„Cum a iubit şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5:25)

     Se spune că o mamă și-a trezit fiul într-o duminică dimineața și i-a zis: „Ridică-te odată din pat, iar ai întârziat la biserică!” El a răspuns: „Nu vreau să merg. Nu am prieteni acolo, muzica e îngrozitoare și serviciile sunt plictisitoare!” Femeia a zis: „Dar trebuie să mergi, doar ești pastorul lor!” Serios vorbind, de ce trebuie să mergem la biserică? Pentru că „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură” (Efeseni 5:25-27). Pastorul și președintele emerit al Universității Taylor, Dr. Jay Kesler ne oferă cinci motive pentru care să mergem la biserică: 1) Biserica este singura organizație care încă se ocupă de probleme precum mântuire, moarte, judecată, har, sens, rai și iad. 2) Biserica aduce valoare și demnitate vieții omenești. Trăim într-o cultură seculară care contribuie la sentimentul omniprezent al lipsei de valoare. Biserica contracarează acest mesaj negativ prin predicarea dragostei și acceptării lui Dumnezeu. 3) Biserica ne oferă o busolă morală și spirituală. Societatea respinge și a revizuit adevărurile absolute, îmbrățișând relativismul, dar Biserica este așezată pe temelia veșnică a Cuvântului lui Dumnezeu. 4) Biserica este locul în care găsim compasiune, vindecare și o comunitate în care ne găsim rostul! Acolo suntem cu toții egali, iar Duhul lui Dumnezeu adună și întrețese credincioșii laolaltă, garantându-ne „intrare liberă la Tatăl” (Efeseni 2:18). 5) Spre deosebire de alte instituții, Biserica a motivat inițiativele cele mai de durată, mai lipsite de egoism, mai esențiale și mai curajoase de pe pământ. Lucruri precum misiuni, școli, spitale, cantine, orfelinate, centre de reabilitare… De ce să mergem la biserică? Pentru că Domnul Isus iubește Biserica – deci, și noi ar trebui s-o iubim!

„Aduceţi-vă aminte… de cei chinuiți” (Evrei 13:3)

     Biblia ne spune: „Stăruiţi în dragostea frăţească.” (Evrei 13:1). Apoi ne dă detalii: „Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei.” În 18 aprilie 2007, trei creștini din Turcia au fost uciși pentru convingerile lor. Necati Aydin a fost unul dintre ei. Avea treizeci și cinci de ani și era pastor în orașul Malatya… Max Lucado ne spune povestea lui: „Când Necati a ajuns la birou, cei doi colegi ai săi aveau deja vizitatori: cinci tineri care-și exprimaseră „interesul” pentru credința creștină. Însă aceștia aveau la ei nu doar întrebări, ci și arme, cuțite, funii… Atacatorii și-au etalat armele și i-au spus lui Necati să rostească rugăciunea islamică a convertirii: „Nu este alt Dumnezeu decât Alah și Mohamed este profetul său.” Când Necati a refuzat, a început tortura. Timp de o oră de agonie, după ce i-au legat, atacatorii i-au interogat și i-au tăiat pe creștini. În cele din urmă, cu poliția la ușă, au tăiat gâtul victimelor. Ultimul cuvânt care s-a auzit din birou a fost strigătul unui creștin statornic: „Mesia! Mesia!” Astfel de relatări au darul să ne facă să tăcem. Aglomerația din traficul de azi-dimineață nici nu mai merită să fie pomenită. Astfel de relatări ne fac să ne întrebăm: ‘Eu aș accepta sacrificiul? Eu aș striga Mesia! Mesia? Aș renunța la viața mea?’” Așadar, când ne pomenim că ne văicărim de lucruri frivole, ar trebui să ne punem semne de întrebare. Biblia ne învață să ne rugăm pentru frații creștini care suferă în toată lumea, „ca și cum am suferi și noi cu ei”!

