„Să nu pofteşti… vreun… lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

     Invidia, în esență, Îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, părtinitor, și că nu știe ce este mai bine pentru viețile noastre – pentru că invidiosul își dorește să fie mai presus de oricine și de orice! Rădăcina invidiei ne duce cu gândul la Lucifer, și ea ne roade sănătatea și viața spirituală. Prin urmare, ar trebui să ne angajăm într-o campanie totală împotriva invidiei, atunci când aceasta apare în viața noastră. Iată câteva moduri de a face acest lucru: 1) Mărturisește și pocăiește-te de intențiile tale necurate și de faptul de a dori altceva decât slava lui Dumnezeu! Apostolul Iacov scria: „Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.” (Iacov 3:14) 2) Numără-ți binecuvântările! Invidia este înrădăcinată în nemulțumire. În mod frecvent suntem atât de supărați pe norocul altora, încât nu mai vedem/apreciem propriile binecuvântări și avantaje. Cineva a spus: „Invidia este obiceiul de a număra binecuvântările altcuiva în locul propriilor tale binecuvântări!” 3) Ia aminte la ce-ți spune invidia despre ce ar trebui schimbat pentru a-ți împlini destinul! Apoi roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și priceperea de a ști care este diferența dintre ele!” 4) Dacă este posibil, petrece timp cu persoana pe care o invidiezi și află mai multe despre secretele succesului ei. Este posibil să ajungi să-ți dai seama că are o mulțime de probleme, sau cât a costat-o succesul – și asta îți va diminua sau elimina invidia! 5) Atunci când cineva este menționat prin cuvinte de apreciere și admirație, în loc să faci un comentariu negativ despre acea persoană, încearcă să spui cuvinte de laudă. 6) Refuză să vezi succesul altei persoane ca fiind eșecul tău. În loc să crezi că binecuvântările ei au venit pe seama ta, începe să crezi că Dumnezeul care a binecuvântat-o vrea să te binecuvânteze și pe tine! Așadar, străduiește-te să nu fi invidios – pentru că invidia îți îmbolnăvește trupul, și-ți poate ucide sufletul!

„Puterea Mea (a lui Hristos) în slăbiciune este făcută desăvârșită.” (2 Corinteni 12:9)

     Cărțile de dezvoltare personală vin cu pretenția, exagerată desigur, că-ți poți schimba viața (în cinci, șapte sau zece pași simpli); dar e nevoie de mult mai mult de-atât pentru a face schimbări semnificative și durabile în viața ta. În primul rând, schimbarea vine prin apelarea la o putere mai mare decât a ta – puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12-13). În al doilea rând, schimbarea vine prin efort constant și susținut. Biblia spune (prin același Pavel): „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Cheia este să înțelegi că o zi grea nu te face să fii un ratat; nu durează, este doar o zi neplăcută. După ce ai avut una (și cu toții am avut), pur și simplu începi din nou pe drumul cel bun în ziua următoare. Nu renunța! Viața este o succesiune de urcușuri și coborâșuri, opriri și porniri. Mâine este o zi nouă. Ceea ce este necesar acum este să-ți reiei promisiunea de a face schimbări în viața ta și s-o iei de la capăt de unde ai plecat. Dacă este nevoie, caută iertarea lui Dumnezeu, iartă-te și începe din nou să mergi înainte. Concentrează-te pe obiectivul tău, nu pe faptul că ai greșit. Nu te lăsa prins în capcana învinovățirii altora sau a propriei tale persoane. Renunță și mergi mai departe. Înțelege că data viitoare când te vei confrunta cu o situație dificilă – și te vei confrunta! – prin puterea lui Dumnezeu, o vei gestiona mai bine. Așadar, apelează la puterea lui Dumnezeu pentru a face orice schimbare necesară în viața ta!

„Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

     După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)! De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia… Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

„Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.” (Proverbele 18:22).

