„Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

     Dacă ne uităm cu atenție în Sfânta Scriptură, putem observa că de fiecare dată când Dumnezeu a chemat pe cineva să facă ceva, persoana respectivă nu a sărit în sus de bucurie spunând: „Nicio problemă, sunt gata!” Relatare după relatare, ei Îi spun lui Dumnezeu de ce nu pot face acel lucru. Privim la câțiva dintre ei să ne amintim și să-nvățăm din ce au spus – Avraam: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani?” (Geneza 17:17); Moise: „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exodul 4:10); Ghedeon: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecători 6:15); Saul: „Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” (1 Samuel 10:22) Iar acest lucru s-a întâmplat atunci când Samuel l-a proclamat pe Saul ca rege, iar poporul nu l-a putut găsi și L-a întrebat pe Domnul unde este; Estera: „Toţi… ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat… fără să fie chemat.” (Estera 4:11); Ieremia: „Ah, Doamne… sunt un copil!” (Ieremia 1:6) Isaia: „Vai de mine!… Căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5) Tânărul bogat: „a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19:22). Ce listă de scuze: gângav, sărac, prea bătrân, prea tânăr, prea păcătos, prea periculos, prea bogat, prea ezitant – și totuși, Dumnezeu i-a folosit pe fiecare dintre aceștia pentru a-Și împlini planurile! Și apostolul Pavel ne spune cum de a fost posibil: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” Așadar, nu uita că tu depinzi de Dumnezeu!

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20)

     Ultimul îndemn pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi înainte de a Se înălța la cer a fost acesta: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… Eu sunt cu voi în toate zilele!” Când Dumnezeu îți dă o instrucțiune sau o misiune, aceasta va necesita întotdeauna implicarea Sa, puterea Sa, îndrumarea Sa și asigurarea Sa. Îți va folosi El talentele? Da. Îi va folosi pe alții să te ajute și să te binecuvânteze? Da. Dar El nu va îngădui niciodată să depinzi de cineva mai mult decât de El! Uitându-ne la momentul în care Domnul Isus a trimis ucenicii să schimbe lumea, putem observa două provocări remarcabile: în primul rând, erau doar unsprezece ucenici. De-a lungul Evangheliilor, numărul doisprezece reamintește cititorilor că ucenicii au fost aleși pentru a fi o reprezentare a celor douăsprezece seminții ale lui Israel, răscumpărate și reînviate. Doisprezece este numărul desăvârșirii, integrității și pregătirii. În acel moment nu erau suficienți ucenici! Dar nu este vorba doar de faptul că nu erau suficienți ci și de faptul că s-au îndoit. După învierea lui Hristos, Biblia relatează că: „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” (Matei 28:16-17). Ei aveau deja o deficiență în ce privește cantitatea; iar după Învierea lui Hristos, au avut și una privind calitatea credinței lor! Concluzie: nu existau destui ucenici, dar chiar și dintre cei care erau unii nu credeau suficient. Totuși, Dumnezeu i-a folosit cu putere. Într-adevăr, acuzația lansată împotriva lor de către dușmani, a fost de fapt unul dintre cele mai mari complimente pentru ucenici: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici!” (Faptele apostolilor 17:6). Așadar, cheia biruinței nu stă în destoinicia ta, ci în iscusința lui Dumnezeu de a lucra prin tine. De aceea trebuie să depinzi în fiecare zi de Dumnezeu! Fii conștient de asta și azi!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Apostolul Pavel ne împărtășește în acest verset cheia biruinței în viață: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Există un sindrom numit „neputința de a se lansa”; este experimentat de cei ce se simt nesiguri în legătură cu viitorul lor. Se pare că ei nu ajung niciodată în punctul în care se simt pregătiți, așa că ratează oportunități. Viața spune: „Pregătit sau nu, eu vin!” Dar inevitabilitatea vieții nu înseamnă că pregătirea este un lucru lipsit de însemnătate; ea este importantă! Dar sentimentul de pregătire este parcă supraevaluat! Noi suntem chemați să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Când Dumnezeu i-a dus pe israeliți în Țara promisă, le-a spus să pășească mai întâi în râul Iordan; după aceea, El a despărțit apele. Dacă ar fi așteptat mai întâi dovezi, ei ar fi rămas pe mal. Credința crește atunci când Dumnezeu spune „Du-te!” și tu spui „Bine, mă duc!” Adevărul este că nu-ți dai seama ce poți face până nu treci la fapte! A fi „pregătit” se întâmplă mai repede dacă ești deja în mișcare. Dacă aștepți să te miști doar când ești complet pregătit, vei aștepta până vei muri. Domnul Isus nu ne spune: „Du-te; ești pregătit!” El ne spune: „Du-te; Eu sunt cu tine!” Vei crește pe măsură ce „înaintezi”; te vei dezvolta pe măsură ce „faci”! Iar ceea ce te face pregătit pentru orice este „Hristos care te întărește” și care infuzează în tine puterea interioară. Și Dumnezeu a conceput lucrurile astfel, pentru că vrea ca tu să depinzi de El! Ține minte asta, azi!

