„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus a întâlnit o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate, așa că încrederea ei în bărbați era zero – iar stima ei de sine era și mai scăzută! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței noastre, primim trei învățături importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede în noi ce avem noi mai bun. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate: ea trecuse prin cinci divorțuri, și era subiect de discuții pentru întreaga cetate, întrucât trăia deja cu un alt bărbat… Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Isus i S-a prezentat drept Mesia. De ce nu a făcut la fel când i-a chemat pe ucenici? Sau când a săvârșit prima Sa minune? Sau când a discutat cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară în funcție de trecutul nostru sau de familia din care provenim, ci în funcție de potențialul nostru. 2) Domnul Isus ne schimbă și apoi ne folosește pentru a-i schimba și pe alții. Această femeie a fost prima persoană care a propovăduit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni… au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Chiar dacă ai fost frânt, Dumnezeu te poate folosi pentru a-i vindeca pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de noi ca să-L explicăm, ci ca să-L prezentăm. El vorbește despre Sine Însuși. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi – spune despre credința ta și altora!

„Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

     Haideți să vorbim astăzi despre persoana care deține adevărul în căsnicie. Într-o biserică, pe când coșulețul pentru colectă trecea pe la fiecare, o doamnă nu a pus nimic în el. În drumul lor spre casă, când femeia a început să se plângă cât de slabă a fost predica, băiețelul ei i-a zis: „Mamă, asta e o dovadă că dacă nu dăruiești nimic, nu primești nimic!” Și femeia a tăcut rușinată… Căsnicia este ca o cutie – scoți din ea ceea ce ai pus. Adevărul te face liber ca să-ți îmbogățești relația și să te bucuri de ea atunci când dăruiești, mai degrabă decât atunci când primești. Unii cred că acea cutie vine plină cu dragoste, cu împlinirea nevoilor trupești și cu slujirea propriei persoane, așa cum au fost obișnuiți… Ei au impresia că pot lua tot ceea ce-și doresc dintr-o rezervă care nu se termină niciodată – instant, mentenanță scăzută, satisfacție garantată! Apoi, într-o bună zi, ei caută… și văd că s-a golit! Șocați, dezamăgiți, furioși, disperați și deznădăjduiți, ajung la concluzia că partenerul lor i-a dezamăgit, i-a păcălit sau i-a părăsit. Care să fie motivul pentru care li s-a golit cutia? Și-atunci, pornesc în căutarea unei alte cutii… De fapt, este responsabilitatea ta să depozitezi în fiecare zi în cutie, atât cât să garantezi retrageri și să ai o relație bogată. Domnul Isus a zis: „Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Întreabă-te ce ți-ar plăcea să ai în cutie, și în ce cantitate… Apoi depozitează suficient de mult pentru a genera acea cantitate. J. Allan Petersen a spus: „În căsnicie nu există dragoste; dragostea este în oameni și oamenii o pun în căsnicie. În căsnicie nu există poveste de dragoste; oamenii trebuie s-o infuzeze în căsnicie. Cuplul trebuie să-și formeze obiceiul de a dărui, de a iubi, de a sluji și de a lăuda – de a menține cutia dragostei mereu plină!”

„De ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ” (Cântarea Cântărilor 8:7)

     Astăzi vom analiza împreună adevărul despre domnul și doamna Perfecțiune. Mulți dintre cei care excelează în carieră întâmpină dificultăți atunci când trebuie să se întâlnească cu alții într-un cadru social. Acest fapt a dat naștere fenomenului de căutare a partenerului pe Internet. În lumea occidentală, două din cinci căsnicii au început în felul acesta. În general vorbind, serviciile matrimoniale îi redau pe oameni în termeni de vârstă, înfățișare, valori, gusturi, ambiții și preferințe… și îi ajută să se întâlnească. Și, ce urmează? Rata divorțului este la fel de mare printre cuplurile care s-au format prin intermediul Internetului, ca în rândul celor care s-au format prin metoda clasică. Cum e posibil? Simplu: „…de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.” Când mirajul dispare, se întâmplă trei lucruri: 1) Strigăm, manipulăm sau punem presiune asupra partenerului. Când lucrul acesta nu funcționează, dăm vina pe celălalt pentru că ne-a făcut să ne schimbăm sau ne-a făcut nefericiți. „Nu este bărbatul care am crezut că este!” Poate că nu, dar e bărbatul cu care te-ai căsătorit – și, cu câteva excepții, problema nu este doar lcu el! 2) Ajungem la concluzia că domnul și doamna Perfecțiune sunt domnul și doamna Imperfecțiune. Așa că începem să căutăm persoana potrivită… sau realmente renunțăm la sexul opus, pentru că-i prefăcut, neloial și nestatornic. Și-un alt lucru care se poate întâmpla: 3) Ne dăm seama că fericirea de durată se găsește într-o singură Persoană – Dumnezeu. Așadar, în loc să încerci să găsești persoana potrivită, hotărăște-te să devii persoana potrivită, cea care te-a creat Dumnezeu să fii: generos, dându-le și celorlalți posibilitatea să fie ființe umane reale: limitate, schimbătoare… dar căutându-ne și găsind bucuria în Dumnezeu!

