_{„Un om înţelept este plin de putere…” (Proverbe 24:5)}

     _{Un indiciu al nevoii tale de creștere personală este pierderea interesului pentru carieră. Mulți cred că asta vine din faptul că rămâi prea mult timp la același loc de muncă, sau că experimentezi criza vârstei de mijloc. E adevărat că majoritatea dintre noi ne pierdem interesul pentru serviciu, deoarece ne pierdem interesul față de creștere. Să ne gândim la cei ce experimentează nivelul cel mai înalt de intensitate și de creativitate. General vorbind, ei sunt pasionați de munca lor și nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de detalii, ci doar de „imaginea de ansamblu”. În timp ce oamenii din jurul lor sunt prinși cu tot felul de treburi din rutina zilnică, oamenii orientați spre creștere sunt preocupați să deprindă tactici și încearcă să-și depășească limitele. Ei sunt persoane care cresc, care învață și care își lărgesc experiența – oameni care nu-și pierd niciodată interesul față de locul de muncă sau față de viață. Să cultivi arahide sună foarte plictisitor, nu-i așa? Nu și pentru George Washington Carver! El le-a studiat, le-a cultivat, a descoperit sute de utilizări diferite și a devenit atât de celebru, încât a fost invitat la Washington D.C. pentru a explica secretul succesului său în fața Congresului. După cum poate vă mai amintiți dintr-o altă meditație, el a declarat atunci: „Dumnezeu a creat arahidele. Așa că eu L-am rugat să-mi spună ce pot face cu ele… și El mi-a arătat!” E atât de simplu! Alocă la fel de mult timp ca să-ți lărgești cunoștințele cât aloci lucrurilor mai puțin importante, și vezi dacă nivelul de interes și de entuziasm nu se va îmbunătăți. Propune-ți azi să devii ce prescrie Biblia (Proverbe 24:5): „Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”}

_{„Înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău…” (Proverbe 2:10)}

     _{Creșterea personală te înalță. Oprește-te și uită-te la cei din biserica ta, de la locul de muncă sau din cercul de prieteni. W. Edwards Deming, consultantul pe probleme de management a spus: „Învățarea nu este obligatorie… nici supraviețuirea.” În cultura corporatistă, cu cât este mai înaltă funcția cuiva, cu atât mai puțină „corvoadă” este implicată și cu atât mai multă „materie cenușie.” Să ne imaginăm o sală de conferințe în timpul unei ședințe importante. De regulă, o armată de oameni stau în jurul mesei cu laptopuri, serviete și cutii cu dosare, în timp ce președintele intră în încăpere ținând în mâini foarte puține lucruri – deoarece el nu a fost angajat să opereze pe calculator, să respecte un orar sau să gestioneze dosare. El a fost angajat pentru faptul că este expert și ideile sale au putere. Organizațiile vor ca aceia cu cele mai bune idei să ocupe funcții de conducere; în consecință, promovările sunt în general pentru persoanele motivate din interior – bărbați și femei care dovedesc inițiativă, potențial și creștere. Așa că, începe și tu să generezi idei noi – și vei vedea cât de rapid vei fi remarcat! În Babilon, Daniel a început ca rob, treapta cea mai de jos a scării ierarhice. Însă a fost curând promovat, ajungând chiar în cabinetul lui Nebucadnețar, deoarece regele căuta oameni cu următoarele calități: „fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” (Daniel 1:4). Creșterea personală te înalță atât fizic, cât și spiritual. Așadar, dedică-te creșterii personale!}

_{„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)}

     _{Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9) Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe. Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!}

_{„A venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)}

     _{Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-Și caute ucenicii care-L abandonaseră jalnic. „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:19-21) Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi, și care i-a văzut pe Moise și pe Ilie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care spusese: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35) Și „Toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.” Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul Ioan, Sfântul Andrei și Sfântul Iacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – L-au lăsat singur pe Domnul Isus, când S-a aflat în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată! În schimb, „le-a arătat mâinile…” (Ioan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor. În loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Astăzi, El îți spune același lucru și ție!}

                                                                                        

