„Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10:28)

     Din perspectiva iudeilor, Corneliu, care făcea parte dintre Neamuri, era un personaj negativ. Mânca ce nu era permis, își petrecea timpul cu persoanele nepotrivite și jura credincioșie unor lideri nepotriviți, în speță lui Cezar. Nu cunoștea Tora și nici nu se trăgea din Avraam. Era netăiat împrejur, și nu era kosher (era necurat). Cu toate acestea, el a făcut două lucruri care I-au atras atenția lui Dumnezeu: s-a rugat pentru iluminare spirituală, și a fost generos cu cei săraci și nevoiași. Biblia spune că era „cucernic şi temător de Dumnezeu… şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (versetul 2). Până în acel moment, Evanghelia le fusese vestită numai iudeilor. Dar Dumnezeu avea să schimbe lucrul acesta. Și pentru asta, El l-a folosit pe Petru, unul dintre cei mai religioși oameni care-au existat vreodată. Într-o viziune, Dumnezeu i-a arătat lui Petru o față de masă care cobora din cer și era plină cu tot felul de mâncăruri de care iudeii n-aveau voie să se atingă… și i-a cerut să mănânce! „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (versetul 14). Și pentru că Petru nu pricepea, „lucrul acesta s-a făcut de trei ori”, iar un glas din cer a trebuit să-i spună: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (versetul 15). Prin urmare, Petru s-a dus la casa lui Corneliu și a predicat Evanghelia. Și înainte de a face o invitație, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei prezenți, confirmând că aceasta era voia lui Dumnezeu. În acel moment, Petru a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (versetul 28). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și ție lucrul acesta!

„Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” (1 Petru 5:5)

     Biblia spune: „Toți în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5: 5-7). Haideți să împărțim acest pasaj în patru părți: 1) „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” În acest context, cuvântul „a se împodobi” se referă la un batic alb sau la un șorț care era purtat de obicei de către servitori. Asta înseamnă oare că trebuie să te conformezi dorințelor celorlalți? Nu! Dacă faci lucrul acesta, poate vei atrage simpatia celorlalți, dar nu și pe a ta. Fii pur și simplu ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii, și fii gata să-i slujești pe alții atunci când se ivește ocazia. 2) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smerenia nu înseamnă să ai o părere mai proastă despre tine însuți, ci să te gândești mai puțin la tine însuți și să-i pui pe ceilalți pe primul plan. 3) „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” În Scriptură, „mâna tare a lui Dumnezeu” simbolizează două lucruri: mâna lui Dumnezeu care disciplinează, și mâna Lui care eliberează – iar noi avem nevoie de ambele. Așa că, supune-te disciplinei Lui și vei avea parte de scăpare cu ajutorul Său. 4) „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Aici, Petru se referă la una din preocupările esențiale ale omului: dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Însă dacă credem cu adevărat că Dumnezeu Se îngrijește de noi, nu trebuie să ne îngrijorăm că propriul nostru interes nu va fi satisfăcut. Suntem liberi să ne concentrăm asupra nevoilor altora, încrezători că Dumnezeu nu va avea mâna prea scurtă ca să împlinească nevoile noastre – reale!

„Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

     Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni! Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult. Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!

„Ferice… de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13)

