„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet” (Proverbe 23:7)

     Poți dobândi o gândire sănătoasă prin exercițiu. Să reținem două lucruri: 1) Cei ce gândesc sănătos au capacitate de anticipare. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbe 21:5). Cuvântul „harnic” înseamnă „a lucra, a studia și a plănui.” Nu poți da peste succes și apoi să-ți dai seama ce s-a întâmplat. Fie că ești implicat în afaceri sau în lucrare, nivelul succesului va crește puternic, dacă pui mare preț pe gândirea sănătoasă. Victor Hugo a scris: „Un om mărunt este făcut din gânduri mărunte.” Cei ce nu exersează gândirea sănătoasă se află de obicei la mila împrejurărilor, și a planurilor pe care le au ceilalți. Nefiind în stare să rezolve problemele, ei ajung să înfrunte aceleași obstacole la nesfârșit. Și pentru că nu pot anticipa, ei sunt în general reactivi. Un vechi proverb german spune: „Mai bine o poșetă goală decât o minte goală.” Cei cu o gândire sănătoasă înving dificultățile, inclusiv lipsa resurselor, ceea ce deseori îi lasă pe cei ce nu gândesc sănătos la mila celor ce gândesc sănătos. În cartea sa „Cum gândește omul”, James Allen spune: „Tot ce realizează sau nu realizează un om este rezultatul direct al gândurilor sale.” Crezi lucrul acesta? Dacă da, vei pune mare preț pe gândirea sănătoasă și vei face din ea o prioritate în viața ta. 2) Cei ce au o gândire sănătoasă caută să facă binele, nu răul. Ei trăiesc după principiul biblic (Filipeni 4:8): „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Nu vei ajunge în cer datorită faptului că mergi la biserică, că ești sârguincios și că subscrii unor idei interesante despre Dumnezeu. Iată mărturia celor care au ajuns deja în cer: „…Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1:5-6). Există o istorie interesantă în spatele unei coarde rupte expuse în muzeul Matterhorn din Zermatt, Elveția. Câțiva alpiniști care escaladaseră Matterhornul folosiseră acea coardă în ascensiunea lor… La coborâre, unul dintre alpiniști a alunecat și – pentru că erau legați unii de alții – a tras după el alți trei în abis. Ceilalți membri ai echipei și-au adunat toate puterile pentru șoc și au tras de coardă, așteptându-se să stopeze căderea prietenilor lor. Spre groaza tuturor, coarda a cedat, și cei patru și-au pierdut viețile! Nimeni nu știe de ce au ales să folosească o coardă de calitate inferioară, dar e clar că aceea nu era o coardă folosită de alpiniști, care este garantată și care se deosebește printr-un… fir suplimentar de siguranță, roșu, în interior. Există o lecție pentru noi toți aici. Din Genesa și până în Apocalipsa, Biblia are un fir roșu care o străbate și acesta este singurul care te poate salva – sângele Domnului Isus jertfit la Golgota! Credincioșii Vechiului Testament priveau înainte spre cruce, iar credincioșii Noului Testament n-o prețuiesc cum se cuvine. Însă prin credința în lucrarea terminată a lui Hristos, ești acceptat de Dumnezeu! Și într-o zi, ușa raiului se va deschide și vei locui cu El pentru totdeauna. Totul se bazează pe acest adevăr: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Nimic altceva nu mai trebuie, nimic altceva nu te va ajuta să treci în Împărăția lui Dumnezeu!

„Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale.” (Psalmul 128:3)

     Psalmistul scrie: „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.” (Psalmul 128:1-4). Într-un climat favorabil, vița de vie nu are nevoie de sprijin ca să crească și ea va produce struguri din abundență. Din struguri se face vin, iar vinul în Biblie semnifică bucurie și celebrare. La fel este și în casa ta. Ca soț, Dumnezeu te face răspunzător pentru crearea climatului în care soția și familia pot experimenta binecuvântarea și prosperitatea. Asta înseamnă să petreci timp acasă pentru a crea și pentru a menține un climat ideal. Când rareori ești prezent, nu poți face lucrul acesta deoarece absența ta o face pe soția ta să se simtă frustrată și îi diminuează sentimentul valorii și al încrederii personale. Când ocupă locul al doilea, după carieră, activități sportive și prieteni – ca să nu mai vorbim despre uitatul la televizor – nu vei zidi niciodată o relație extraordinară cu ea. Pentru a ști care sunt nevoile soției tale, trebuie să petreci timp de calitate cu ea. Dacă dorești să-i descoperi adevăratul potențial și să afli ce persoană minunată este, creează climatul potrivit în casa ta. O femeie a spus: „Nu am știut exact ce înseamnă adevărata fericire, până când m-am căsătorit cu soțul meu – acum e prea târziu!” Nu trebuie să ajungi să faci și tu o asemenea constatare! Poți contribui la crearea unui climat în care amândoi să fiți fericiți și să vă puteți bucura de viață!

