„Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:31)

     Biblia precizează: „Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” Lucrul acesta este important, deoarece mușchiul coapsei este unul dintre cei mai puternici mușchi din corpul omenesc. Pentru a-i atrage atenția lui Iacov, Dumnezeu l-a atins într-un centru de forță… Când gândim și spunem: „La asta mă pricep cu adevărat… acesta e punctul meu forte”, Dumnezeu poate să ne atingă exact în acel punct pentru a ne atrage atenția. Faptul că Iacov a rămas șchiop pentru tot restul vieții, i-a slujit ca aducere-aminte că nu mai trebuie să trăiască prin propriile sale puteri, ci prin puterea lui Dumnezeu. Și făcând astfel, a devenit o persoană mult mai puternică. Să ne amintim că de fiecare dată când Iacov a dat de necaz, prima sa reacție a fost să dea bir cu fugiții. Îți sună cunoscut? Faci și tu la fel? Așadar, Dumnezeu Și-a spus în final: „Știu cum pot repara toate astea – îl voi face șchiop.” Și tot restul vieții sale, Iacov a trebuit să facă față problemelor cu capul sus, nu prin propria sa putere, ci prin puterea lui Dumnezeu! Dar tu? Care e acel lucru pe care ți-ar plăcea cel mai mult să-l schimbi în viața ta? Vrei ca Dumnezeu să te ajute? El o va face – așa cum știe El. El va genera criza, hotărârea, mărturisirea și cooperarea… tot procesul acesta despre care a fost vorba în ultimele zile… Când Dumnezeu va face schimbarea, aceasta va fi permanentă! Nu va mai trebui să te îngrijorezi referitor la voința ta, ori la ascultarea de ea, întrucât vei coopera cu Dumnezeu, liniștindu-te și încrezându-te numai în El.

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă” (Geneza 32:30)

     Schimbarea are loc prin cooperare. Dumnezeu a început schimbarea în viața lui Iacov în clipa în care acesta a recunoscut cine este și a cooperat cu planul Său. Iacov numit „Peniel” locul în care s-a luptat cu Dumnezeu, nume care înseamnă „Fața lui Dumnezeu”. În cele din urmă, fiecare dintre noi trebuie să stea față în față cu Dumnezeu, și atunci El va putea să ne schimbe. În esență, Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Acum putem trece la treabă. Cooperează și ai încredere în Mine. Voi face schimbările pe care ți le dorești și te voi binecuvânta!” Să observăm că Dumnezeu nu a zis: „Străduiește-te și folosește-ți voința pentru a deveni desăvârșit!” Asta nu funcționează, și Dumnezeu o știe! Numai voința nu aduce o schimbare de durată în viețile noastre. Ea influențează numai circumstanțele exterioare. Motivația interioară este cea care produce schimbare, și la asta lucrează Dumnezeu. El i-a zis lui Iacov: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel” (Geneza 32:28) Iacov nu avea să mai fie la fel niciodată! Odată ce ai o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, El te schimbă. El l-a transformat pe Iacov dintr-un „înșelător” într-un „prinț.” Dumnezeu i-a văzut potențialul, a pătruns dincolo de exteriorul dur al unui înțelept în felul lumii. Dumnezeu a observat toate slăbiciunile lui Iacov, dar S-a uitat dincolo de suprafață: „Suntem copii ai lui Dumnezeu… şi împreună moştenitori cu Hristos… ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17). Sau folosind tot cuvintele lui Pavel: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

„Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el” (Geneza 32:27)

     Schimbarea are loc prin mărturisire. Câtă vreme s-a identificat ca fiind „Iacov”, care înseamnă „Înșelătorul”, el își recunoștea implicit slăbiciunile de caracter. Aceasta este partea importantă a procesului schimbării pe care o face Dumnezeu în noi, întrucât nu ne vom schimba niciodată până nu confruntăm și nu recunoaștem cu sinceritate nelegiuirile, păcatele, slăbiciunile și greșelile. Trebuie să spui: „Doamne, am o problemă. Am dat de necaz, și recunosc că eu sunt de vină!” Abia atunci Dumnezeu poate să lucreze. Ai observat vreodată cât de ușor ne găsim scuze? Devenim experți în a arunca vina asupra altora, spunând lucruri precum: „Nu e vina mea, doar știi asta! E mediul în care am crescut… părinții mei sunt de vină…” Sau „problema pe care o am la serviciu este din cauza șefului!” De ce ne comportăm și vorbim astfel? Pentru că e greu să ne recunoaștem slăbiciunile și greșelile, și ni se poate părea înfricoșător să cerem ajutor. De ce trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu? Pentru a-L informa? Nu, El știe deja totul! Când îi spunem lui Dumnezeu că am păcătuit, nu e o surpriză pentru El; în tot acest timp, El ne cunoștea toate problemele. I le mărturisim pentru că El vrea ca noi să spunem: „Ai avut dreptate, Doamne; am o problemă. Am încurcat-o!” E umilitor să ne recunoaștem greșelile, dar odată ce-o vom face, Dumnezeu ne va da acces la puterea Sa, ca să ne ajute să ne schimbăm în bine. În acel moment, începem să devenim ceea ce ne-am dorit mereu să fim. De fapt, Dumnezeu te iubește așa cum ești – însă te iubește prea mult ca să te lase așa!

