_{„Doamne, auzi-mi glasul dimineața!”  (Psalmul 35:3)}                                

     _{De ce spune Dumnezeu atât de des în Scriptură că El vrea să ne vorbească dimineața? El ne poate vorbi în orice clipă dorește, nu?! Există cel puțin două motive: 1) El dorește să aibă primul loc în viața noastră. Dumnezeu vrea să fie numărul unu pe lista noastră de priorități în fiecare zi. Așadar, înainte să-ți pornești televizorul, să-ți verifici computerul, telefonul sau să-ți începi alergătura, învață să te oprești și să-L lași pe Dumnezeu să-ți dea o perspectivă a ceea ce este important pentru această zi și pentru viața ta. Vei fi uimit de soluțiile pe care ți le oferă: idei creative, un sentiment clar al călăuzirii. Vei descoperi că este adevărată promisiunea: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) De fapt, după câteva săptămâni sau luni de viață în felul acesta, nu vei mai dori să te întorci la vechea rutină. 2) El dorește o pagină albă pe care să scrie. Ai încercat vreodată să vorbești cu cineva care nu este atent sau care este preocupat de altceva? Nu vrei decât să pleci de-acolo. Însă când persoana aceea este într-adevăr importantă pentru tine, încerci să-ți alegi un moment în care știi că te va asculta efectiv. Ei bine, tu ești important pentru Dumnezeu, și El dorește să-ți vorbească! Îți poți imagina pierderea suferită dacă nu reușești să auzi ce are de spus sau să înțelegi ce ți-a pregătit? Unul din secretele puterii lui David a fost acesta: „Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3). Pentru a reuși, trebuie să faci ca prioritatea ta, dimineața, să fie ascultarea vocii lui Dumnezeu!}

_{„În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4)}

     _{Iată o încredințare minunată din Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 50:4-5): „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” Isaia a spus că Dumnezeu îl trezea în fiecare dimineață și îi spunea ce are de făcut în acea zi… și ce să le spună celorlalți! Nu era vorba de o „întâmplare neobișnuită”, se petrecea „în fiecare dimineață”! Poți să-ți imaginezi ce diferită ar fi ziua ta dacă ți-ai face timp să-L asculți pe Dumnezeu înainte de a te ridica din pat? Să remarcăm cuvântul „urechea.” Dumnezeu îți poate da pricepere referitor la ce trebuie să spui și să faci înainte de a ajunge într-o situație dată. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Practic vorbind, El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi biruitori astăzi. Iar dacă nu asculți, sau nu ești în locul potrivit, sau nu ai suficientă experiență în acest domeniu, Dumnezeu va lucra cu tine „în fiecare dimineață”… până vei învăța să-L recunoști și să reacționezi la vocea Sa. Ești surprins? N-ar trebui să fii! La urma urmelor, asta fac părinții buni care doresc ca urmașii lor să crească, să se maturizeze și să se bucure de  viață!}

_{„Dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:15)}

     _{În cadrul programului „Alcoolici anonimi” în doisprezece pași, cei ce caută vindecare sunt învățați că, atunci când devin „neliniștiți, iritabili și nemulțumiți”, îi paște pericolul de a se întoarce la drogul de care vor să scape… și care nu-i ajută! De ce? Pentru că în fiecare dintre noi există un gol, de forma lui… Dumnezeu – pe care numai El îl poate umple! Unii dintre noi încearcă să umple golul cu relații umane. Domnul Isus a întâlnit o femeie care divorțase de cinci ori și la acel moment trăia în concubinaj. Conversația dintre ei s-a desfășurat astfel: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viaţa veşnică.” „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:13-15). Trupul îți spune când îți este foame și sete. La fel și sufletul – și dacă ești înțelept, vei asculta. Singura dependență sănătoasă este dependența de Dumnezeu! Cu toții avem tendința de a răspunde dorințelor noastre firești, în loc să răspundem nevoilor sufletului. Așa că, ne întoarcem spre posibile răspunsuri, precum munca, relațiile, divertismentul. Acum am mai adăugat unul – Internetul. Psihologii îi tratează deja pe unii dintre noi care suferă de „dependență de Internet”. Regele David avea totul: putere, popularitate, plăceri și averi. Toate acestea l-au lăsat, însă, gol, așa că a scris: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Învață să recunoști când ești „neliniștit, iritabil și nemulțumit” – și atunci… caută-L pe Dumnezeu!}

_{„De la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (1 Tesaloniceni 1:9-10)}

