_{„Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică…” (Ioan 3:36)}

     _{Indiferent câte alegeri greșite ai făcut în trecut, poți fi răscumpărat printr-o singură alegere bună – alegerea de a te preda lui Hristos și de a-L urma. Un autor scria: „Te-ai întrebat vreodată de ce au existat două cruci de-o parte și de alta a Mântuitorului? Sau de ce Isus a stat în mijloc? Cele două cruci simbolizează unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu – darul alegerii. Cei doi tâlhari au multe în comun: au fost condamnați după același sistem, au fost condamnați la aceeași moarte și au fost la fel de aproape de Hristos. De fapt, ei au început cu același sarcasm; amândoi i-au spus lucruri pline de cruzime lui Hristos. Însă unul dintre ei s-a schimbat. El a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43). Ne bucurăm că acest tâlhar s-a putut schimba, dar nu-l putem uita pe cel ce nu s-a schimbat. Sunt clipe în care Dumnezeu trimite tunete ca să ne sperie. Alteori Dumnezeu ne trimite binecuvântări pentru a ne atrage. Dar sunt și clipe în care Dumnezeu nu trimite decât tăcere, căci El ne onorează cu libertatea de a alege unde vrem să ne petrecem veșnicia. Nu ni s-a dat niciodată un privilegiu mai mare decât acela al alegerii. Gândește-te la tâlharul care s-a pocăit. Cu toate că nu știm prea multe despre el, cunoaștem un lucru: la sfârșit, toate alegerile sale greșite au fost răscumpărate printr-o singură alegere bună. L-a ales pe Hristos!” Și tu poți face această alegere astăzi. Și nu uita: până la urmă, „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică”!}

_{„Îndată, s-au deschis toate uşile…” (Faptele Apostolilor 16:26)}

     _{Biblia ne spune această istorie: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia…” (v. 25-26). Lauda deschide uși – am putea spune. Lauda rupe lanțuri. De fiecare dată când Îl lauzi pe Dumnezeu în ciuda împrejurărilor, puterile cerului îți vin în ajutor. Poate spui: „Dar câteodată nu sunt în dispoziția necesară pentru a-L lăuda pe Dumnezeu…” Psalmistul a scris: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1). Uneori lauda este un răspuns emoțional la bunătatea lui Dumnezeu; alteori, e un act al voinței. Oricine Îl poate lăuda pe Dumnezeu în vremurile bune. Când, însă, trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și împrejurărilor, atunci contează lauda. Lupta de la Ierihon ne învață că trebuie cu atât mai mult să strigăm laude la adresa lui Dumnezeu în anumite situații: 1) Când în fața noastră se află un zid înalt. 2) Când avem impresia că ne învârtim în cerc. 3) Când împrejurările par că își bat joc de noi. 4) Când rațiunea noastră este de tipul: „planul acesta nu are nici un sens”. 5) Când e ultimul lucru pe care am vrea să-l facem. Iar când Îl lauzi pe Dumnezeu, descoperi adevărul cuvintelor lui Neemia: „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Când ești depășit de împrejurări și de emoții, e ca și cum ai trăi pe un montagne russe. Dar dacă privești spre Domnul care ține în control toate împrejurările, și dacă Îl lauzi – vei primi putere în slăbiciuni!}