     Cu siguranță, ai auzit gluma despre acea soție nefericită care i-a spus prietenei sale: „N-am știut ce este fericirea adevărată până nu m-am măritat cu soțul meu, dar acum este prea târziu!” Nu trebuie să fie însă și povestea ta. De ce? Pentru că tu nu te-ai căsătorit cu cineva cu care ai crezut că vei putea trăi, ci te-ai căsătorit cu cineva fără care nu poți trăi! (spunea James C. Dobson) Prin înțelepciunea, dragostea și harul lui Dumnezeu, îți poți reface căsnicia. Pentru asta, va trebui să înveți arta deschiderii și să îți permiți să fii vulnerabil, transparent și pregătit să ai încredere din nou! Singura cale de a te conecta cu adevărat cu cineva este să lași ca acea persoană să te cunoască pe deplin: grijile, luptele, lipsa de încredere, speranțele și visele tale. Este firesc, mai ales după ce ai trecut prin durere sau respingere, să vrei să te protejezi (pe tine și inima ta) de și mai multă durere! A face acest lucru are sens în alte domenii ale vieții tale, dar în căsnicie – nu! De fapt, închiderea sufletului față de soțul tău sau soția ta poate duce la și mai multă durere. La fel ca o proprietate (a cărei valoare crește în timp), căsnicia ta își construiește un capital în decursul anilor. La fel ca investițiile metodice într-un cont de economii, depozitele modeste se adună. Experiențele voastre comune (cum ar fi ziua în care copilul vostru a plecat cu mașina la universitate, compania pentru care amândoi v-ați sacrificat și ați economisit pentru a o înființa, moartea părintelui vostru după o luptă îndelungată cu cancerul, nașterea copiilor voștri, sau o călătorie surpriză de o săptămână pentru a vă sărbători ziua de naștere) – toate astea contează! Astfel de experiențe se unesc ca o pânză frumoasă de intimitate care portretizează viața voastră împreună. Ele aduc, de asemenea, binecuvântarea lui Dumnezeu. Autoarea și jurnalista americană Mignon McLaughlin a spus: „O căsnicie fericită înseamnă să te îndrăgostești de mai multe ori… de aceeași persoană!” În concluzie, fă ceva special astăzi – pentru soțul sau soția ta!

„Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” (Matei 6:12)

     Traducerea Cornilescu a Bibliei folosește termenul „greșelile”, dar alte traduceri spun să iertăm „fărădelegile” altora. A greși înseamnă a merge unde nu trebuie și a face ce nu trebuie. Infidelitatea, necinstea și alte lucruri greșite sunt printre „fărădelegile” pe care le putem experimenta. Fără capacitatea de a practica iertarea, chiar și pentru lucrurile mărunte, este greu să oferim sau să primim harul iertării. A ierta înseamnă a recunoaște că cel de lângă noi nu este perfect, și nici noi nu suntem… A nu ierta este ca și cum tu ai bea otravă și te-ai aștepta să moară cealaltă persoană! Iertarea nu numai că îl scapă pe (de exemplu) partenerul tău de furia și durerea ta, dar te eliberează și pe tine din strânsoarea lor. Este imposibil să rămâi căsătorit fără să înveți să practici iertarea. Dar avem nevoie de iertare nu doar în căsnicie, ci și pentru o relație reală cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în noi și în uniunea noastră. Dacă bariera dintre tine și soțul sau soția ta pare cât un munte, atunci roagă-te, crezând că slujești unui Dumnezeu care mută munții! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11:23-26). Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Bărbaţilor… dați cinste femeii… ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

     Amy Grant, cântăreața americană de muzică gospel, a spus: „Cu cât investești mai mult într-o căsnicie, cu atât devine mai valoroasă.” Faptul că ceva este spus nu înseamnă neapărat că este și auzit. Cel puțin, nu în felul în care crezi tu! Apostolul Petru folosește cuvintele „înțelepciune” și „respect” (vezi 1 Petru 3:7) – ambele sunt esențiale pentru arta de a asculta… care este esențială la rândul ei pentru a avea o căsnicie bună. Dacă nu ești dispus să iei în considerare ceea ce spune soțul tău și să-i respecți gândurile și sentimentele, te îndrepți spre necaz. Motivul pentru care multe cupluri ajung în punctul de a-și pune problema divorțului este că, în loc să aibă conversații, interacțiunile lor se dezintegrează în predici și monologuri. Consilierea te poate ajuta să înveți cum se exprimă cealaltă persoană. Atunci când ești concentrat pe „a avea dreptate” și „a obține un avantaj/ascendent”, nu mai există loc pentru soluții! Cheia este să încerci să asculți cu inima deschisă, și nu cu mintea închisă; să înveți să fii vulnerabil și blând pentru a ajunge la locul înțelegerii, unde poate avea loc negocierea. Unele cupluri scriu scrisori pentru a-și exprima sentimentele, pe măsură ce navighează pe drumul de întoarcere către o comunicare mai bună și mai profundă. La fel cum un artist așteaptă lumina perfectă pentru a surprinde/reda un subiect pe pânză, soții și soțiile trebuie să învețe arta de a aștepta pentru a-și readuce relația pe drumul cel bun. Acest lucru necesită răbdare și dedicare – care nu sunt aproape niciodată ușoare, dar sunt foarte necesare! Momentul ales de Dumnezeu ne oferă o vindecare mai profundă decât orice am putea construi pe cont propriu. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu vei lua în considerare divorțul, ci te vei strădui să faci totul pentru a împiedica acest lucru! Indiferent cât de rău ar putea sta lucrurile între voi, cu ajutorul lui Dumnezeu vă puteți reconstrui căsnicia! Așadar, dacă ai o căsnicie fericită, dă slavă lui Dumnezeu!… și spune o rugăciune pentru cei care au probleme!