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

     Schimbarea are loc în urma luării unui angajament. Când Iacov și-a dat seama că se luptă cu Dumnezeu, el a spus: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” De asta este nevoie – de hotărâre. Iacov a fost hotărât și insistent; a perseverat până a reușit. Nu i-a mai plăcut cum era (așa cum probabil nici ție!) Se simțea frustrat, și asta îl făcea să fie deznădăjduit. Dar a fost pe deplin hotărât să lupte, până când Dumnezeu a întors situația în favoarea lui. Când Dumnezeu ne atrage atenția printr-o criză, El nu aduce automat și soluția; uneori El așteaptă să vadă dacă ne dorim într-adevăr schimbarea. Ne-am deprins atât de mult să avem totul instant – mâncare instant, acces instant la internet, succes instant – încât dacă nu primim imediat răspuns la rugăciunea noastră, sau dacă nu are loc o schimbare în mod instantaneu, spunem: „Nu-i pasă de mine!” De fapt, n-am intrat în respectiva încurcătură peste noapte, și nici nu vom ieși din ea într-o clipă. Uneori Dumnezeu trebuie să ne dezbrace de slăbiciunile noastre, strat după strat… Experții spun că e nevoie de șase săptămâni pentru ca un lucru pe care îl facem constant să devină obicei. Gândește-te la asta, în legătură cu obiceiul de a te ruga și de a citi Biblia în fiecare zi, sau la a reînvăța să-ți iubești soțul sau soția. Șase săptămâni… patruzeci și două de zile, peste o mie de ore… în care Satan se va pune de-a curmezișul neîncetat! Ce-ar trebui atunci să faci? Petrece timp cu Dumnezeu! „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:31).

„Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18)

     Schimbarea are loc în urma unei crize. Dumnezeu a schimbat numele lui Iacov, care înseamnă „Înșelătorul”, în Israel – care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”… și Domnul a făcut lucrul acesta într-un moment crucial. Dându-și seama că trebuie să meargă acasă și să se confrunte cu mânia fratelui său Esau, pe care-l înșelase, pe Iacov l-a cuprins disperarea. În noaptea aceea, el s-a luptat cu un înger al Domnului. Schimbarea din viața lui nu s-a produs rapid sau ușor, pentru că ni se spune că s-a luptat până în zorii zilei. Deodată, însă, lui Iacov i-a trecut prin minte că se luptă cu Dumnezeu, și că este o luptă pe care nu are cum s-o câștige. Tot astfel, Dumnezeu te va lăsa să te lupți cu o problemă pe care n-o poți rezolva, pentru a-ți atrage atenția. El te va aduce până în punctul în care trebuie să recunoști: „Nu pot face față acestei situații. Este prea grea pentru mine. Am nevoie de Dumnezeu!” Dacă treci printr-o situație asemănătoare astăzi, înseamnă că ești pe calea schimbării. Dacă îi ceri lui Dumnezeu să-ți ușureze situația dezastruoasă în care te găsești, lucrul acesta nu se va întâmpla. „Ca vulturul care îşi scutură cuibul… Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” (Deuteronom 32:11-12). Mama vultur nu le dă mâncare puilor ei pentru a-i convinge să părăsească cuibul și să învețe să zboare. Îți imaginezi ce gândesc ei? „Mama mea îmi face asta!” Dumnezeu îți va face și ție la fel. El va îngădui momente dificile pentru a-ți atrage atenția. El știe că nu te vei schimba până când teama ta de schimbare nu este depășită de durerea prin care treci. Concluzie: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

„Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17)