     Cheia succesului este să faci ceea ce trebuie atunci când trebuie. Teologul Tyron Edwards a spus: „Orice lucru trebuie să-și aibă timpul și locul său, și toate lucrurile trebuie făcute la vremea și la locul lor… astfel, vei realiza mai multe și nu numai atât, dar vei avea mult mai mult timp decât cei ce sunt pe fugă mereu.” Dacă te-ai săturat să mai trăiești într-un stres permanent, profesorul de teologie Dr. Howard Hendricks ne indică patru surse majore ale stresului: 1) Faptul că spunem DA prea multor lucruri. Dr. Lewis Sperry Chafer spunea: „O mare parte din activitatea noastră spirituală e un pic mai mult decât un anestezic ieftin menit să aline durerea unei vieți goale.” Toate „drumurile și faptele” noastre nu reușesc să umple golul din adâncul sufletului nostru. 2) Faptul că nu ne oprim pentru a ne reîncărca bateriile. Noi ne scoatem conștiincios agendele și umplem spațiile goale dintre activități. Dar să nu ne păcălim singuri; faptul că evităm suprapunerea activităților nu înseamnă planificare. Drept urmare, suntem niște oameni stresați, iuți la mânie, trecând de la o activitate prost planificată la alta, fapt care contribuie din plin și la starea noastră spirituală. 3) Faptul că nu reușim să ne bucurăm de realizările noastre. „Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului” (Proverbe 13:19). Având mereu prea multe de făcut, trecem rapid la următoarea îndatorire, adesea fără să o terminăm pe cea dinainte sau fără să facem un pas înapoi pentru a savura un lucru bine făcut. Nu e de mirare că ne îngrijorăm că existența noastră pare lipsită de sens. 4) Faptul că datoria noastră este mai mare decât ne putem permite. Data viitoare când te gândești să cumperi ceva cu cardul de cumpărături – așteaptă! Nu spune neapărat nu, ci prezintă-i lui Dumnezeu așa zisa ta „nevoie” și vezi ce spune. Dacă te gândești serios să-ți dezvolți viața spirituală, folosește-ți judecata sănătoasă și lasă ca aceste patru principii să lucreze! Azi… și nu numai!

„Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

     Pastorul și autorul John MacArthur spunea: „Demascarea Legii făcută de Domnul Isus dă o lovitură devastatoare minciunii că imaginea este totul. Păcatul ascuns este oribil deoarece: 1) Dumnezeu vede inima. De fapt, dacă am înțelege că El este singurul nostru auditoriu, am fi mai puțin înclinați să-l ascundem. Este o nebunie să minimalizezi păcatul ținându-l în domeniul privatului. E o nebunie de două ori mai mare să crezi că ești mai bun pentru că păcătuiești în privat, și este culmea nebuniei să ascunzi acest fapt. „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte” (Proverbe 28:13). 2) Gândurile păcătoase au aceeași origine ca faptele păcătoase. Când Domnul Isus a spus că ura poartă aceeași vină ca uciderea și că pofta este esența adulterului, El nu a vrut să spună că nu există nicio diferență de grad. El a spus că o persoană plină de pofte nu are niciun drept să se considere superioară unei persoane adulterine. Când cineva are astfel de gânduri dovedește că este capabil de fapte imorale, iar în ce-l privește pe cel ce își urăște fratele, crima a prins deja contur în inima lui. 3) Ipocrizia adâncește păcatul ascuns. De ce? Pentru că îl acoperă! Domnul Isus a numit ipocrizia „aluatul fariseilor” (Luca 12:1), pentru că dospește ca aluatul. Îți adoarme conștiința și pregătește drumul pentru alte păcate ce dăunează caracterului. Când cineva încearcă să-ți spună că înfățișarea este totul – nu-l crede! Viața ta secretă este un test al caracterului tău: „căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbe 23:7). Dacă vrei să știi cine ești cu adevărat, uită-te la viața ta privată. Apoi, uită-te în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu – și lasă-L pe El să dezvăluie și să corecteze gândurile și intențiile din inima ta.” Amin?

„Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

     David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Julie Ann Barnhill, din care cităm azi a patra zi consecutiv, scria: „Dacă ai obosit să te mai prefaci că ții totul sub control, e timpul să treci la fapte. Prea multă vreme, femeile creștine au crezut că sunt singurele care se confruntă cu probleme rușinoase, cu regrete dureroase și cu mizerii familiale. Odată ce ne deschidem spre Dumnezeu, noi și ceilalți, experimentăm o pace și o libertate care ne înviorează. O femeie mi-a scris: „La optsprezece ani am făcut un avort. Nu știa nimeni. Ani de zile am marcat acea dată în calendar și am jelit copilul de care nu a știut nimeni și am deplâns tânăra care a purtat vina de una singură. Dar, ajunge! Acum știu că nu sunt singură și pentru prima dată în viața mea cred cu adevărat că Dumnezeu este mai mare decât secretul meu – și El este gata să ierte.” Păcatele ascunse și nemărturisite blochează puterea lui Dumnezeu. Odată ce sunt aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu, ele își pierd controlul. Totuși, trebuie să ținem cont de câteva lucruri, atunci când dorim să ne deschidem față de cineva: 1) Dacă acea persoană spune mai departe lucrurile pe care alții i le-au împărtășit cu încredere, ghici cine urmează să se simtă vorbit pe la spate? 2) Ferește-te de cel care oferă sfaturi deși nu i-ai cerut, apoi se simte ofensat când sunt ignorate! 3) Stai departe de oricine încearcă să te „repare” spunându-ți că nu ar trebui să îți faci griji pentru secretele tale. În schimb, caută o persoană care: a) are bun simț și știe când să se retragă și/sau când să meargă mai departe atunci când ești supărat; b) este deschisă cu privire la propriile sale frământări; c) este grabnic la ascultare și încet la vorbire; d) își întărește vorbele și sfaturile cu adevăruri biblice.”