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)

     Să ne uităm la încă două temeri frecvente: 1) Teama de a nu fi suficient de bun; nu vorbim aici despre a fi la fel de bun ca alții, ci despre a fi tu însuți! Nu te mai compara cu alții, ci, în schimb, petrece-ți timpul descoperind calitățile pe care Dumnezeu le-a pus în tine. Te-ai născut cu un scop și acest scop poate fi diferit de tot ce ai întâlnit până acum. 2) Teama de a nu fi acceptat. Aceasta este o cauză puternică a singurătății din societatea de azi. Iar Internetul nu a rezolvat problema pentru că în adâncul nostru, toți tânjim după intimitate, nu după informație. Ai fi surprins să știi cât de mulți oameni se duc acasă într-un apartament gol, iau cina singuri, se uită la televizor și se duc la culcare singuri. Chiar și când ești înconjurat de mulțime, te poți simți izolat – o insulă în mijlocul oceanului. Dar, în realitate, nu trebuie să fie așa – mai ales dacă faci parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Cheia acceptării tale de către ceilalți este să accepți alți membri ai familiei tale. Când îi lași să intre în lumea ta personală, vei descoperi că și ei te vor primi într-a lor. Analizează-ți viața ta prezentă. Nu te vede nimeni când faci asta, iar persoana care va beneficia cel mai mult de acest lucru ești tu! Oamenii nesiguri vor fi cel mai greu de abordat pentru că ei sunt disperați să ascundă ceea ce au impresia că este neadecvat și că reprezintă eșecuri. Dacă ai nevoie de ajutorul unui consilier, al unui doctor sau al unui pastor, nu ezita să-l cauți, să-l ceri, să-l primești! Astăzi, ridică-te și spune: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme că voi fi respins sau că nu sunt suficient de bun.”

„El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” (Psalmul 112:7)

     Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai obișnuite temeri și despre modul în care o putem învinge: teama de eșec. Ea este cea care apare cel mai adesea și ne împiedică să ducem la îndeplinire orice misiune sau viziune ne-ar putea da Dumnezeu. Dacă privim atent la consecințele reale ale eșecului, ar trebui să ne mire și să ne amuze puterea pe care o exercită. Oameni buni, greșelile nu doar că nu ne ucid, dar ele sunt un instrument prin care suntem modelați și care ne fac mai buni! Ce dacă faci o greșeală în timpul unei prezentări? Nimeni nu te va împușca, nu? Și ce dacă nu primești notă bună la un proiect sau examen, ori dacă greșești la calcule? Toți ne dorim să fim perfecți, dar în realitate toți avem defecte. De fapt, teama irațională de eșec dă naștere la mult mai multe erori pe termen lung. Când oamenii refuză să accepte posibilitatea că greșesc, de obicei sunt reticenți față de situația ca altcineva să le verifice munca sau să revizuiască proiectul la care lucrează. În consecință, ei ajung să facă și mai multe alegeri nefericite și greșeli, iar asta le alimentează starea de instabilitate în care se găsesc. Calea spre succes trece prin multe eșecuri. Faptul că greșești nu te face un ratat, însă renunțarea da; faptul că nu înveți din greșeli, și că refuzi să te ridici atunci când cazi, da. Psalmistul spune: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Folosind darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, fă un pas în față și asumă-ți un risc prin credință, lăsând în seama Lui reușita. Astfel „vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18)

     Mulți oameni celebri, de-a lungul istoriei, au suferit de fobii. Napoleon era paralizat de ailurofobie, o teamă irațională de pisici. Regina Elisabeta I era terorizată de anthofobie, o teamă anormală de flori (îi era frică mai ales de trandafiri). Miliardarul Howard Hughes era practic paralizat de misofobie, o teamă patologică de infecții. Edgar Allan Poe și Harry Houdini sufereau de claustrofobie. Chiar și părintele psihanalizei, Sigmund Freud era cuprins de agorafobie, teama de mulțimi și de locuri publice. Problema este că mulți dintre noi neagă faptul că au tot felul de frici care îi copleșesc, și rareori consideră faptul acesta ca fiind o problemă serioasă. Realitatea este că fricile noastre ne întârzie în călătoria noastră spre schimbare, și dacă nu le rezolvăm, nu vom atinge niciodată potențialul pentru care ne-a creat Dumnezeu. Poate nici nu considerăm a fi o teamă (fobie) lucrul care ne deranjează. Ar putea fi un sentiment sau o situație pe care o evităm de obicei sau pe care o lăsăm în seama altora s-o rezolve. Orice ar fi, trebuie s-o confruntăm, să apelăm la puterea lui Dumnezeu și să luăm hotărârea de a ne schimba. Astăzi, El ne oferă puterea Sa pentru a reuși. Iată și o promisiune pe care ne putem baza: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” Care este sursa acestei promisiuni? Biblia – Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu! Și încă o promisiune care ne ajută să nu ne temem: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Este Cuvântul de sus pentru tine – azi!

„Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi” (2 Timotei 3:15)

     Se spune că o femeie l-a întrebat pe un pastor: „La ce vârstă trebuie să încep pregătirea spirituală a copilului meu?” Pastorul a întrebat-o: „Câți ani are copilul tău?” Ea a răspuns: „Cinci.” La care el a spus: „Grăbește-te, ai întârziat deja cinci ani!” Psihologii confirmă faptul că foamea după cunoaștere și capacitatea de a acumula cunoștințe încep din fragedă pruncie. Prin urmare, când copilul se află la vârsta la care aude, tu trebuie să fii gata să-l înveți. Nu pierde nicio ocazie de a-i citi Biblia. Folosește fiecare experiență pentru a-l învăța ce spune Cuvântul Său despre regula bunului simț, despre politețe, despre iertare, despre mărturisirea păcatelor și pocăință… Nu subestima niciodată capacitatea lui Dumnezeu de a-i dezvolta caracterul, de a-i forma și mobila sufletul, de a-l învăța pe copil adevărurile spirituale, chiar și la o vârstă foarte mică! Când inima lor este tânără și nevinovată, fă-le cunoștință cu Isus. Câțiva dintre cei mai mari creștini din istorie au fost mântuiți în copilărie. Jonathan Edwards, a cărui lucrare a întors provincii și state întregi la Dumnezeu, L-a declarat pe Isus ca Mântuitor personal la opt ani. Charles Spurgeon, „regele predicatorilor”, s-a întors la Domnul la doisprezece ani, iar Matthew Henry, marele comentator biblic, l-a primit pe Isus în viața lui la unsprezece ani. Timotei era deja un lucrător harnic și influent la o vârstă foarte tânără. Pavel îi scrie: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” Da, copilul tău poate înțelege adevărurile de bază despre mântuire și poate ajunge să-L cunoască pe Hristos la o vârstă fragedă. Deci, învață-i pe copii Cuvântul lui Dumnezeu!

„Vai de cei ce numesc răul bine…” (Isaia 5:20)

     Știai că Dumnezeu Însuși Se mânie? Citim în Biblie că: „Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.” (1 Împărați 11:9). De multe ori schimbarea are loc prin mânie sfântă. Aristotel a spus cândva: „Oricine se poate mânia; e simplu. Dar să te mânii pe persoana potrivită, în măsură potrivită și în modul potrivit, asta nu e simplu!” Dar se poate! Cineva care se mânie tot timpul este un nebun, dar o persoană care nu se mânie niciodată este lipsită de curajul moral. Henry Ward Beecher a spus: „Cel ce nu știe să se mânie, nu știe să fie bun. Și cel ce nu știe să fie scuturat în străfundul sufletului său de indignare din cauza lucrurilor rele, fie este un parazit, fie un om fără sentimente.” Iată patru lucruri care ar trebui să ne mânie: 1) Filmele înțesate de relații ilicite, de imagini și expresii murdare, și televiziunile care poluează mințile celor tineri și celor bătrâni deopotrivă. 2) Politicienii lași, care fac ceea ce le e util din punct de vedere financiar sau politic, dar nu și ceea ce este corect din punct de vedere moral. 3) Nedreptatea pricinuită de culoarea pielii sau de statutul economic, discriminarea deci… 4) Copiii noștri atunci când ne sfidează pe față. Cu toate acestea, există și un avertisment: „Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Așadar, explică în mod clar regulile casei, aplică-le în mod constant, dar asigură-te că fiecare din casa ta, copiii tăi, știu că îi iubești și că te gândești numai la binele lor. Poate că pentru moment nu se va înțelege lucrul acesta, dar mai târziu îl va aprecia. Așadar, ai grijă ca mânia ta să fie corectă, neabuzivă și sfântă!