     _{Să citim ce le-a scris Pavel credincioșilor din Tesalonic: „Voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (v. 6-10). Viețile acestor credincioși s-ar putea rezuma în trei cuvinte din pasajul citat: „întors-slujiți-așteptați”. Să ne uităm la fiecare dintre acestea și să vedem ce putem învăța. 1) Întors. Pocăința înseamnă să faci o întoarcere radicală. Necesită renunțarea și părăsirea tiparelor de gândire firești și a căilor tolerante. 2) Slujiți. Încearcă să-i slujești pe alții, în loc să aștepți ca ei să te slujească. La sfârșitul fiecărei zile, roagă-L pe Dumnezeu să te lumineze: „Doamne, cât de bine Ți-am slujit astăzi?” Căci slujindu-i pe alții, Îl slujești pe El. 3) Așteptați. Dacă ai ști sigur că Domnul Isus ar veni mâine, ce ai face altfel astăzi? Ți-ai schimba obiceiurile, vorbirea, atitudinile? Unii dintre noi ne trăim viețile ca și cum Hristos S-ar fi răzgândit cu privire la a doua Sa venire! Nu te amăgi – El va reveni! Să nu fii prins cu garda jos! Străduiește-te să trăiești fiecare zi în lumina apropiatei Sale reveniri. Făcând astfel, prioritățile tale se vor rearanja! Deci cuvintele Lui pentru tine astăzi sunt… trei: întoarcere-slujire-așteptare!}

_{„Dacă râvnește cineva să fie episcop…” (1 Timotei 3:1)}

     _{Biblia subliniază trăsăturile de caracter necesare celor aflați în conducerea unei biserici sau care își doresc să fie. „Trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârșav: ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” (1 Timotei 3:1-13). Deci, te califici? Sau… mai ai de lucrat, fratele meu?!}

_{„Eu mustru şi pedepsesc…” (Apocalipsa 3:19)}

     _{Mustrarea lui Dumnezeu ne smerește în domeniile în care avem nevoie de smerenie. Când El ne mustră, avem trei opțiuni: 1) Să ne revoltăm împotriva Lui. 2) Să murmurăm și să ne scuzăm. 3) Să primim mustrarea Lui și să revenim pe cale. Însă schimbarea de durată nu poate nici măcar să înceapă până când nu acceptăm că Dumnezeu ne iubește necondiționat și așa cum suntem. Fără asta, vei tot încerca zadarnic să te schimbi, așteptându-te să câștigi dragostea și acceptarea Sa. În realitate, deja ai parte de ele – doar că nu o știi! Mulți dintre noi credem că dacă ne acceptăm pe noi înșine, scuzăm toate lucrurile care sunt greșite la noi. Nu e așa! Nu poți primi mustrarea lui Dumnezeu așa cum se cuvine, până nu ai o înțelegere clară a iubirii pe care ți-o poartă. Fără asta, vei interpreta mustrarea Sa ca pe o respingere și vei crede că dezaprobarea comportamentului tău este o dezaprobare a persoanei tale. Pentru a crește spiritual, trebuie să crezi că Dumnezeu este dedicat grijii față de tine, mai ales când te mustră și când te călăuzește pe căi pe care nu le înțelegi. În astfel de vremuri, trebuie să ai o încredere neclintită în dragostea Sa pentru tine. Apostolul Pavel a fost convins că nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39). În Apocalipsa capitolul trei, Dumnezeu vorbește fiecăruia dintre noi când spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.” Una din cele mai puternice dovezi ale dragostei și acceptării lui Dumnezeu este mustrarea Sa. Ar trebui să fii îngrijorat când ea lipsește! Așadar, dacă Dumnezeu te mustră chiar acum, fii curajos, bucură-te și ia aminte la mustrarea Lui!}

_{„Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii, şi se satură pământul…” (Psalmul 104:13)}