     Pentru a fi un lider spiritual demn de urmat, trebuie: 1) Să poți da socoteală cuiva… Cuiva care te cunoaște destul de bine pentru a se ruga cu tine și pentru tine, pentru a te întări în domeniile în care ești vulnerabil și pentru a te sfătui în privința luării unor decizii importante. Autoritatea fără răspundere duce în mod inevitabil la dezastru. 2) Să-ți faci ordine în prioritățile personale. Prioritățile au tendința de a deraia. Prea mulți dintre noi devenim oameni de succes… cu prețul unei familii destrămate sau a sănătății precare! De ce? Pentru că lăsăm ca prioritățile noastre să alunece. 3) Umblarea ta cu Dumnezeu trebuie să fie constantă. David a zis: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11). O umblare zilnică disciplinată cu Dumnezeu este cea mai bună protecție împotriva păcatului. Dacă, în loc să petreci timp cu Dumnezeu, îl petreci făcând alte lucruri care au devenit mai importante, trebuie să te alarmezi. Acordă atenție specială cuvântului „strâng”. El se referă la prețuirea și protejarea unui lucru, fără a lăsa ca altceva să-l amenințe. Fă-ți timp să te rogi și să citești Biblia în fiecare zi – și păzește-ți acest timp cu prețul vieții. Dă-I lui Dumnezeu mintea ta în fiecare dimineață, atunci când este odihnită… Dacă ești pastor, prima ta chemare nu este proiectul de construcție, comitetul sau bugetul, ci „hrănirea oilor” (Ioan 21:16). Dacă în ultima vreme duminica te găsește căutând o schiță de predică pe internet, e timpul să faci niște schimbări. Întoarce-te la adevăratele priorități și fă ce spune Biblia în privința lucrurilor secundare. „Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta…” (Faptele Apostolilor 6:3-4). Verifică-ți deci sistematic statutul de lider spiritual!

„Pârâul a secat” (1 Împărați 17:7)

     Psalmistul a scris: „Ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său” (Psalmul 146:5). Am găsit undeva scrise următoarele: „Uneori, când nu avem suficienți bani ca să ne împlinim nevoile, oamenii ne spun să aducem problema la cunoștința lui Dumnezeu… și noi râdem. Analizăm situația și spunem: „Imposibil!” Atunci este vremea potrivită să te încrezi în Dumnezeu! Posibilitățile tale nu sunt limitate de împrejurările din trecut sau din prezent. Dacă nu ai suficient ca să-ți poți plăti cheltuielile legitime, dă ce ai tu mai de preț… și apoi așteaptă! Crede că Dumnezeu îți va împlini nevoia, apoi uită-te dincolo de portofelul tău. Uită-te la sursa ta. Solicită rezervele divine, nelimitate. Fă-ți partea. Luptă-te pentru responsabilitate financiară în gândire și în faptă. Cere înțelepciune și mergi călăuzit de Dumnezeu. Apoi renunță la teamă și la nevoia ta de control. Cu toții știm că banii sunt o parte necesară a traiului – la fel și Dumnezeu!” La rândul său, F. B. Meyer a spus: „Educarea credinței noastre este incompletă până ce nu învățăm că providența divină lucrează prin pierdere. În noi are loc o lucrare atunci când trecem prin eșec și prin lipsa lucrurilor. Pârâiașul lângă care s-a așezat Ilie este o imagine a vieților noastre! „După câtăva vreme pârâul a secat” (1 Împărați 17:7) – aceste cuvinte reprezintă istoria zilelor noastre trecute și profeția zilelor noastre viitoare. Trebuie să învățăm care este diferența dintre încrederea în darul primit și încrederea în Dătător. Darul poate dura o vreme, însă Dătătorul este etern. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la văduva din Sarepta, el ar fi ratat acel ceva care l-a ajutat să devină un om mai bun și să-și trăiască credința. Când resursele noastre pământești seacă, lucrul acesta se întâmplă pentru a învăța că nădejdea și sănătatea noastră se găsesc în Dumnezeu!” Nu uita deci cuvântul pentru azi: Dumnezeu e izvorul nesecat!