„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile” (Isaia 58:12)

     Astăzi vom vorbi despre alte două minciuni folosite de Satan. După cea dintâi („Nimeni n-a mai făcut așa ceva, ești pierdut!”), minciuna numărul doi: „Dumnezeu nu te va mai folosi”! Iată ce afirmă Julie Ann Barnhill: „Femeile tânjesc ca viețile lor să conteze pentru ceva mai măreț decât mărimea hainelor sau calificările actuale dintr-un CV. Cu toate acestea, de multe ori ne judecăm prin prisma acestor standarde superficiale. Gândește-te la toate acele momente în care te-ai privit în oglindă și ai disprețuit femeia care se uita la tine; momentele în care ai crezut minciuna că din cauza greșelilor tale Dumnezeu nu te poate folosi. Eu sunt dovada vie că El ne poate folosi și ne folosește în ciuda greșelilor noastre din trecut. David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5) Oricâte-ar fi de multe sau de mari, păcatele tale nu pot pune un zid de despărțire între tine și dragostea lui Dumnezeu – dacă le mărturisești și cauți iertare! Adevărurile lui Dumnezeu pot risipi înșelătoria dușmanului. Bazează-te pe această promisiune: „Domnul… îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă… Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile.” (Isaia 58:11-12). Minciuna satanică numărul trei: „Când ceilalți vor afla ce ai făcut, ei n-or să te mai iubească, nu te vor înțelege și nu te vor ierta niciodată pentru ce ai făcut!” Poate unii pe care i-ai considerat prieteni te vor părăsi. Mie mi s-a întâmplat. Prietenii m-au lăsat baltă când au aflat adâncimea păcatelor mele. Și eu mi-am părăsit o prietenă când am aflat detalii stânjenitoare din viața ei. Prietenii vin și pleacă, dar prietenul adevărat îți este alături la fel ca familia (vezi Proverbe 17:17). Eu nu am fost credincioasă prietenei mele, dar Domnul Isus este întotdeauna credincios. El ne-a promis mereu că nu ne va părăsi. Chiar dacă „suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13).

„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28:13)

     Continuăm cu un alt extras din scrierile unei autoare și conferențiar de succes, Julie Ann Barnhill: „Tatăl minciunilor (Ioan 8:44) dorește ca noi să credem că există lucruri pe care le-am făcut și care pun capăt dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Și de multe ori înghițim vreo trei dintre minciunile lui preferate. Minciuna numărul unu: „Ești singura persoană care a făcut așa ceva vreodată!” Puține lucruri mă pot trimite pe drumul condamnării și vinei așa cum o fac problemele legate de mânie… Deși în afară lăsam impresia că sunt o persoană cumpătată, am știut limitele verbale și fizice pe care le-am încălcat în spatele ușilor închise. Am mărturisit lucrul acesta prietenilor, sperând să aud că nu sunt singura. Dar a existat o tăcere de mormânt… și dușmanul mi-a șoptit: „Ți-am spus eu că nimeni altcineva n-a mai făcut așa ceva! Ești fără scăpare!” Am crezut asta… până când Dumnezeu m-a făcut să mă întorc la adevărurile biblice pe care le-am învățat și pe care le-am crezut din copilărie: a) Dacă îmi mărturisesc greșelile, El mă va ierta de fiecare dată; b) Dacă Îi dau voie, El îmi va schimba modul de gândire și mă va întări ca să fac ceea ce este bine; c) Și chiar dacă dau greș, Domnul Isus rămâne credincios; e imposibil ca El să nu fie așa. Trei ani mai târziu, în fața unei săli ticsite de oameni, le-am spus sutelor de mame până unde am ajuns, și le-am asigurat că nu sunt singurele care au spus, au făcut și au gândit lucruri pentru care s-au învinovățit singure. Femeile s-au așezat la rând ca să discute cu mine. Unele au stat liniștite cu capetele plecate, iar altele s-au luptat ca să-și păstreze cumpătul în timp ce minciunile dușmanului erau demascate și anulate. Nu mă satur niciodată să aud o altă persoană spunând: „Mulțumesc că ai fost sinceră!” Domnul mi-a arătat că nu sunt singura care a făcut lucrurile pe care le-am făcut.” Aceasta este adevărata libertate!

„Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luca 12:2)

     Julie Ann Barnhill, conferențiar și scriitor motivațional, scria: „Am tendința să-mi ascund păcatele ca să nu le știe nimeni. Aproape tot timpul am reușit să scap ținând 99,9% din aceste lucruri ascunse. Ca om care merge la biserică și care lasă impresia că gestionează o familie fericită, am evitat să atrag atenția celorlalți față de partea întunecată a vieții mele – însă cu un preț mare. Minciuna despre cheltuielile pe care le făceam a dus la probleme financiare în căsnicia mea. Invidia m-a lăsat fără prieteni și fără mulțumire. Mânia adolescenței care m-a făcut să trec prin episoade de auto-mutilare a explodat după mai mulți ani într-o mânie abuzivă față de copiii mei. Și când alcoolul mi-a făcut cu ochiul în perioadele de singurătate și de depresie, i-am cedat. Poate vă gândiți: „Ne-ai destăinuit câteva secrete din viața ta – dar ele nu se compară cu ale mele!” Ideea nu este să vedem cine are cele mai îngrozitoare secrete; noi trebuie să acceptăm adevărul că nu suntem singuri în locurile noastre secrete… Confesiunea de dragul confesiunii se transformă foarte ușor în momente de tabloid, precum talk-show-rile de la televizor. Nu e suficient să te destăinui. Mărturisirea autentică duce la o iertare radicală care este disponibilă numai prin Hristos. Ea acoperă orice lucru am fi făcut, indiferent cât de rău este. Domnul Isus ne cunoaște secretele și acestea nu-L vor împiedica niciodată să ne iubească. Păcatele ascunse pot, totuși, să creeze o barieră între noi și viața fără rușine pe care ne-o dorește El. Când ne mărturisim păcatele, noi putem căpăta răscumpărare, salvare și viață veșnică. De asemenea ne putem confesa unor prieteni de încredere ca să putem experimenta realitatea vindecării divine și în relațiile cu cei pe care îi iubim.”

„Creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

     Suntem mereu șocați de relatările despre copii care ucid profesori și colegi din școală și apoi întorc arma spre ei înșiși. Doi băieți, de doisprezece și treisprezece ani, au omorât în bătaie un om în fața unui magazin numai pentru plăcerea de a-l vedea murind. Un alt băiat a împușcat un om aflat în mașina oprită la stop. Când a fost întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că s-a uitat la mine.” Care este cauza tuturor acestor fapte? Orele petrecute urmărind filme violente? Accesul tot mai ușor la procurarea unei arme? După cercetări amănunțite, oamenii de știință au ajuns la concluzia că violența comportamentală este deseori legată de abuz și neglijență în copilăria timpurie. Când un bebeluș petrece peste trei zile în scutece murdare sau când copiii sunt arși, bătuți sau ignorați, sângele lor se umple cu hormoni de stres – printre care cortizolul și adrenalina. Acești hormoni bombardează și afectează creierul copiilor. Așa că, pentru tot restul vieții, ei nu vor gândi și nu vor simți la fel ca ceilalți. De fapt, ei pierd capacitatea de a empatiza cu cei care suferă. Aceleași cercetări au demonstrat că bebelușii, copiii mici sunt incredibil de vulnerabili între naștere și vârsta de trei ani. Dacă familiile nu-i protejează, dacă nu-i iubesc și nu au grijă de ei, societatea va plăti un preț incredibil în anii care vor urma. Biblia folosește cuvântul „creșteți”. Semnificația lui este a iubi, a proteja, a încuraja, a face complimente și a încerca să scoți ce e mai bun din copilul tău. Deci, crește-ți copiii în ascultarea Domnului!