_{„Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)}

     _{În cartea sa „Arta prieteniei”, Ted Engstrom evidențiază zece moduri de a-i iubi pe ceilalți: 1) Dragostea este necondiționată. Dacă nu e așa, ea este manipulatoare. 2) Înclinația noastră firească este spre egoism (care nu are legătură cu o stimă de sine sănătoasă); de aceea este nevoie de un efort conștient pentru a iubi. 3) Fiecare dintre noi este o făptură unică. De aceea este nevoie de timp – adesea, de mult timp – pentru a ne înțelege unul pe altul. 4) Asculți tu cu adevărat și încerci să înțelegi ce spun ceilalți?  Sau asculți pentru a da un răspuns? Cu alte cuvinte, lași pe celălalt să vorbească, în timp ce tu îți formulezi un răspuns în minte? Cel care iubește, ascultă ca să înțeleagă! 5) Fii prezent și preocupat, fie că știi exact ce să faci, fie că nu știi. Iubirea aproapelui implică împlinirea, într-un mod vizibil, a promisiunii lui Hristos: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). 6) Numai pentru că Dumnezeu te-a așezat într-o poziție de conducere nu înseamnă că te-a făcut „mai bun” decât pe alții. Pavel avertizează liderul „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3). 7) Fii generos cu lauda și încurajarea. Vorbele încurajatoare zidesc stima de sine a celorlalți, în timp ce comentariile critice ucid entuziasmul și dragostea. 8) Pune-i pe prieteni pe primul loc: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Acesta este un alt aspect în care vedem o diferență clară între liderul care iubește și „un deținător al puterii care caută să fie primul”. 9) Învață să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta. Apoi iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! 10) Scoate în evidență calitățile și virtuțile celorlalți, nu păcatele și slăbiciunile lor. De ce? Pentru că și tu la rândul tău vei avea nevoie de har și de dragoste – și asta, înainte ca ziua să ia sfârșit!}

_{Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)}

     _{Dumnezeu te iubește atât de mult, încât Și-a dat unicul Fiu ca să te salveze. De la ce anume te-a salvat? 1) De la pierzare, lipsă de direcție, de bucurie și de împlinire. 2) De la a-ți petrece viața de dincolo fără Dumnezeu și fără bucuria veșniciei pe care El dorește s-o împartă cu Tine. Atât de mult te prețuiește Dumnezeu! Așadar, când continui să te înjosești singur, respingi părerea Lui despre tine. Și a nu fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a te face egal cu Dumnezeu, sau mai rău, a-ți considera părerea mai presus decât a Lui! Poate nu te-ai mai gândit în felul acesta până acum. Actrița și cântăreața Ethel Waters a fost misionară în timpul unora dintre campaniile de evanghelizare ale pastorului Billy Graham. Se născuse într-o familie săracă de negri și într-o societate segregată, dar când L-a găsit pe Hristos a dobândit adevărata stimă de sine. Cu un zâmbet care topea inimile, ea le spunea celor ce o ascultau: „Dumnezeu m-a creat – și Dumnezeul meu nu creează rebuturi!” Când refuzi să te iubești pe tine însuți, e imposibil să-i iubești pe ceilalți sau să accepți că ei te iubesc. Devii expert în ignorarea complimentelor și în observarea criticilor, pentru că ele confirmă părerea negativă pe care o ai despre tine însuți. Prin urmare, te îndepărtezi de oameni și ajungi să te simți singur fără să știi de ce. Poate părinții te-au dezamăgit, sau poate soțul sau soția te-a trădat… Poate chiar te simți un „rebut” sau un mecanism stricat, și cauți să scapi de dependențe, de relații greșite sau de un stil de viață prin care încerci să îndeplinești anumite ritualuri… dar nu merge! Numai când accepți că Dumnezeu te iubește necondiționat, și când te hotărăști să te iubești pe tine însuți, vei avea dragostea pe care s-o dăruiești altora!}

_{„Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)}

     _{Noi credem că dacă avem suficientă voință, ne putem împotrivi oricărei ispite care ne apare în cale. Uneori așa este. Cu toate acestea, există o problemă. Voința îți este cel mai bun prieten atunci când lucrurile merg bine, dar și primul prieten care te părăsește când dai de necaz. Când nu vrei să faci ceva, gândirea ta firească îți va oferi numeroase motive pentru care nu trebuie să faci acel lucru. Se vor alătura chiar și emoțiile, care îți vor spune: „Sunt de acord, căci oricum nu-mi place s-o fac…” Mintea ta, voința și emoțiile doresc să-ți conducă viața, însă Biblia spune că trebuie să fii condus de Duhul Sfânt. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16). Voința și disciplina sunt necesare pentru o viață biruitoare, însă numai voința nu va fi suficientă. Hotărârea te poate face să începi și te poate ține în acțiune o vreme, dar ea nu va fi suficientă pentru a te face să treci linia de sosire. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). Ce se întâmplă atunci când în loc să te întorci spre voință, te întorci spre Dumnezeu? El pune putere în voința ta, dându-i energie pentru a te duce la linia de sosire. În acest fel, nu voința ta primește lauda pentru izbândă, ci Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” Aceasta este una dintre lecțiile cele mai importante și mai dificile dintre cele care trebuie învățate, dacă vrei să te bucuri de viața pe care Domnul Isus ți-a oferit-o prin moartea Sa!}

