„Nu voi linguşi pe nimeni” (Iov 32:21)

     Adolescent fiind, Steven Spielberg era firav, și a devenit repede ținta unui bătăuș. Sătul de hărțuirea constantă pe care mai târziu a descris-o drept „iadul pe pământ”, el s-a hotărât să-l lingușească pe acesta, spunându-i că seamănă cu John Wayne și că ar trebui să se gândească serios să interpreteze rolul eroului dintr-un film despre al Doilea Război Mondial pe care se gândea să-l facă. Odată ce Spielberg l-a costumat și l-a distribuit în rolul de comandant al unui detașament, bătăușul a devenit ca un lut în mâinile sale! Spre deosebire de bătăușul lui Spielberg, oamenii sănătoși din punct de vedere emoțional apreciază numai lauda sinceră pe care și-au câștigat-o, și pot detecta un compliment făcut dintr-un motiv ascuns sau pentru a le câștiga favoarea. Paradoxul este că majoritatea oamenilor au tendința de-a nu avea o părere bună despre cei care le fac complimente, fără vreun motiv vizibil. Elihu – prietenul patriarhului Iov – a spus: „Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu” (Iov 32:21-22). Psalmistul ne spune: „Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare” (Psalmul 12:3). Se ridică deci o întrebare: Merită să-i lingușești pe alții, știind că vei fi eliminat de la binecuvântarea lui Dumnezeu? Când lingușești sau devii susceptibil de lingușire, aceasta este o dovadă clară că îți lipsește credința în capacitatea lui Dumnezeu de a-ți da trecere înaintea oamenilor. Favorul este un beneficiu al faptului că ești îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. La final, să rămânem cu asigurarea din Psalmul 5:12: „Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.” 

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8)

     Unii dintre noi își trăiesc viața ca și cum Dumnezeu are un standard al performanței cu numele nostru pe el, și la sfârșitul fiecărei zile El ne dă o notă pentru a stabili dacă ne iubește mai mult, mai puțin sau deloc. Poate spui: „Dacă aș fi Dumnezeu, în unele zile chiar nu m-aș iubi!” Atunci fii bucuros că nu ești Dumnezeu, iar noi suntem la fel de bucuroși, căci altfel cu toții am fi pierduți! Dumnezeu nu ne mântuiește prin har ca mai apoi să își cuantifice sentimentele în funcție de performanța noastră spirituală. Biblia spune: „Dumnezeu… pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos prin har sunteţi mântuiţi” (Efeseni 2:4-5). Minunea harului este aceea că ești ales, că ești dorit și că Dumnezeu vrea să te pună în familia Lui. Prin har ai devenit viu pentru Dumnezeu. Ai putere pentru a îndura, tărie pentru a sluji, motiv pentru a spera, iar moartea nu are câștig asupra ta. Dumnezeu a luat datoria și vina ta, și le-a țintuit pe cruce. El a șters datoria păcatului și te-a eliberat. Ți-a luat povara. Te-a curățat. Astăzi, poți trăi cu sufletul ușor ca o pană – indiferent ce ai făcut ieri. Nimeni nu va putea spune vreodată: „Priviți ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus”. Nu, când Isus pe cruce a strigat „S-a isprăvit!” (vezi Ioan 19:30), prin acest lucru voia să spună: „Am plătit pe deplin!” în dreptul fiecărui păcat pe care îl vei comite – din leagăn până în mormânt. Aceasta este minunea harului!

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină” (Psalmul 125:1)

     Până la vârsta de douăzeci și nouă de ani, scriitoarea Carson McCullers suferise deja trei infarcturi. Apoi, în timp ce era încă paralizată parțial, soțul ei s-a sinucis. În ciuda problemelor sale, s-a forțat să scrie în fiecare zi… și drept urmare, a devenit o romancieră celebră. Poetul englez John Milton a fost orb. Violonistul de renume mondial Itzhak Perlman a avut poliomielită. Fosta Miss America, Heather Whitestone este surdă. Stephen Hawking, fizician și profesor la Universitatea din Cambridge are scleroză laterală amiotrofică. Nu e nicio mirare deci că Thomas Edison a spus că dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am rămâne uimiți! Așadar, care este secretul prin care putem suporta viața și ne putem bucura de ea? „Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină.” Indiferent ce simți astăzi, problemele tale nu sunt de nerezolvat. Biblia spune: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27). Și mai mult decât atât, El „ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.” (Psalmul 102:17). Einstein a spus: „În mijlocul fiecărei dificultăți se află o oportunitate.” Același Dumnezeu care l-a condus pe Avraam atunci când nu știa unde merge și i-a dat Sarei un copil la bătrânețe, care a despărțit Marea Roșie și L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morți, este viu și lucrează în viața ta. Așadar, „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Nu uita, carele Lui de biruință „se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii” (Psalmul 68:17). Astăzi, îmbărbătează-te! Cum scrie în Deuteronom 33:27 – „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”!