„Caută pacea, şi aleargă după ea!” (Psalmul 34:14)

     Poți să-ți păstrezi pacea minții oriunde mergi și orice faci. „Cum este posibil așa ceva?” poate că te întrebi… Biblia spune: „caută pacea, şi aleargă după ea!” Ca să te bucuri de o viață plină de pace, trebuie mai întâi să recunoști care sunt lucrurile care-ți fură pacea. Satan folosește multe tactici, iar noi avem probleme diferite. De exemplu, poate pe cineva îl deranjează faptul că trebuie să facă două sau trei lucruri odată, în vreme ce altcineva s-ar putea să se simtă plin de energie când se implică în mai multe proiecte în același timp. Să nu uităm: suntem diferiți, și trebuie să învățăm să ne cunoaștem. Satan ne studiază cu atenție și… știe pe ce buton să apese! Un învățător biblic scria: „Sunt mai îndurător atunci când nu sunt obosit… așa că Satan așteaptă să mă atace când sunt la capătul puterilor. Când am căutat pacea, am aflat ce știa deja Satan despre mine; acum încerc să nu devin excesiv de obosit, pentru că știu că-i deschid o ușă atunci când sunt istovit. Va fi de fapt imposibil să te bucuri de o viață de pace dacă nu te studiezi și dacă nu știi cine sunt „hoții” păcii tale. Fă o listă cu lucrurile care te fac să te superi. Întreabă-te care este cauza problemei și scrie-o pe o hârtie. Fii sincer cu tine însuți, căci altfel nu te vei elibera niciodată!” În mijlocul furtunilor vieții, îți poți găsi ancora în pacea lui Dumnezeu. Însă aceasta nu va apărea din senin; și tu ai ceva de făcut. Trebuie să cauți pacea și să alergi după ea! Așadar, dacă ți-ai pierdut pacea – caut-o și adu-o înapoi… astăzi!

„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus a întâlnit o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate, așa că încrederea ei în bărbați era zero – iar stima ei de sine era și mai scăzută! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței noastre, primim trei învățături importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede în noi ce avem noi mai bun. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate: ea trecuse prin cinci divorțuri, și era subiect de discuții pentru întreaga cetate, întrucât trăia deja cu un alt bărbat… Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Isus i S-a prezentat drept Mesia. De ce nu a făcut la fel când i-a chemat pe ucenici? Sau când a săvârșit prima Sa minune? Sau când a discutat cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară în funcție de trecutul nostru sau de familia din care provenim, ci în funcție de potențialul nostru. 2) Domnul Isus ne schimbă și apoi ne folosește pentru a-i schimba și pe alții. Această femeie a fost prima persoană care a propovăduit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni… au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Chiar dacă ai fost frânt, Dumnezeu te poate folosi pentru a-i vindeca pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de noi ca să-L explicăm, ci ca să-L prezentăm. El vorbește despre Sine Însuși. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi – spune despre credința ta și altora!

„Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

     Haideți să vorbim astăzi despre persoana care deține adevărul în căsnicie. Într-o biserică, pe când coșulețul pentru colectă trecea pe la fiecare, o doamnă nu a pus nimic în el. În drumul lor spre casă, când femeia a început să se plângă cât de slabă a fost predica, băiețelul ei i-a zis: „Mamă, asta e o dovadă că dacă nu dăruiești nimic, nu primești nimic!” Și femeia a tăcut rușinată… Căsnicia este ca o cutie – scoți din ea ceea ce ai pus. Adevărul te face liber ca să-ți îmbogățești relația și să te bucuri de ea atunci când dăruiești, mai degrabă decât atunci când primești. Unii cred că acea cutie vine plină cu dragoste, cu împlinirea nevoilor trupești și cu slujirea propriei persoane, așa cum au fost obișnuiți… Ei au impresia că pot lua tot ceea ce-și doresc dintr-o rezervă care nu se termină niciodată – instant, mentenanță scăzută, satisfacție garantată! Apoi, într-o bună zi, ei caută… și văd că s-a golit! Șocați, dezamăgiți, furioși, disperați și deznădăjduiți, ajung la concluzia că partenerul lor i-a dezamăgit, i-a păcălit sau i-a părăsit. Care să fie motivul pentru care li s-a golit cutia? Și-atunci, pornesc în căutarea unei alte cutii… De fapt, este responsabilitatea ta să depozitezi în fiecare zi în cutie, atât cât să garantezi retrageri și să ai o relație bogată. Domnul Isus a zis: „Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Întreabă-te ce ți-ar plăcea să ai în cutie, și în ce cantitate… Apoi depozitează suficient de mult pentru a genera acea cantitate. J. Allan Petersen a spus: „În căsnicie nu există dragoste; dragostea este în oameni și oamenii o pun în căsnicie. În căsnicie nu există poveste de dragoste; oamenii trebuie s-o infuzeze în căsnicie. Cuplul trebuie să-și formeze obiceiul de a dărui, de a iubi, de a sluji și de a lăuda – de a menține cutia dragostei mereu plină!”