„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7)

     În câteva zile consecutive, vom vorbi despre căsnicie – deoarece este instituția cea mai atacată de Satan și foarte vulnerabilă în aceste vremuri tulburi, pe care le trăim. Un pastor ne sfătuia: „Pentru a recâștiga adevărata intimitate, fizică și emoțională, pentru a restabili apropierea pe care ați împărtășit-o cândva, trebuie să fii dispus să lași ca inima și sufletul tău să se redeschidă. Dacă ai fost rănit, acest lucru nu este ușor. Dar trebuie să fii dispus să riști și să te expui la necunoscut, pentru a vă reconecta unul cu celălalt. Să aduci înapoi o căsnicie din pragul divorțului, s-o revitalizezi – nu este ușor; în fiecare uniune, există considerente unice care trebuie rezolvate. Fie că problemele din căsnicia ta provin din circumstanțe externe (precum pierderea unui loc de muncă sau executarea silită a unei case), ori din probleme de relație (cum ar fi o aventură sau probleme de dependență), tu îți poți reconstrui relația doar revitalizând ceea ce ați avut odată și reconectându-vă unul cu celălalt. Primul pas în reconectarea cu soțul sau soția ta este să practici arta de a-l cunoaște pe celălalt. Biblia spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” Iar înțelegerea nevoilor soțului sau soției tale necesită timp, atenție și efort. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când încercăm, pentru prima dată, să înțelegem o persoană este că o punem într-o cutie în funcție de cine și ce credem noi că este. Apoi lipim pe cutie o etichetă care sperăm că o va însoți tot restul vieții. Să cunoști cu adevărat pe cineva nu înseamnă să decizi cine ar trebui să fie, și apoi să vrei să rămână așa pentru totdeauna. Taina cunoașterii cuiva necesită angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții”. Iar scriitorul francez Andre Maurois a afirmat: „O căsnicie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi.” Așadar, dacă vrei cu adevărat să-ți reclădești sau să-ți refaci căsnicia, fă din înțelegerea celuilalt cea mai mare prioritate a ta!

„Părinţii sunt slava copiilor lor.” (Proverbele 17:6)

     Majoritatea aparatelor electrocasnice din casele noastre vin însoțite de un manual de instrucțiuni. Dacă îți faci timp să le citești și să le înțelegi, vei fi scutit de tot felul de probleme. Spiritual vorbind și Dumnezeu ne-a dat cel mai bun manual de instrucțiuni pentru creșterea copiilor – Biblia. Ea spune: „Părinții sunt slava copiilor lor”. Una dintre cele mai înalte chemări ale tale este aceea de a deveni părinte. Aceasta implică cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată și care-ți va schimba viața. Prin urmare, ar trebui s-o tratezi cu seriozitate, în rugăciune, dar și cu simțul umorului, și ea se va transforma într-una dintre cele mai mari bucurii din viața ta. Copiii tăi au nevoie ca tu să le stabilești limite și să-i ferești de rău. Trebuie să te comporți ca o busolă spirituală și morală pentru ei. În prezent, copiii sunt sufocați cu emisiuni de televiziune, reclame, muzică, jocuri video, internet și reviste pline de imagini care exprimă materialism, cruzime, sexualitate, abuz, droguri și alcool. Și multe dintre aspectele negative pe care le văd sunt admirate și celebrate. Atât de mult încât, chiar dacă posedă un fundament moral puternic, ei pot începe să simtă că ceva nu este în regulă cu ei dacă nu le urmează. Ca părinte, sarcina ta este să-ți întărești convingerile din nou și din nou, în timp ce îi înzestrezi pe copiii tăi cu instrumentele de care au nevoie pentru a rezista presiunilor vieții. Este un angajament pe viață. Într-un fel, vei fi de gardă în fiecare zi, de dimineața până seara, pentru tot restul vieții tale! Și din moment ce este numit „Tatăl nostru”, Dumnezeu înțelege cu ce te confrunți și te va ajuta atunci când vii înaintea Lui în rugăciune. Și chiar dacă nu ești părinte, te îndemn să profiți de această ocazie și să te rogi pentru părinții și copiii pe care îi cunoști!