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)

     Ideea că o căsnicie poate fi perfectă ne induce în eroare și ne provoacă deziluzii… practic, ne pregătește s-o abandonăm, atunci când fantezia se ciocnește cu realitatea. Lucrul acesta se întâmplă frecvent! Numai când accepți adevărul că oamenii sunt slabi, nestatornici și dezamăgitori – și că tu faci parte dintre ei – vei putea afla fericirea de lungă durată în căsnicie. Așadar, în câteva ediții la rând, analizăm împreună câteva concepții greșite despre căsnicie. Astăzi vom vorbi despre microbul iubirii. Unii avem impresia că dacă ne aflăm în locul potrivit, la timpul potrivit, cu persoana potrivită, dragostea ne va „contamina” pur și simplu, și vom pluti pe barca fericirii toată viața. Problema e însă că – atunci când ajungem epuizați din cauza creșterii copiilor, a locului de muncă, a ratelor – microbul iubirii își ia zborul. În corvoada noastră zilnică printre vase murdare, scutece și treburi casnice, ceva trebuie să cedeze. Așa că iubirea cedează locul pe care îl ocupa în prim-plan, și realitatea preia controlul. Deoarece confundăm îndrăgostirea cu iubirea adevărată, noi avem impresia greșită că iubirea și-a făcut bagajul și a plecat, iar noi trebuie s-o urmăm. De fapt, dragostea nu se ofilește pentru că idila e înlocuită de realitate… Dacă doi oameni care se îndrăgostesc sunt dispuși să stea împreună în dragoste și să treacă prin provocările vieții, povestea de dragoste se poate reînsufleți, devenind mai puternică și mai rezistentă ca niciodată. Poate idila ne-a făcut să ajungem împreună, dar dragostea (care nu se gândește la sine) ne ține împreună. Nu așa spune Biblia? „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7).

„Părul capului lui a început iarăşi să crească” (Judecători 16:22)

     Când ne gândim la Samson, de obicei ne gândim la eșecurile sale, după cum reies din istorisirea înfierbântată dintre el și Dalila. Este adevărat că Samson a pierdut totul: părul, puterea, văzul, poziția, familia și reputația. Cel mai puternic om pe care l-a văzut Israelul vreodată se afla acum într-o închisoare filisteană: orb, umilit, și măcinând porumb. Însă lucrurile nu se sfârșesc decât atunci când Dumnezeu spune că s-au sfârșit! În starea lui cea mai de jos, Samson a strigat către mila lui Dumnezeu și a primit-o. „Părul capului lui a început iarăşi să crească”. Părul, care a reprezentat secretul puterii sale, a crescut. Drept rezultat, cele mai extraordinare momente ale lucrării sale au fost ultimele! Astăzi, el este amintit cu onoare în cartea Evrei (11:32), în capitolul eroilor credinței. Promisiunea lui Dumnezeu este următoarea: „Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Poate suferi chiar acum, dar ai răbdare, ajutorul vine când nici nu te aștepți. Poate te-ai rugat: „Doamne, am căzut și nu mă mai pot ridica.” Rezistă, Dumnezeu îți va veni în ajutor. El va veni să te scape și să te elibereze. El te va elibera de robie și te va restaura. În Vechiul Testament, când patriarhul Iov se lupta cu boala, cu falimentul și cu pierderea grea, el a spus: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Dumnezeu l-a restaurat pe Iov și i-a dat de două ori mai mult decât a pierdut. Iar El dorește să facă la fel și pentru tine. Așadar rezistă – ajutorul este gata să vină!

„Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmul 130:3)

     Trăim într-o societate orientată spre rezultate, în care suntem răsplătiți după performanța școlară, sportivă și profesională. Însă Dumnezeu nu gândește așa. Gândurile și căile Sale sunt mult diferite de ale noastre (vezi Isaia 55:8-9). El nu este impresionat de „arderi-de-tot şi de jertfe” (1 Samuel 15:22). Sentimentele și emoțiile sunt puternice, dar rareori obiective. Când valoarea ta de creștin este fundamentată pe performanțele tale de ființă umană cu slăbiciuni, dușmanul are câștig de cauză. Satan este numit „pârâșul fraților noștri” (Apocalipsa 12:10); el așteaptă să întocmească o listă a eșecurilor și greșelilor tale. În felul acesta te poate chinui, reamintindu-ți de toate momentele în care îți pierzi cumpătul, critici, nu spui adevărul sau lași o părere greșită să rămână neverificată, numai ca tu să pari mai bun. David a zis: „Dacă ai păstra, Doamne, nelegiuirile, cine ar sta în picioare…” Chiar și cel mai disciplinat credincios are domenii în care duce lupte și greșește. De aceea avem nevoie de harul și iertarea lui Dumnezeu tot timpul. „El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14) și nu este niciodată surprins când, în ciuda celor mai bune intenții ale noastre, greșim. Reimar Schultze spune: „Dumnezeu nu ne măsoară după performanța noastră, ci după dragostea noastră pentru Domnul Isus. Firește, în Împărăția lui Dumnezeu dragostea noastră pentru Isus este performanța noastră. Orice altceva este secundar. Dorința de a fi cu El, de a asculta de El, de a sta în părtășie cu El, de a face voia Lui este ceea ce-și dorește Stăpânul nostru.” Așadar, lasă deoparte „măsurătoarea” și bucură-te că Dumnezeu nu te evaluează după performanța ta, ci după performanța lui Hristos.

„Am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc” (Daniel 4:34)

     Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu dragoste unei inimi smerite și respinge mereu inimile trufașe. La un moment dat, regele Nebucadnețar se lăuda că a construit cea mai avansată civilizație din lume. În clipa următoare, și-a pierdut mințile și se târa pe labe, mâncând iarbă ca un animal. Însă când s-a pocăit, Dumnezeu l-a repus pe tron. El a zis: „Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt… Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:34,37). E rău și neplăcut să cazi, dar să cazi și să nu strigi după ajutor, sau să refuzi să te pocăiești pentru păcatul tău, este mai rău decât căderea însăși. Poate îți este rușine să afle toată lumea că ai căzut. Imaginea ta publică este atât de importantă, încât ești dispus să-ți plângi în continuare de milă? Ești atât de dezamăgit, încât refuzi să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu? Nu mai fi atât de mândru! Nu mândria a fost cea care te-a făcut să cazi de la început? Mândria este periculoasă, pentru că te face să rămâi într-o stare de neajutorare zile în șir – uneori chiar ani. În realitate, dacă ai fi cerut ajutor mai devreme, te-ai fi putut ridica și ți-ai fi putut vedea de viață. Dar vestea cea bună este că nu e prea târziu să te pocăiești și să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu. Când Nebucadnețar a făcut asta, și-a venit în fire și i s-a redat tronul împărăției sale. Același lucru ți se poate întâmpla și ție!