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

     Există un mod corect și un mod greșit de a te raporta la mânie. Moise și-a manifestat-o într-un mod greșit, și lucrul acesta l-a costat Țara Promisă. Domnul Isus și-a exprimat mânia într-un mod potrivit, și cei care profitau de săraci au fost demascați și izgoniți din Templu. Versetul „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” înseamnă că în loc să te plângi de problemă, trebuie să faci ceva în privința ei. În loc să începi să fierbi și să-i ții pe ceilalți ca pe ace, caută miezul mâniei tale și exprim-o așa cum se cuvine. Pastorul și autorul Dr. Jack Hyles a scris la un moment dat despre fiul său care a primit ca temă să citească o carte – una cu un limbaj nepotrivit pentru copii, și plină de situații dubioase… Cu cât Dr. Hyles a citit-o mai atent, cu atât s-a mâniat mai tare. În cele din urmă, s-a dus la directorul școlii și i-a spus politicos, dar ferm: „Fiul meu nu va citi această carte, i se va da o alta în locul ei, și nu i se va scădea nota din această cauză!” Directorul, luat prin surprindere, a încercat să argumenteze și să-l contrazică… dar Dr. Hyles l-a întrerupt și a spus ferm, calm, apăsat: „Fără niciun ‘dacă’, niciun ‘dar’ sau vreun ‘și’, pe acest subiect! Nu va fi obligat să citească această carte, și i se va da o altă temă. E clar?” Directorul a răspuns: „În regulă, Dr. Hyles, dar nu înțeleg ce e cu toată această agitație. La urma urmelor, limbajul din această carte nu este mai urât decât cel scris pe pereții din toalete.” Dr. Hyles a zâmbit și a zis: „De acord cu dumneavoastră, dar dacă acesta va deveni lectură obligatorie – mă voi întoarce!” Așa este indicat să ne exprimăm mânia: într-un mod corect! Ai în vedere asta, de azi!

„Zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)

     Fluturii acoperă mai mult teritoriu, însă albinele strâng mai multă miere. Asta pentru că fluturii nu fac decât să zboare deasupra florilor, în timp ce albinele aterizează pe fiecare dintre ele și stau acolo suficient de mult ca să poată extrage nectarul. Aceasta este diferența dintre citirea superficială a Bibliei, timp de câteva minute grăbite, și timpul petrecut în meditație la ceea ce citești. Meditația nu este lucrul acela greu și misterios pe care îl fac unii oameni învățați și „spirituali”! Ci înseamnă că gândești în profunzime și continuu la un fragment din Scriptură, că-l memorezi, că-l lași să prindă rădăcină și că-l păstrezi până când devine o forță care acționează în tine în fiecare zi. Important este nu câte versete memorezi, ci procesul care are loc în tine în tot acest timp. Când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu ți se limpezește priceperea și ți se corectează purtarea. Ți se îmbogățește gândirea și ești echipat să ai o minte diferită de cea pe care o ai atunci când te uiți la televizor, de exemplu, sau când scrii mesaje, când vorbești la telefon sau când faci cumpărături. Psalmistul scrie: „Ci își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:2-3). Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este leacul împotriva slăbiciunilor morale și spirituale; împotriva unei vieți lipsite de scop; împotriva lipsei de părtășie cu Dumnezeu; împotriva unei credințe slabe care te face să greșești și să ratezi mereu binecuvântarea lui Dumnezeu. Așadar, deschide Biblia, citește și roagă-te: „Doamne, ce dorești să-mi spui?” Apoi meditează la răspunsul Său.

„Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1)

     Marea Moartă prezintă o concentrație minerală atât de ridicată, încât chiar și cei ce nu știu să înoate pot pluti. Singura problemă este mirosul. Pentru că ea nu are căi de scurgere, orice apă dulce care curge în ea se contaminează. Există un principiu biblic important care funcționează aici: „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Proverbe 11:25). Dumnezeu nu te-a conceput ca să fii un rezervor care acumulează mereu, ci un râu care curge mereu spre alții. Biblia spune: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:6-8). Așadar, dacă ai nevoie de un loc de muncă, oferă-te voluntar la o cantină, în timp ce îl cauți… Dacă te rogi ca afacerea ta să crească, investește ce ai tu mai bun în afacerea altcuiva, și roagă-l pe Dumnezeu ca acea afacere să prospere. Solomon scrie: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:1-2). Chiar dacă acum nu ai o nevoie anume, seamănă sămânța bunătății. Dumnezeu știe ce rezervă viitorul… și într-o zi, atunci când vei avea cea mai mare nevoie, se va întoarce la tine ca o recoltă bogată.