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2)

     Când te trezești și-ți spui: „Nu știu cât mai pot continua așa!”, înseamnă că trebuie să-ți schimbi anumite priorități și să-ți ajustezi stilul de viață! Psalmistul a spus: „sunt o făptură aşa de minunată” (Psalmul 139:14), și la fel ești și tu! Dumnezeu ți-a proiectat corpul astfel încât să-ți dea avertismente, atunci când forțezi nota – asta înseamnă câte o durere sporadică, ici și colo… Dar noi ignorăm aceste avertismente, până când devenim prea bolnavi pentru a le mai ignora! Și pentru că trăim în generația cu cele mai multe medicamente din istorie, luăm rețete, pastile și poțiuni, în speranța că acesta este răspunsul. Dar este un remediu pe termen scurt. Nu putem ignora sfatul lui Dumnezeu de a ne face timp pentru odihnă și de a nu plăti un preț pentru asta. Nimeni nu a avut un scop mai mare sau o misiune mai importantă decât Domnul Isus și ucenicii Săi. Cu toate acestea, El i-a învățat să-și facă timp pentru odihnă și relaxare (vezi Marcu 6:31). Așadar, dacă ești un slujitor al lui Dumnezeu, acesta ar trebui să fie un domeniu al uceniciei pe care să îl practici și să-l transmiți mai departe celor pe care îi înveți. Locul de muncă sau slujirea nu ar trebui să țină oamenii atât de ocupați, încât să le afecteze negativ sănătatea și relațiile de familie. Dacă trăiești astăzi o viață nesustenabilă, nu mai amâna să faci schimbările pe care trebuie să le faci. Nu aștepta să se întâmple ceva, cum ar fi o problemă de sănătate sau o problemă de familie. Fă schimbări acum pentru a trăi genul de viață pe care Dumnezeu vrea să-l trăiești. Atunci când trăiești după voia lui Dumnezeu, te vei retrage „singur la o parte, te vei odihni puțin” și vei descoperi un nou nivel de pace în viața ta. Așa că, fă-ți timp pentru odihnă și relaxare – e Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale…” (Eclesiastul 9:9)

     Este uimitor cât de mulți dintre noi suntem dispuși să investim timp și efort în educația, cariera și viitorul nostru financiar, dar nu și în căsnicia noastră! Dacă nu ești căsătorit, amintește-le în rugăciunile tale pe familiile pe care le cunoști. Vă vine să credeți că una dintre principalele cauze ale divorțului este plictiseala?! Iată ce spunea și sugera un slujitor al bisericii: „Bărbații își pierd concentrarea, se rătăcesc în aventuri, devin dependenți de pornografie sau manifestă alte comportamente distructive. Secretul unei căsnicii puternice este să continui să găsești modalități de a deveni mai bun și de a împărtăși. Poate fi la fel de simplu ca a citi o carte sau un articol și a împărtăși ceva interesant despre ceea ce ai citit, sau a urma un curs și a folosi acasă și oriunde ceea ce ai învățat. Asta poate include și să înveți din/despre domeniul de activitate al soțului sau soției tale, și a te interesa de ceea ce face toată ziua, arătând astfel că ești implicat în ceea ce face partenerul… Cuplurile care doresc să se dezvolte ca atare trebuie să fie atenți și la manifestările din afara căminului. Urmărind hobby-uri, interese și prietenii adecvate în comunitate, fiecare partener devine mai interesat/interesant și mai stimulativ când se întoarce acasă. Ce minunat este să stați împreună la masă și să împărtășiți lucrurile interesante pe care fiecare le-a descoperit în timpul zilei! E nevoie de echilibru pentru a-ți dezvolta armonios atât propria viață cât și viața pe care o aveți împreună. Persoana cu care te căsătorești îți va fi alături până ce moartea vă va despărți – asta, dacă te strădui să faci din căsnicia ta un colț de rai. Mult timp după ce frumusețea fizică și intensitatea chimiei au dispărut, iar copiii au crescut și sunt pe cont propriu, tu și soțul sau soția ta puteți avea legături puternice, astfel încât să continuați să creșteți și să vă bucurați de viață împreună.” Așadar, investește în căsnicia ta!

„Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…” (Efeseni 1:4)

     Nimic despre tine nu-L va surprinde pe Dumnezeu. El știa ce primește atunci când te-a ales! De fapt, Dumnezeu ne-a ales pentru Sine ca fiind ai Săi. Tu nu ai apărut din neant, într-o zi, iar Dumnezeu nu a decis să te tolereze pur și simplu, și nu-Și dă „ochii peste cap”, atunci când ai o problemă… În schimb, El îți va aminti mereu cât de departe ai ajuns, cât de bine te descurci, cât de prețios ești în ochii Lui, și cât de mult te iubește!… Dumnezeu îți cunoștea dinainte slăbiciunile, toate defectele pe care le aveai și fiecare moment când vei da greș – și totuși El a spus: „Te vreau!” Din Efeseni 1:5 aflăm că Dumnezeu te-a „înfiat” ca să fii al Său. El este Tatăl tău, iar tu ești familia Lui. Da, El te va mustra atunci când este nevoie, dar nu te va abandona niciodată. Și cu El de partea ta, lucrurile sunt menite să meargă bine până la capăt. Așadar, noi putem rosti plini de încredere (Efeseni 1:3-6): „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” Se cuvine să spunem „Amin”!

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13)

     Un vechi proverb plin de înțelepciune spune: „Dă-i unui om un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața!” Uneori, oamenii au nevoie de mai mult  decât ajutorul tău material – ei au nevoie de înțelepciunea ta. Când îți faci timp să le împărtășești cunoștințele și înțelepciunea pe care le-ai dobândit prin experiențele vieții tale, investești în viitorul lor. Ce dar! Dar asta înseamnă că nu trebuie să încetezi niciodată să înveți. Noi ne oprim uneori din învățat pentru că devenim mulțumiți. Credem că am crescut suficient sau vrem doar să profităm la maximum de ceea ce avem deja, în materie de competențe și cunoștințe. Acesta este momentul în care începem să ne plafonăm… și apoi să decădem! Ne pierdem curiozitatea, spiritul inovator… Începem să ne gândim să fim eficienți, în loc să deschidem noi drumuri. Reducem costurile, în loc să investim în creștere. Viziunea noastră devine foarte limitată. Și în loc să acționăm pentru a câștiga, ne zbatem să nu pierdem! Tuturor ne place să facem ceea ce știm să facem, dar pentru a fi buni la ceva trebuie să ne menținem îndemânarea. Mai puține abilități duc la mai puțin entuziasm și, în cele din urmă, la nemulțumire. Dacă ajungem în acest stadiu, începem să ne uităm în urmă, pentru că acolo sunt zilele noastre cele mai bune. Ne gândim la vremurile bune, la zilele de glorie. În acel moment, suntem la doar câțiva pași de uzura morală. Nimeni nu vrea să învețe de la o persoană care „a murit”. Dacă vrei să dai până când ai dat tot ce ai, trebuie să continui să crești până când nu mai poți crește! Așadar, caută înțelepciunea și priceperea – și va fi ferice de tine!

„Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

     Dacă te lupți cu stima de sine, antidotul care te păzește de efectele sentimentelor negative este să știi ce ai, și cine ești „în Hristos”. De aceea apostolul Pavel scrie: „Îl rog… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6) Iată câțiva pași practici pe care îi poți face pentru a-ți spori sentimentul de încredere și de prețuire de sine: 1) Nu vorbi negativ despre tine! În loc să te concentrezi pe slăbiciunile și defectele tale, începe să recunoști și să verbalizezi fiecare lucru bun pe care îl ai „în Hristos”. Petru scria: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4) 2) Evită să te compari cu alții! Într-o zi, apostolul Petru s-a uitat la Ioan și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21). Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (vers. 22). În loc să te compari cu alții, străduiește-te să-ți dezvolți trăsături de caracter asemănătoare cu ale lui Hristos! 3) Lasă-L pe Dumnezeu să-ți determine valoarea! Ești un copil răscumpărat al Său, Dumnezeu te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, prin urmare, ești întotdeauna iubit și acceptat de El (vezi 2 Corinteni 5:21)! 4) Analizează-ți defectele! Este în regulă să vezi domeniile în care ai nevoie de îmbunătățire, dar asigură-te că-ți apreciezi progresul. 5) Descoperă adevărata sursă a încrederii! Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, nu poți decât să ai o atitudine sănătoasă. Așadar, fă tot ce poți – și lasă rezultatele în seama Lui!

„Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie…” (Exodul 13:18)

     Biblia spune: „După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie…” (Exodul 13:17-18). Există aici o lecție pentru fiecare dintre noi: Dumnezeu știe unde te afli în călătoria ta spirituală și te îndrumă în consecință, chiar și atunci când pare o rută ocolitoare. Împăratul David a spus că „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) Cea mai scurtă rută din Egipt către Țara promisă trecea prin teritoriul inamic, iar Dumnezeu știa că poporul Său nu era pregătit pentru luptă. De aceea Dumnezeu a spus: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă în Egipt…” Așa că Domnul a îndrumat poporul pe varianta deșertului. Scoaterea poporului lui Dumnezeu din Egipt s-a dovedit a fi partea ușoară; scoaterea Egiptului din poporul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi partea mult mai grea! După patruzeci de generații de dependență de Faraon, ei aveau nevoie să-L cunoască pe Dumnezeu, să învețe căile Lui și să aibă încredere în El. Așadar, El le-a pregătit călătoria în consecință. Treci cumva și tu, astăzi, prin experiența pustiului? Nu fi descurajat. Împlinirea a ce ți-a promis Dumnezeu poate dura mai mult decât ai crezut, dar nu este un timp pierdut! Și încă ceva: Dumnezeu nu te pedepsește; El te pregătește pentru destinul tău! Ce ar trebui să faci? 1) Petrece timp cu El în rugăciune și în Cuvântul Său! 2) Bazează-te mai puțin pe tine și mai mult pe Dumnezeu! 3) Apelează la harul Său și lasă-te călăuzit de El! Iată sfaturile Lui pentru tine – azi!

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Geneza 12:1)

     La Dumnezeu, „du-te” are două părți: a pleca de la, și a ajunge în. Ur, casa lui Avram, era considerat locul unde trebuia să fie. Pornind din Mesopotamia antică, toate bogățiile comerciale din jurul Mediteranei trebuiau să treacă prin Ur. Era un loc cu bogății imense, comerț, educație și tehnologie. Un autor scria: „Primul cod juridic, care a dat startul civilizației, a fost scris acolo, în Ur.” Așadar, ar fi fost un loc greu de părăsit, mai ales dacă te îndreptai spre Canaan… care, dimpotrivă, era un loc lipsit de rafinament, și subdezvoltat… Nicio persoană care-și permitea și avea suficienți bani pentru a locui în Ur, marele centru al civilizației, nu s-ar fi mutat în Canaan! Iată care e ideea: Trebuie să ai încredere în Dumnezeu cu privire la viitorul tău, atunci când calea pe care te-a chemat s-o urmezi pare mai degrabă o dilemă pentru tine! Dar dacă ești dispus să mergi, vei descoperi că Dumnezeu are pentru tine binecuvântări la care nu ai visat niciodată. El i-a spus lui Avram: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:2-3) Răsplata pe care ți-o dă Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât orice sacrificiu pe care te cheamă să-l faci. Te-a chemat Dumnezeu să pleci, dar tu vrei să rămâi? Ți-a spus El să rămâi, dar tu vrei să pleci? Iată care este miza: dacă te supui lui Dumnezeu, nu vei regreta niciodată. Asta este o certitudine… și o garanție!