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Uneori încercăm să ne scuzăm negativismul spunând: „A fost numai o idee, nu înseamnă nimic.” Dar nu e așa! Atunci când îi dai voie unui gând greșit să pătrundă în mintea ta, el poate prinde rădăcină și poate crește, ajungând ceea ce Biblia numește „întăritură” (vezi 2 Corinteni 10:4). Când un gând devine atât de puternic, el începe să-ți controleze perspectiva, atitudinea și faptele. De aceea Biblia spune: „Să vă transformați prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Nu uita, unde îți este mintea, acolo îți vor merge și picioarele! Cu toții ne confruntăm cu provocări și cu dificultăți în viață. Poate îți îngădui să ai gânduri precum: „nu mai suport” ori „dacă se mai întâmplă ceva, o s-o iau razna!” sau „dacă lucrurile nu se schimbă în cel mai scurt timp, mă dau bătut!” Acest fel de gândire te pregătește pentru înfrângere înainte ca măcar să întâmpini o problemă. Gândirea care spune „nu mai suport” sau „renunț” nu are în ea nicio urmă de putere, de forță, de motivare sau de izbândă. Toate acestea sunt atitudinile unui învins, nu ale unui victorios. În schimb, ar trebui să gândești: „Dacă atacul este atât de mare, înseamnă că binecuvântarea din spatele lui este și mai mare!” Sau: „Dacă Satan mă atacă atât de dur, înseamnă că Dumnezeu mi-a pregătit ceva nemaipomenit.” Trebuie să te străduiești să devii o persoană pregătită din punct de vedere spiritual, emoțional și mental pentru orice provocare care îți depășește priceperea și să nu te lași descurajat așa de ușor sau învins. Poți face lucrul acesta – dacă „îți înnoiești mintea” prin Cuvântul lui Dumnezeu!

„Ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1:4)

     Dumnezeu te poate ajuta să te simți liniștit în locurile și în momentele incomode ale vieții. El te poate scoate din situații cărora tu n-ai fi crezut că le vei supraviețui, sau în care ai crezut că vei rămâne blocat pentru totdeauna. El îți poate da pacea, când ești sub presiune. Cu siguranță, în această lume vei experimenta pierderea. Firește, pierderea anumitor lucruri te ajută de fapt să apreciezi lucrurile pe care le ai. Testul eșecului este cel care face ca succesul să fie atât de dulce. Tu vei trăi neștiind ce poate aduce ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu are un plan pentru toate zilele de mâine. Viitorul tău nu se află în mâinile șefului, ale funcționarului de la bancă, ale soțului sau a soției sau în mâinile oricărei alte persoane, dar nici în mâinile tale. Tot viitorul tău se află în mâinile lui Dumnezeu. Numai pentru că nu înțelegi calea pe care te găsești, nu înseamnă că El nu te călăuzește. El promite: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Așadar, cunoaște-L pe Dumnezeu, pentru că vei avea nevoie de El. El va fi alături de tine atunci când ceilalți te-au dezamăgit. El va fi alături de tine în locurile întunecoase. Psalmistul scrie: „Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, va veni dimineața – și împreună cu ea bucuria Sa. Privind în urmă, îți vei da seama că harul Său te-a ocrotit, ți-a venit în ajutor, te-a liniștit și te-a ajutat să răzbești. Vremurile și soroacele se schimbă, nu și Domnul. El „este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8).

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului”  (Proverbe 29:17)

     După afecțiune și îndrumare, al treilea lucru pe care i-l datorezi copilului tău este mustrarea. Mulți părinți fac greșeala de a le spune copiilor când greșesc, fără a le și explica cum trebuie să se comporte și să-și îndrepte și păstreze un comportament bun. Mustrarea biblică le implică pe ambele. Pentru părinți, fericirea numărul unu (dar care nu apare explicit în Biblie!) este aceasta: „Ferice de părinții chibzuiți.” Dacă mereu îi impui copilului tău reguli, dar nu te joci niciodată cu el, ți-ai pierdut echilibrul. Studiază cu atenție ceea ce a spus Solomon: „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” Cuvântul „a pedepsi” înseamnă a mustra, a dezaproba sau a obliga s-o apuce pe calea dreaptă. Ține minte mereu că disciplina este ca o sabie cu două tăișuri; ea nu este folosită numai pentru a corecta copiii când greșesc, ci și pentru a-i îndruma spre o cale bună. Vei avea parte de rezultate mai bune când întărești o regulă în mod pozitiv, decât atunci când o întărești în mod negativ. Înțelege un lucru: nu este datoria ta să-ți faci copilul fericit; datoria ta este să-l hrănești ca să ajungă la maturitate. Când faci lucrul acesta, fericirea lui este garantată! Așadar, ai face bine să renunți la încercarea de a câștiga premiul de popularitate pentru a fi apreciat de copilul tău. El te va iubi mereu, dar cu siguranță vor exista momente în care nu te va avea la suflet! Nu te lăsa descurajat: „Și asta va trece”! Însă trebuie să administrezi amestecul potrivit de hrană și disciplină… și în cele din urmă va ajunge să te placă din nou. Mai mult decât atât, când va crește, când se va căsători și va avea copii, va avea un model și un plan pentru succes.