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbe 12:25)

     Când Enrico s-a dus la prima lui lecție de canto, la vârsta de zece ani, profesoara i-a spus: „Nu ai voce deloc!” Dar mama lui Enrico a auzit ceva deosebit în vocea fiului său. Ea a crezut în talentul lui. Și chiar dacă erau foarte săraci, ea l-a îmbrățișat și i-a spus: „Fiule, voi face orice sacrificiu pentru a-ți plăti lecțiile de canto.” Încrederea și încurajarea ei constantă au fost răsplătite, pentru că fiul ei a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți și mai aplaudați cântăreți ai tuturor timpurilor. Numele său? Enrico Caruso. Când lumea încearcă să ne doboare, avem nevoie de oameni care să ne ridice, oameni care să recunoască talentul nostru și care să ne ajute să profităm la maxim de el. Gândește-te la următoarele porunci pentru părinți, scrise din punctul de vedere al unui copil: 1) Mâinile mele sunt micuțe; te rog să nu te aștepți la perfecțiune când fac patul, când desenez sau când arunc mingea. 2) Picioarele mele sunt scurte; mergi mai încet ca să pot ține pasul cu tine. 3) Ochii mei nu au văzut lumea așa cum au văzut-o ai tăi; lasă-mă s-o explorez în siguranță și nu-mi pune restricții inutile. 4) Treburile casnice nu pleacă nicăieri; eu sunt mic numai o scurtă perioadă de timp. Petrece timp cu mine pentru a-mi explica aceste lucruri minunate ale lumii, și fă-o cu bucurie! 5) Sentimentele mele sunt fragile; nu mă cicăli toată ziua. Poartă-te cu mine așa cum ai vrea să se poarte alții cu tine. 6) Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu; prețuiește-mă așa cum a intenționat Dumnezeu – făcându-mă responsabil pentru faptele mele, oferindu-mi instrucțiuni după care să trăiesc și disciplinându-mă în dragoste. Astăzi, fii o persoană care îi încurajează pe alții.

„Te-am pus în cuptor… din dragoste pentru Mine” (Isaia 48:10,11)

     „Șef sub acoperire” este un spectacol de televiziune foarte popular, în care proprietarii de firme se deghizează în angajați obișnuiți și lucrează cot la cot cu ei. Anumite nereguli pe care le observă proprietarii sunt adevărate revelații, determinând schimbări care fac firma mai eficientă, mai profitabilă și mai plăcută pentru toți angajații. Pentru a înțelege oamenii, trebuie să te pui în papucii lor. Ezechiel a spus: „Am ajuns la Tel-Abib… şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor… Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16). Pentru a vindeca durerea, trebuie să fii în stare să simți durerea. Biblia spune că Domnul Isus poate fi mișcat de „slăbiciunile noastre”, pentru că a umblat și a trăit ca noi (vezi Evrei 4:15). El a experimentat conflictul familial, respingerea, trădarea, singurătatea și foamea. El a mers pe drumul pe care te găsești tu acum și El știe ce simți; de aceea te poți întoarce la El când dai de necaz și poți primi ajutorul de care ai nevoie. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18) Când oferi un sfat, oamenii vor să știe dacă vorbești din experiență sau numai din cărți. Așa că, Dumnezeu te va lăsa să treci prin experiențe de care nu te bucuri și pe care nu le înțelegi, pentru a te echipa și pentru a te face eficient în lucrarea față de alții. Iov a spus: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). Dacă ești astăzi în cuptor, înseamnă că Dumnezeu are un plan de îndeplinit, pentru tine și prin tine!

„Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara…?” (Iosua 18:3)

     Când vorbim despre zidirea unor relații sănătoase, trebuie să fii eficient. Asta înseamnă să știi cine ești și ce îți dorești de la relație. Ar părea nefiresc să te concentrezi doar asupra a ceea ce ești ca individ, nu și asupra a ceea ce sunteți împreună, în cuplu… iar relația este puternică dacă fiecare în parte este puternic! Marile relații se bazează pe adevărul despre ceea ce fiecare parte dorește, simte și prețuiește cu adevărat. În timp ce, în cuplu, trebuie să luați deciziile împreună, deciziile despre cine ești tu ca persoană și ceea ce îți dorești de la viață îți aparțin în totalitate! E o greșeală să lași pe altcineva să ia aceste hotărâri în locul tău. Când faci așa, și altul decide cine ești și ce dorești, renunți la puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Înțelege că: 1) A nu face nimic nu înseamnă că iei o decizie. 2) A te da la o parte și a pretinde că nu vezi situația așa cum este, nu este o decizie. 3) Amânarea faptelor până când se întâmplă ceva, așa încât nu mai ai de ales, nu înseamnă o decizie. E pasivitate, iar la sfârșit nu va duce la nimic bun! Uneori trebuie să accepți circumstanțe care nu se pot schimba, dar întotdeauna poți alege ce vrei să se întâmple. Acest principiu este susținut în mod clar de ceea ce Dumnezeu a zis poporului Său înainte de a intra în Țara Promisă: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?” Așadar, fii decis și eficient!

„Nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

     Astăzi, un alt fragment din Max Lucado: „Totul începe cu o picătură. Cineva îți ocupă locul de parcare, sau îți sare în față pe autostradă, chelnerița se mișcă cu viteza melcului și tu te grăbești, iar pâinea prăjită e arsă… Dacă aduni toate aceste picături, aparent inofensive, de enervare, vei obține o găleată plină de furie. Nu avem încredere în nimeni, ne arătăm colții când cineva se apropie de noi, devenim un „butoi cu pulbere” care, în prezența cantității potrivite de tensiune și de teamă, ar putea exploda. Nu putem nega existența mâniei. Dar cum o ținem în frâu? Domnul Isus a zis despre cei care L-au trimis la moarte: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). El i-a văzut pe acești oameni însetați după sânge și moarte nu ca pe niște ucigași, ci ca pe niște victime. El a văzut pe chipurile lor nu ură, ci confuzie. El nu i-a văzut ca pe-o mulțime militantă, ci ca pe niște „oi fără păstor” (Marcu 6:34). Ei nu știau ce fac și nu aveau nici cea mai mică idee. Erau o adunătură furibundă, înnebuniți de ceva ce nu puteau vedea, așa că s-au răzbunat, pe Dumnezeu. Ei nu știau ce fac… și în majoritatea cazurilor nici noi nu știm! Oricât am vrea să negăm acest fapt, noi suntem niște oi fără păstor, născuți în păcat și înspăimântător de aproape de veșnicie. Suntem incapabili să răspundem la propriile noastre întrebări despre dragoste și suferință, nu putem dezlega secretul îmbătrânirii, nu știm să ne vindecăm propriile noastre trupuri sau să ne înțelegem cu partenerii noștri. Ceea ce doresc să subliniez este următorul lucru: Mânia necontrolată nu va face lumea mai bună, însă înțelegerea plină de simpatie – da! Când vom începe să acționăm nu de pe poziția mâniei, ci a compasiunii, vom înțelege că luminile s-au stins și că mulți bâjbâie în întuneric. Așa că – fii lumină!”

„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)