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Multe dintre eșecurile noastre sunt consecințele faptului că nu ne rugăm! Dacă suntem sinceri cu noi și cu Domnul și dorim să ne examinăm greșelile, vom descoperi un altar de rugăciune abandonat și o Biblie nedeschisă. Iacov o spune direct: „Nu aveți pentru că nu cereți…” Un lider creștin scrie: „Ca tânăr creștin, epuizat și frustrat, mi-am dat seama într-o zi că a trăi prin propriile forțe era inutil! Eu aveam nevoie să-mi duc problemele la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuia să mă rog mai mult!” În Matei 7:7, Domnul Isus ne spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Uneori, doar atunci când ajungem la capătul puterilor ne întoarcem la Dumnezeu în rugăciune. Și chiar și atunci, dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate instantaneu, renunțăm! Dar de-atâtea ori ni se spune în Scriptură să „așteptăm în Domnul/pe Dumnezeu”. De ce? Pentru că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Uneori lucrează la ceea ce i-am cerut; alteori lucrează la persoana noastră. În astfel de momente, El poate să ne corecteze dorințele și atitudinile sau să ne îndrepte spre voia Sa. Nu te ruga doar, ci roagă-te cu perseverență! Nu te stresa încercând să faci lucrurile să se întâmple pe cont propriu. Dă-I totul lui Dumnezeu în timp ce te rogi! Nu uita: El a promis că atunci când Îl cauți din toată inima, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13)! Așadar, pune suflet în rugăciunile tale, așteaptă în liniște în prezența lui Dumnezeu, lasă-L să-ți vorbească… și vei fi plăcut surprins de modul în care El îți va răspunde la rugăciuni!

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

     Mintea ta este câmpul de luptă unde se decide victoria sau înfrângerea. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a sunat mobilizarea: „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Ai de ales: ori îți conduci gândurile, ori gândurile te vor conduce pe tine. Ori îți faci gândurile să fie roabe, ori gândurile te vor înrobi. De unde vin gândurile? De pretutindeni. Dacă petreci timp de calitate cu Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune și în Scripturi, gândurile tale vor fi călăuzite de Dumnezeu. Dacă nu, gândurile tale vor fi ghidate de lumea din jurul tău. Nu trebuie să accepți fiecare gând care îți vine în minte! În schimb, trebuie să evaluezi fiecare gând în raport cu standardul Scripturii, care ne îndeamnă la ascultare de Hristos. Iată un exemplu practic: dacă cineva îți rănește sentimentele, ia o decizie (chiar atunci și acolo) că nu vei fi supărat pe el zile în șir. De ce? Pentru că acest lucru nu face decât să-i ofere Satanei ocazia de a planta semințe de amărăciune (vezi 2 Corinteni 2:11). În schimb, poți respinge gândirea negativă și poți refuza s-o lași să-ți secătuiască pacea și bucuria. Același lucru este valabil și atunci când ești ispitit. Cel mai bun mod de a învinge un gând greșit este să-l înlocuiești cu unul corect. Pe măsură ce-ți reînnoiești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, gândirea ta se va schimba și va începe să se alinieze la Sfânta Scriptură. Apoi, zi după zi, se vor stabili și consolida granițe dumnezeiești în jurul gândurilor tale. Aceste limite nu numai că te vor ține departe de înșelăciune și înfrângere, dar te vor ajuta să trăiești o viață mai plăcută și mai evlavioasă. Așa că, fă-ți gândurile „roabe ascultării de Hristos.”