    _{Te-ai întrebat vreodată de ce nicăieri altundeva în univers nu găsim apă din abundență, decât aici pe pământ? Toate telescoapele, inclusiv cei care au călătorit în spațiu confirmă acest lucru. Apa, incredibilul, vitalul ingredient, dizolvă aproape orice de pe pământ, în afară de acele lucruri care susțin viața. Acest lichid uimitor, pe care îl considerăm ceva obișnuit, există sub formă de gheață, pătrunde prin stâncă și produce solul. Ca zăpadă, depozitează apa în văi. Ca ploaie, udă și curăță pământul. Ca abur, oferă umezeală aproape tuturor suprafețelor arabile de pe pământ. Se găsește în nori exact în cantitatea potrivită. Dacă ar exista nori ca pe planeta Venus, pe pământ nu ar exista viață. Însă exact 50% din suprafața pământului este acoperită de nori în orice moment, fapt care permite să se filtreze cantitatea necesară de lumină solară. Ca abur, timp de secole, apa a contribuit la funcționarea câtorva din cele mai puternice mașinării pe care le avem. În afară de bismut, e singurul lichid mai greu la patru grade Celsius decât la punctul de îngheț. Dacă nu ar fi așa, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista pe această planetă. De aceea, când îngheață, este mai ușoară și se ridică deasupra. Dacă nu ar fi așa, lacurile și râurile ar îngheța de jos în sus și peștii ar muri; algele ar fi distruse, rezerva de oxigen s-ar termina și omenirea ar dispărea. Așadar, când sau dacă ai impresia că Dumnezeu nu te bagă în seamă sau că nu-i pasă de tine, bea un pahar cu apă și spune: „Mulțumesc, Doamne!”}

_{„Tu dai viaţă tuturor…” (Neemia 9:6)}

        _{Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert – dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de varietatea de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm în mod natural nitrogenul cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol! Așadar, prin ce credeți că decide Dumnezeu să-l extragă din aer și să-l introducă în sol? Prin fulgere! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrană de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri deasupra solului există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru și totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze destructive cad în fiecare zi pe planeta noastră, din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate, și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ și care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi, care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea, înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu! De aceea psalmistul spune: „Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale” (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!}

_{„El a făcut luna ca să arate vremurile…” (Psalmul 104:19)}

     _{Iată un lucru uimitor: fără Lună, ar fi imposibil să trăim pe această planetă. Iar dacă ar reuși cineva să devieze Luna de pe orbita sa, viața ar înceta. Luna este ca o „slujitoare” a mării, care curăță oceanele și plajele. Fără mareele create de Lună, porturile și plajele noastre ar deveni niște gropi de gunoi urât mirositoare și ar fi imposibil să locuim în preajma lor. Datorită mareelor, valurile se sparg de stâncile oceanelor, oxigenând apele de pe planetă și furnizând oxigenul necesar pentru plancton, care stă la temelia piramidei hranei noastre. Fără plancton, nu ar exista oxigen și orice formă de viață ar înceta. Dumnezeu este un geniu creator, nu-i așa? El a făcut Luna de dimensiunea potrivită și a amplasat-o la distanța potrivită de Pământ, ca să creeze ambianța de care avem nevoie. Noi trăim într-un uriaș ocean de aer – 78% nitrogen, 21% oxigen. Aceste elemente sunt continuu amestecate de efectul de maree pe care îl are Luna asupra atmosferei. Lucrul acesta are același rezultat și asupra mărilor, și furnizează mereu aceeași proporție de oxigen. Deși noi continuăm să eliberăm dioxid de carbon în atmosferă, acesta este absorbit în ocean și noi reușim în continuare să trăim. Dacă stratul atmosferic nu ar fi la fel de gros, am fi nimiciți de miliardele de bucăți de resturi cosmice și meteoriți care cad mereu spre planeta noastră. Cine are grijă de noi? Dumnezeu! Fii bucuros de asta, și astăzi!}

_{„Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)}

     _{Te-ai întrebat vreodată de ce nu s-a găsit viață pe nicio altă planetă, și cum de planeta noastră a fost creată să ne susțină și să ne împlinească nevoile noastre zilnice? Devii curios, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență? Nu și în lumina Bibliei! În ea, Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…” Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm la distanța potrivită de Soare, așa încât să primim cantitatea potrivită de căldură și de lumină? Dacă am fi puțin mai departe am îngheța, și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui… Gândește-te o clipă la uimitoarea înclinație a axei pământului. Niciuna din celelalte planete nu este înclinată ca a noastră la 23 de grade. Acest unghi permite razelor solare să atingă toată suprafață pământului în decurs de un an, timp în care pământul face un cerc în jurul soarelui. Dacă axa nu ar fi înclinată, polii ar acumula o masă enormă de gheață, iar centrul pământului ar deveni atât de fierbinte, încât nu am putea suporta. Asemeni unui părinte entuziasmat care aranjează camera pentru venirea copilului nou-născut, Dumnezeu a făcut acest pământ special pentru noi! „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit” (Isaia 45:18). Atât de mult ne iubește Dumnezeu, încât S-a gândit la fiecare detaliu – pentru confortul nostru!}