     Iată ce nota un consilier: „Când ne urcăm pe balansoarul invidiei, ne ducem direct în jos, în timp ce nemulțumirea noastră se ridică mult deasupra noastră. În această competiție dezechilibrată, ne trezim că avem întotdeauna lipsuri. Invidia duce la auto-învinovățire și lipsă de mulțumire. Suntem atât de preocupați de nemulțumirea noastră că e imposibil să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce facem. Invidia duce la amărăciune, resentiment și ostilitate. Nu e surprinzător faptul că acest cuvânt vine de la latinescul invidere, care înseamnă a privi cu răutate. Tu ești o creatură unică, înzestrată cu daruri și capacități unice, cu propriul orar și destin, și nu are rost să te compari cu alții. O privire cinstită și mulțumitoare la calitățile puse în tine de Dumnezeu te va ajuta să devii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce ești.” Nu lăsa ca invidia să-ți mai fure vreo fărâmă de fericire. Când invidia te motivează să te compari cu alții, întotdeauna ai de pierdut. Te face să fii cinic. Nimic din ceea ce faci nu este satisfăcător. Invidia te face să fii suspicios față de motivele altora, chiar și atunci când le pasă într-adevăr de tine. Ți se pare greu să accepți că prietenia lor este adevărată, așa că te distanțezi de ei și ajungi să ai foarte puțini prieteni. Care este răspunsul? Acceptarea și mulțumirea sunt antidotul pentru veninul invidiei. Este vorba de acceptarea faptului că Dumnezeu este în control, și de a învăța să fii mulțumitor pentru „nespusele” binecuvântări care te înconjoară. Nu uita: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

„Prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20)

     Un autor a scris: „Noi gestionăm timpul, pierdem timpul, petrecem timpul și economisim timpul. Am vrea să vină, am vrea să plece, am vrea să zboare și am vrea să tragem de el. Ne uităm la ceas, avem calendare… și cu toate acestea, doar Dumnezeu controlează timpul. El a creat timpul, iar creațiile sale sunt mărginite de timpul Său, sunt ghidate și îndrumate de brațul Său iubitor. Suntem surprinși de circumstanțe neașteptate, dar Dumnezeu nu este niciodată surprins nici de cea mai dezastruoasă întorsătură de situație. Perspectiva ta asupra vieții se schimbă  atunci când știi că exact în acest moment, Dumnezeu lucrează „să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” Gândește-te cum ai trăi dacă ai fi absolut sigur că Dumnezeu se află la capătul drumului… sau dacă, chiar și atunci când crezi că au mai rămas doar câteva secunde, ai crede cu tărie că El lucrează în împrejurarea în care te găsești. Nădejdea că Dumnezeu este prezent și gata să te ajute este esența credinței. „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Timpul nu poate diminua dragostea și puterea Sa: El a fost prezent în trecut, El este prezent acum, și va fi prezent în viitor! Adevărul este că Dumnezeu are timpul la dispoziție, pentru El „o mie de ani sunt ca ziua de ieri” (Psalmul 90:4). Scopul Său suprem este să te ducă în veșnicie, nu doar să te ajute s-o scoți la capăt până la sfârșitul săptămânii. Adu-ți aminte că în fiecare situație El „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (mai presus de cele mai fierbinți rugăciuni, dorințe, gânduri, speranțe sau vise ale noastre). Dumnezeu este prezent în împrejurarea în care ești!

„În păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5)

     Fie că te lupți cu alcoolul, cu drogurile, cu relațiile ilicite, cu mânia, cu bârfa, cu neiertarea, cu hoția, cu minciuna sau cu jocurile de noroc, un lucru e sigur – cu toții ne-am născut cu înclinarea firească spre anumite comportamente. Așadar, nu e o chestiune de genetică, ci e o problemă spirituală. Nu vorbim despre știință, ci despre păcat. Fiecare dintre noi ne putem trezi luptându-ne cu unul din aceste lucruri, nu pentru că le-am moștenit genetic, ci pentru că am moștenit natura căzută a lui Adam, în ziua în care am fost concepuți. David a prins ideea când a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Solomon a spus că nu există excepții: „Pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Așadar, răspunsul este: da, cu toții ne-am născut așa. Motivul pentru care aceste comportamente ni se par naturale, nu este din cauză că nu ne putem abține, ci pentru că natura noastră păcătoasă este mai puternică decât dorința noastră de a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. Chiar și atunci când încercăm, uneori pierdem lupta! Pavel, cel mai mare dintre creștini, a recunoscut că a avut parte de eșec atunci când a încercat să facă binele. „Am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani 7:18). Așadar, dacă toți ne-am născut așa, care este vestea bună? Ne-o spune tot apostolul Pavel: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:24-25). Când  te-ai născut, ai primit firea coruptă a lui Adam, dar prin nașterea din nou, ai primit natura neprihănirii lui Hristos, cea care biruiește păcatul și care schimbă viața!