_{„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” (Proverbe 29:11)}

     _{Sinceritatea și o bună comunicare sunt pietrele de temelie ale unei relații sănătoase. Lucrul acesta este adevărat mai ales în căsnicie. Orice idee bună poate fi utilizată greșit. De exemplu, e cinstit să-i spui soției că nu gătește bine. E cinstit să-ți exprimi dezaprobarea față de slăbiciunile celuilalt. Dar cinstea care nu are în vedere cel mai bun interes al celeilalte persoane (pe care o iubești) este o cruzime și o formă de egoism. Lucrul acesta este valabil mai ales când cealaltă persoană nu poate face nimic în acea privință. Unele cupluri, în hotărârea lor de a împărtăși orice gând și orice opinie, distrug scânteia dragostei care i-a atras laolaltă. Nu mai există nici o scânteiere magică între ei. Au îndepărtat aura romantică ce a reprezentat atracția dintre ei. Nu uita: partenerul tău este persoana cu care ai ales să te căsătorești. Așa că, dacă nu ți-ai făcut tema de casă de la început, nu te plânge atunci când nu-ți place rezultatul testului. Petru ne-a lăsat scris: „să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Iar apostolului Pavel îi datorăm nemuritoarele cuvinte: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7). Practică aceste virtuți, și vei contribui la îmbunătățirea sigură a căsniciei tale!}

_{„Am mai văzut… pe uriaşi… faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” (Numeri 13:33)}

     _{Oriunde te duci, îți iei cu tine și mentalitatea. După patru sute de ani, de robie în Egipt, iudeii au fost nevoiți să se adapteze la o viață liberă și să învețe să se descurce în situații necunoscute. Ei funcționau cel mai bine când alții le spuneau ce să facă. Prin urmare, când s-au apropiat de Țara Promisă, iar conducătorul lor a trimis doisprezece oameni s-o iscodească, zece s-au întors spunând: „Am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste”. Însă două dintre iscoade, Iosua și Caleb, pentru că știau că Dumnezeu este cu ei, au pus altfel accentul: „Să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (v. 30). Iosua și Caleb și-au dezvoltat abilitatea de a vedea situația din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Acest lucru face diferența dintre izbândă și eșec – și acest secret va schimba și lumea ta. Vei învăța „să îți înnoiești puterea și să zbori ca vulturii” (Isaia 40:31) și vei vedea toate lucrurile dintr-o perspectivă mai înaltă: prin ochii lui Dumnezeu! Vei înceta să te mai văicărești și să dai vina pe circumstanțe și te vei concentra pe Dumnezeu. Acesta este biletul tău spre Țara Promisă! Începe să vorbești despre ceea ce dorești, nu despre ceea ce îți produce teamă (vezi Psalmul 107:2). Asta nu e psihologie de tipul „mintea mai presus decât problema”, ci este încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne învață să abordăm viața bazați pe principii gen: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).}

_{„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:3-4)}

     _{Ioan consemnează: „Isus… S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:3-6). Domnul Isus nu a așteptat ca ucenicii Lui să facă prima mutare, ci a făcut-o El. Isus i-a învățat că pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să fie dispuși să lase deoparte imaginea pe care o au, confortul și programul. El a pus în scenă acest aspect astfel încât ucenicii să nu-l uite niciodată. Prin faptul că S-a dezbrăcat de haine, El le-a arătat că Dumnezeu nu este preocupat de ritualuri sau stiluri. Adevărata lucrare nu este focalizată pe imagine; se desfășoară fără prea multă popularitate. Dumnezeu întrupat S-a îmbrăcat în smerenie. Nemaipomenit! Dar Petru nu a înțeles. I-a fost rușine să-L vadă pe Domnul său într-o lumină atât de degradantă. Așa că Isus le-a spus: „Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul”… Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-17). Dacă dorești să fii binecuvântat, nu te alătura „elitelor spirituale” care sunt impresionate de propriile lor discursuri și care își afișează propriile realizări. Lasă deoparte toate lucrurile cu care te-ai putea mândri, și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta s-o facă alții. Cineva de la masa ta trebuie să ia inițiativa. Fii tu acela astăzi!}

