarcina de a îngriji grădina înainte să vină păcatul pe scenă (vezi Genesa 2:15). Domnul Isus a fost tâmplar (vezi Marcu 6.3). Și Pavel, unul din cei mai mari creștini ai istoriei, făcea corturi (vezi Faptele Apostolilor 18:1-3). Nu există nimic înjositor referitor la munca ce merită făcută și la munca bine făcută! Gândește la asta, azi!

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” (Proverbe 10:22)

     Când William Randolph Hearst, celebrul director de ziar a citit despre un tablou anume, a devenit foarte interesat să-l achiziționeze pentru colecția sa… așa că a trimis oameni în toată lumea ca să caute tabloul… dar nu l-au găsit nicăieri. După un an, din senin, unul dintre angajații săi a venit la el și i-a zis că tabloul a fost găsit. Entuziasmat de această descoperire, Hearst a întrebat unde a fost tabloul în tot acest timp. Angajatul i-a zis: „Era la dumneavoastră în colecție. Ați fost proprietarul lui în tot acest timp.” Problema lui Hearst era că nu citise niciodată registrul de inventar în care se găsea evidența tuturor lucrurilor aflate în posesia lui. Biblia este un registru de evidență a tuturor binecuvântărilor pe care Dumnezeu dorește să le experimentezi. Niciuna dintre acestea nu este mai mare decât mântuirea, dar mântuirea nu este singura binecuvântare. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.” John D. Rockefeller a spus cândva că și-ar da averea în schimbul șansei de a se întoarce la munca lui de funcționar din vechiul său birou din Cleveland, Ohio. De ce? Pentru că stresul îi provocase nenumărate episoade de insomnie, ulcere și depresie. Binecuvântarea lui Dumnezeu aduce biruință – fără stres! Dumnezeu promite acest lucru în Cuvântul Său. El dorește să fii „bogat” în relațiile tale, în sănătatea ta, în pacea minții, în carieră și în toate lucrurile care te privesc. Așa că, străduiește-te să cunoști ce ți-a promis Dumnezeu, apoi începe să te rogi și să crezi că El va împlini aceste promisiuni!

„Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10)

     Daca ai tendința să petreci timpul numai cu persoane de credința ta, gândește-te la următoarele: Domnul Isus S-a abătut zeci de kilometri de la drumul Său pentru a se întâlni cu femeia samariteană la fântână. Din punct de vedere cultural și religios, a fost o mișcare greșită. Mai întâi, femeia avea cinci divorțuri la activ, așa că reputația ei era pătată. În al doilea rând, făcea parte dintre neamuri. În acele vremuri, iudeii nu aveau voie să bea apa scoasă din fântână de o persoană dintre neamuri, nici să mănânce din mâncarea lor. Doctorii iudei nu puteau consulta pacienți ne-iudei. Iudeii considerau neamurile ca fiind „necurate”, și aveau convingerea că interacționând cu ei, ar deveni și ei necurați. Dar Domnul Isus dorea să-i includă pe oameni, nu să-i excludă! „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1:14). Domnul Isus a atins leproși, i-a iubit pe străini și a petrecut atât de mult timp cu petrecăreții, încât marii preoți l-au numit „om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Domnul Isus nu le-a pus etichete oamenilor; El i-a iubit. Când Îl urmezi pe Isus, El pune degetul pe prejudecățile tale și te face să te confrunți cu ele. Isus dorește să schimbe felul în care îi privești pe oameni și să nu-i mai consideri iudei sau neamuri, oameni dinăuntru sau oameni din afară, liberali sau conservatori, deoarece: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Astăzi, poți avea de-a face cu persoane pierdute, la fel ca femeia de la fântână. Poate au fost dați afară din biserică sau poate biserica le-a întors spatele… Tu vei avea posibilitatea fie să le pui o etichetă, fie să-i iubești. Onorează-L pe Dumnezeu – și iubește-i!