„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii…” (1 Petru 3:7)

     Bărbaților, trebuie să vă cunoașteți nevestele și să le respectați nevoile. Când Dumnezeu a făcut femeia, El a creat-o să fie o persoană care primește și dă înapoi. A făcut-o puțin mai delicată, puțin mai caldă și puțin mai emoțională, cu scopul de a-ți răspunde ție. Femeia răspunde bărbatului în așa fel încât el va primi exact lucrul pe care și-l dorește, dăruind și nu cerând. Când soția ta se simte iubită cu adevărat și are sentimentul siguranței, nu trebuie să-ți faci griji că nu-și va îndeplini responsabilitatea în casă. Nu va trebui să te întrebi dacă vei avea o relație activă, pentru că ea va fi gata să-ți împlinească nevoile. Dar asta înseamnă să pui pe primul loc soția și familia. Uneori, acest lucru presupune să spui: „Îmi pare rău băieți, în seara asta nu merg cu voi pentru că mă întâlnesc în oraș cu soția mea.” Când ești un astfel de soț, vei avea parte de răspunsul pe care ți-l dorești, fără să-l ceri! Însă fii atent; în profunzime pot exista lucruri sensibile care trebuie rezolvate înainte să progresați în cuplu. Dacă așa stau lucrurile, smerește-te și spune: „Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Nu te-am iubit așa cum trebuie și sunt conștient că relația noastră a avut de suferit. Nu ți-am acordat timpul și atenția de care ai nevoie. Dar de astăzi mă voi schimba. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să te iubesc așa cum meriți.” Domnule dragă, poate soția ta va leșina când va auzi lucrul acesta prima dată, însă dacă perseverezi, poți avea căsnicia la care ai visat dintotdeauna!

„Toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22)

     Apostolului Pavel îi datorăm această informație: „Toţi mor în Adam.” De ce Adam? Pentru că el a fost numit capul primei familii, și din acest motiv el a fost responsabil pentru ce s-a întâmplat în familie. Ca oameni, soții și soțiile sunt egali în fața lui Dumnezeu, dar în căsnicie fiecare are un rol diferit. Ce s-a întâmplat în prima familie a fost o consecință a faptului că Adam și Eva au dorit să trăiască independent de Dumnezeu. Așa funcționează multe relații astăzi. Unul sau ambii parteneri aleg să-și trăiască viețile separat de legea și autoritatea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se vede în rata divorțului care este de 50% în zilele noastre. Această statistică nu ia în considerare faptul că mulți dintre cei care rămân căsătoriți spun că sunt nefericiți și că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană a doua oară. Conflictul apare atunci când cei doi au trecuturi diferite, stiluri diferite de a învăța, personalități și medii familiale diferite. Poate că unul din soți ar putea spune: „Tatăl meu m-a învățat asta”, sau „Mama mea mereu făcea așa”… Cu toții avem propria noastră concepție despre ceea ce înseamnă „cunoașterea binelui și răului” și despre ceea ce e bine și ce e rău într-o căsnicie. Toți avem opinii… Problema este că poți petrece o viață întreagă certându-te din cauza părerilor, fără să ajungi nicăieri. Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să ne trăim viețile și să ne clădim căsniciile pe descoperirea Bibliei, nu pe intuiția personală. Sarcina lui Adam a fost să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre viață și familie și apoi să-l împărtășească membrilor familiei. Cum? Fiind un soț iubitor și un model de lider evlavios. Când o familie funcționează după acest principiu, binecuvântarea lui Dumnezeu sigur va fi prezentă!

„Toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu” (Exod 34:23)

     Dumnezeu a cerut asta: „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu… Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara” (Exod 34:23-24). De trei ori pe an, bărbații lui Israel trebuiau să-și ia o vacanță spirituală și să caute călăuzirea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a promis că le va proteja familiile și posesiunile în timpul în care ei erau plecați și chiar să le „întindă hotarele.” Așadar, dacă ești soț și dorești ca Dumnezeu să-ți ocrotească familia și să-ți binecuvânteze strădaniile, trebuie să-ți pui timp deoparte și să-ți supui gândurile, faptele și deciziile călăuzirii Lui. Niciodată nu vei reuși să-ți conduci familia, până nu ești tu condus de Hristos. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, pentru călăuzirea familiei tale și pentru a zidi o căsnicie minunată, este să-ți pui întrebarea: „Care este gândul lui Hristos în această privință?” (vezi 1 Corinteni 2:16). Apoi adu-l la îndeplinire în viața ta. Odată ce ai făcut lucrul acesta, vei dobândi atenția și cooperarea soției tale. De ce? Pentru că nu se va mai certa cu tine și nu-ți va mai pune la îndoială opiniile. L-ai adus, deci, pe Hristos și Cuvântul Său în ecuație. S-ar putea să dureze până când soția ta va avea încredere în tine ca lider și îți va respecta gândirea, însă pe măsură ce te va vedea umblând cu Dumnezeu și punând în practică principiile Sale, va ajunge să aibă încredere în tine și să se simtă în siguranță. Când o femeie îi spune soțului ei: „Aș vrea să mă ții în brațe,” ea nu se gândește neapărat la intimitate fizică, ci vorbește despre nevoia pusă de Dumnezeu în ea, de a se simți în siguranță. Ea are nevoie de un soț pe care să-l poată iubi și în care să aibă încredere. Și Dumnezeu te poate face un astfel de soț!

„Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii…” (1 Corinteni 11:3)

     Pavel scrie: „…vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Există o ordine a modului în care lucrează Dumnezeu. La fel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu, soții trebuie să se supună lui Hristos, iar soțiile trebuie să se supună soților lor. Să remarcăm cuvintele: „bărbatul este capul femeii” – nu al tuturor femeilor. Această rânduială nu se aplică la locul de muncă sau în alte relații. Când nu reușim să respectăm orânduiala lui Dumnezeu, Satan poate intra în casele noastre, la fel cum a intrat în prima familie din Eden. „Supunere” este un cuvânt foarte nepopular în zilele noastre, însă când îl înțelegem din perspectivă biblică, devine o forță motivatoare de a face binele, nu o forță negativă de a umili și a îngenunchea femeile. Cuvântul grecesc pentru supunere, hupotasso, înseamnă să fii dispus să te pui sub autoritatea altcuiva. Implică nu constrângere, ci mai degrabă disponibilitatea de a accepta ceea ce te-a făcut Dumnezeu, și de a te supune autorității altcuiva. În cazul soțului: lui Dumnezeu, și în cazul soțiilor: lui Dumnezeu și soțului. Pavel scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Când un soț își iubește soția în felul acesta și se dăruiește soției, ea se va supune cu bucurie „conducerii” soțului ei în casă. Dragostea și protecția soțului ei este ceea ce o eliberează și o ajută să atingă plinătatea potențialului pe care i l-a dat Dumnezeu.

„…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

     În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!

„El… face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11)

     Biblia spune: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Uneori ne rugăm pentru un anumit lucru, crezând că este bun pentru noi. Însă Dumnezeu, care are un plan pentru viața noastră, știe ce „este bun” și ce nu este. Soția lui Billy Graham, Ruth, a spus că dacă Dumnezeu i-ar fi răspuns la toate rugăciunile când era tânără, s-ar fi căsătorit cu omul nepotrivit – de mai multe ori! Se spune că două lacrimi pluteau pe râul vieții. Una a întrebat-o pe cealaltă: „Tu cine ești?” Aceasta i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care a iubit un băiat și l-a pierdut. Dar tu cine ești?” Cea de-a doua lacrimă i-a răspuns: „Eu sunt lacrima fetei care l-a cucerit.” Așa este în viață, nu-i așa? Noi plângem după lucrurile pe care nu le avem, fără să ne dăm seama că am fi putut plânge de două ori mai mult dacă Dumnezeu ni le-ar fi dat. Expresia „umblare prin credință” înseamnă să crezi că planul lui Dumnezeu este desăvârșit și că ți se va revela pe măsură ce ai nevoie să-l cunoști. Pavel a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11). În mod clar, această mulțumire nu a venit din lucrurile înconjurătoare, întrucât și-a petrecut în temniță mulți ani din cei în care a fost angrenat în lucrare. Așadar, de unde a venit mulțumirea sa? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu „face toate după sfatul voiei Sale.” Să însemne asta că Pavel a înțeles fiecare amănunt din planul lui Dumnezeu? Nu, însă atunci când nu a înțeles planul, el s-a încrezut în Cel ce a făcut planul! Iată izvorul păcii, bucuriei și mulțumirii lui Pavel. Același lucru este valabil și pentru tine!

„Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră” (Faptele Apostolilor 2:8)

     Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?… Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:4-8,12). Întrebarea finală mai poate fi formulată: „Oare ce înseamnă asta?”, și ne transmite că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană. Așadar: 1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele ca să te faci înțeles de copii, dar ești elocvent cu directorii. Nicio problemă; așa te-a creat Dumnezeu. 2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmeşte inima la toţi” (Psalmul 33:15). Ce te face să ai inima zdrobită, ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Cei care au pierdut pe cineva drag, sau  cei proaspăt divorțați? Pavel spune: „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele cărora ai fost chemat să le vestești Evanghelia.