_{„Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.” (Proverbe 17:24)}

     _{Oamenii de succes au un lucru în comun: au dezvoltat obiceiul de a face ceea ce oamenii fără succes nu sunt dispuși să facă. De exemplu, cu toții ne dorim mai mulți bani, dar nu toți suntem dispuși să muncim mai mult. Cu toții ne dorim să fim supli și să arătăm bine, dar nu suntem dispuși să mâncăm sănătos și să facem sport zilnic. Principiile de bază ale succesului sunt angajamentul și perseverența. Fără angajament nu începi niciodată și fără perseverență nu termini niciodată. Începutul e partea cea mai dificilă, deoarece născocim o sumedenie de motive să nu facem respectivul lucru. Deci: 1) Începe treptat. Fă primul pas. Nu poți face al doilea pas decât după ce l-ai făcut pe primul. Când faci primul pas spre stabilirea priorităților în viața ta, te vei putea concentra în direcția corectă. Nu te aștepta să înțelegi din prima tot ce e necesar. „Prin credinţă Avraam… a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Dumnezeu te călăuzește când te pui în mișcare, și vei ajunge să știi „pe măsură ce înaintezi”. 2) Începe cu tine însuți. Dacă dorești ca ceilalți să se raporteze la tine în mod diferit, oferă-le exemplul unor atitudini și fapte diferite la care să reflecteze sau reacționeze. 3) Începe din timp. Cineva a spus: „Noe nu a așteptat corabia să apară – a construit-o!” Munca devine grea prin acumularea lucrurilor ușoare pe care nu le-ai făcut când ar fi trebuit. În realitate, munca nu pare nici pe departe atât de grea, odată ce încetezi s-o mai amâni! 4) Începe acum. Ce mai aștepți? Să termini școala, să te căsătorești, să ai copii, să plece copiii de acasă, să te pensionezi, să mori? Dacă aștepți prea mult, vei avea un singur regret – că nu ai început acum ceea ce ți-ai dorit să faci!}

_{„Isus… i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1)}

     _{Oamenii petrec zilnic ore în șir pe rețele de socializare, cum ar fi Facebook – în multe cazuri pentru că sunt singuri. Nu este nimic greșit să interacționezi cu alții în felul acesta. De fapt, mediile sociale oferă unul dintre cele mai extraordinare instrumente pe care le-a avut vreodată Biserica pentru a ajunge la oameni cu Evanghelia. Dar într-o epocă în care e ușor să neglijezi relațiile adevărate, să ne aducem aminte de ce suntem legați între noi. Un autor scria: „Viața este mult mai bogată când avem prieteni cu care să ne împărtășim bucuriile și necazurile. Din nefericire, singurătatea rămâne o problemă majoră și o sursă a suferinței pentru mulți. Însă niciunul dintre noi nu trebuie să se resemneze și să accepte singurătatea; este o boală curabilă, dacă nu cumva chiar evitabilă!” Adevăratele relații nu se zidesc prin publicarea actualizărilor sau prin transmiterea și retransmiterea unor citate care ne dau de gândit. E nevoie de mult mai mult decât atât. Cea mai sănătoasă relaționare implică împlinirea nevoilor oamenilor într-un mod care nu ar fi existat fără întâlniri față în față între două persoane. Asta a făcut Domnul Isus. Cea mai mare parte a lucrării Sale publice s-a desfășurat investind în cei doisprezece apostoli, care au plecat apoi în Numele Lui, investind ei înșiși în viețile altora. Biblia spune despre Mântuitorul: „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Iar David a divulgat numărul celor cărora le păsa de el, când a scris (Psalmul 142:4): „Nimeni nu mă mai cunoaşte… nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” Dacă dorești să împlinești nevoile oamenilor, trebuie „să te implici personal și să devii apropiat”. Asta a făcut Domnul Isus, și El este pilda noastră!}