„În păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5)

     Fie că te lupți cu alcoolul, cu drogurile, cu relațiile ilicite, cu mânia, cu bârfa, cu neiertarea, cu hoția, cu minciuna sau cu jocurile de noroc, un lucru e sigur – cu toții ne-am născut cu înclinarea firească spre anumite comportamente. Așadar, nu e o chestiune de genetică, ci e o problemă spirituală. Nu vorbim despre știință, ci despre păcat. Fiecare dintre noi ne putem trezi luptându-ne cu unul din aceste lucruri, nu pentru că le-am moștenit genetic, ci pentru că am moștenit natura căzută a lui Adam, în ziua în care am fost concepuți. David a prins ideea când a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Solomon a spus că nu există excepții: „Pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Așadar, răspunsul este: da, cu toții ne-am născut așa. Motivul pentru care aceste comportamente ni se par naturale, nu este din cauză că nu ne putem abține, ci pentru că natura noastră păcătoasă este mai puternică decât dorința noastră de a-i fi plăcuți lui Dumnezeu. Chiar și atunci când încercăm, uneori pierdem lupta! Pavel, cel mai mare dintre creștini, a recunoscut că a avut parte de eșec atunci când a încercat să facă binele. „Am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” (Romani 7:18). Așadar, dacă toți ne-am născut așa, care este vestea bună? Ne-o spune tot apostolul Pavel: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:24-25). Când  te-ai născut, ai primit firea coruptă a lui Adam, dar prin nașterea din nou, ai primit natura neprihănirii lui Hristos, cea care biruiește păcatul și care schimbă viața!