_{„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)}

     _{Dumnezeu lucrează după propriul Său program. Când accepți asta, vei reuși să te bucuri acolo unde te găsești chiar acum, și să mergi acolo unde dorește El să fii. Poate că Dumnezeu nu va răspunde la toate întrebările tale, cel puțin nu așa cum ți-ar plăcea ție… Dar fii sigur că lucrează! Întrucât lucrarea pe care o face depășește priceperea ta, El nu te va deranja cu detalii pe care nu le poți gestiona. Gândește-te: dacă Dumnezeu ți-ar fi spus toate lucrurile prin care va trebui să treci pentru a ajunge acolo unde ești acum, le-ai fi putut face față? El știe cât durează și cât va fi de greu – de aceea tace. Dacă ți-ar arăta toată viața ta dinainte, ai leșina. Câtă vreme a stat în închisoare, Iosif a descoperit că atunci când Dumnezeu îți dăruiește o viziune și când te dedici acesteia, nu există nicio clauză pe care s-o poți lăsa pe dinafară. Deci, nu mai face previziuni cu privire la viitor. Când trăiești în trecut, ajungi să te gândești „ce-ar fi fost dacă…” și când încerci să trăiești în viitor, ajungi să te întrebi „dar dacă…” Cred că n-ai uitat vechea melodie creștină: „Un timp de o zi, Isuse, atât este tot ce-mi doresc/O, dă-mi Tu puteri ce-am de făcut să-nfăptuiesc/Căci mâine nu știu, Isuse, dacă va mai fi înc-o zi/Nu știu timpul când viața mea se va sfârși.” Ce trebuie tu să faci? Să crezi că Dumnezeu va rezolva lucrurile pentru tine, în conformitate cu orarul Său.}

_{„Bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:23-24)}

     _{Trăiești cumva în prezent regretând timpul pierdut, oportunitățile ratate, păcatele comise și relațiile distruse? Regretul e o pierdere de vreme, dacă nu te învață să fii înțelept și dacă nu-ți alimentează hotărârea de a face mai bine „data viitoare”. Deși plângea, Ieremia nu poate să nu-L venereze pe Dumnezeu, și adaugă în finalul versetului 24: „Şi credincioşia Ta este atât de mare!” Așadar, cum trebuie să abordezi regretele? Făcând trei lucruri: 1) Mărturisește-le. Oprește-te și gândește-te la faptele, gândurile, emoțiile care te-au împins să faci ceea ce ai făcut. Fă un inventar cinstit al greșelilor tale. Asumă-ți-le! Scuzele nu sunt o soluție. Când Adam a fost pus față în față cu păcatul, el s-a ascuns printre pomii din grădină. Când David a fost confruntat cu păcatul său, el a spus: „Sunt vinovat înaintea Domnului.” Urmează exemplul lui David! 2) Pocăiește-te. Biblia spune: „când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). Când ești prins în ghearele păcatului, rugăciunea care nu pornește din inimă, ci doar de pe buze, nu te va ajuta. Păcatul îl rănește pe Dumnezeu, te rănește pe tine și îi rănește pe alții. Ideea din spatele pocăinței este că te aduce în punctul în care urăști păcatul, și hotărăști să renunți la el și să-i întorci spatele. 3) Trăiește curat! Una din temele centrale ale Bibliei este „învierea”. Asta înseamnă că tu poți învia. Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:17-18). E o nouă zi, cu o nouă ocazie de a-ți reface viața și de a te schimba…  Așa că, trăiește-ți viața în curăție!}

_{„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalm 119:1)}

     _{Dacă i-ai fi spus lui David că va veni ziua când va comite adulter cu Batșeba, soția lui Urie, și apoi va ordona uciderea acestuia pentru a-și acoperi păcatul, probabil c-ar fi spus: „Niciodată!” Și cu toate astea, exact așa s-a întâmplat. Iertat, restabilit și privind în urmă, David a scris aceste cuvinte: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!  Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:1-18). Dacă și tu ai fost iertat și restaurat de Domnul, rostește această rugăciune, zilnic.}

_{„Ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:9)}

     _{Să observăm ce i-au spus ucenicii Domnului Isus, înainte ca El să hrănească cinci mii de oameni flămânzi: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâția?” Sfârșit? Nu! „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6:11-13). Dumnezeu îți dă întotdeauna un lucru de la care să începi. Dar trebuie să cauți acel ceva, să-l recunoști și să-l pui în mâinile Lui. Minunea înmulțirii s-a petrecut când un băiețel a luat ce a avut și a pus la dispoziția lui Isus. Biblia spune: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? …ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). Nu-ți fie teamă când faci pași mărunți, asigură-te că sunt pași ai credinței și Dumnezeu va lucra prin tine. Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum a zidit-o? Cu doisprezece oameni păcătoși ca noi! Când S-a turnat însă, pe Sine în ei, amestecul a fost atât de concentrat, încât atunci când doi dintre ei se întâlneau puteau răscoli orașe întregi (Faptele Apostolilor 17:6). Tu spui: „Dar am atâtea slăbiciuni!” Cu toții venim la Domnul plini de defecte și cu nevoia de a fi reparați. Vestea bună este că poți fi puternic în anumite domenii, și cu slăbiciuni în altele, și Dumnezeu să te folosească – atâta vreme cât ești dispus să începi cu ceea ce ai!}

_{„Sunt vase pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.” (2 Timotei 2:20)}

     _{Dumnezeu a folosit un corb, o pasăre considerată „necurată” în cultura iudaică, pentru a-l hrăni pe proorocul Ilie în timpul foametei. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului cu fonduri oferite de un rege păgân. Ideea este următoarea: Nu-I pune hotare lui Dumnezeu! Uneori, persoanele pe care de obicei le evităm sunt exact cele pe care le folosește Dumnezeu pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie, și prin faptul că le îndepărtăm, pierdem binecuvântarea pe care a pregătit-o pentru noi. Ai grijă: tendința ta de a fi „mofturos” te poate în cele din urmă răni! Adevărul este că nu poți evita contactul cu persoane dificile. Dumnezeu a stabilit așa. De ce? Pentru că dorește să crești în mijlocul ostilității fără să devii și tu la fel. David și-a dezvoltat capacitatea de a lucra cu persoane care erau greu de suportat. Situația este la fel și pentru tine când lucrezi cu un șef rău! La început, David s-a bucurat de trecere înaintea regelui Saul, dar după ce l-a ucis pe Goliat, Saul a căutat să-i ia viața. Cu toate acestea, David nu  și-a schimbat niciodată strategia. A rămas în casa lui Saul, pentru că știa că destinul său este acolo. Datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, a ajuns să fie stăpânul acelei case! Principiile lui Dumnezeu sunt eterne. David nu s-a îngrădit pe sine însuși și nu L-a îngrădit nici pe Dumnezeu. El a înțeles că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: „vase de cinste” și „vase de ocară”. Dumnezeu le folosește pe amândouă. Faptul că nu s-a uitat la oameni și că nu a fost nici impresionat și nici descurajat de ei, i-a oferit lui David ocazia de a-i face pe alții liberi să fie folosiți de Dumnezeu. Așadar, învață să te înțelegi bine cu persoanele dificile; cea mai mare provocare a ta, azi, poate fi persoana dificilă cu care lucrezi… și care te poate binecuvânta mâine!}

_{„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez…” (Isaia 50:4)}

     _{Dumnezeu te poate pregăti dinainte pentru a face față problemelor vieții, dându-ți „o limbă iscusită.” Așa a făcut cu Isaia. Vei spune: „Dar Isaia a fost un prooroc!” Da! Dar când Dumnezeu l-a chemat prima dată, el a protestat: „Sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5). Asta înseamnă că și tu poți să-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți! Ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-o încăpere cu cineva care a spus ceva ce ți-a atras atenția? În acel moment, mintea ta s-a luminat și nu ai mai spus nimic. De ce? Pentru că ai auzit ceva rostit de „o limbă iscusită”. Dar Dumnezeu nu te va lumina privitor doar la propria viață, El îți va da înțelepciune ca s-o împărtășești și altora. Dacă ești destul de smerit ca să nu domini toate conversațiile, El îți va vorbi și ție prin ei. Gândește-te: Dumnezeu nu a creat universul piatră cu piatră – El l-a adus în ființă rostind o singură propoziție. Deci, imaginează-ți ce posibilități ai când îți dă „o limbă iscusită”! Mai întâi, însă, trebuie să înveți să-I recunoști vocea și asta cere timp. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel prima dată, el a crezut că Eli, marele preot, a fost cel care l-a chemat. Samuel a rămas receptiv, și în cele din urmă, a devenit vocea lui Dumnezeu pentru popor. Firește, a devenit atât de priceput, curajos și dependent de Dumnezeu, încât a putut să le spună împăraților: „Așa vorbește Domnul!” Problema este că trebuie să vrei să asculți, să-ți pui timp deoparte ca să auzi și să exersezi ascultatul până ajungi să-L recunoști „din prima”!}