_{„Părinţilor… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4)}

     _{Taților, copiii voștri merită niște părinți care să fie un model de trăire creștină, care să-i învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum pot primi darul vieții veșnice. Faceți deci tot ce ține de voi ca în familia voastră să înceapă această frumoasă lucrare, dacă v-ați dedicat viața lui Isus Hristos. Autorul și învățătorul Gordon MacDonald povestește despre trei zidari din epoca medievală care trudeau din greu într-un proiect de construcție; un trecător i-a întrebat ce lucrează. „Primul a răspuns că aranjează cărămizi. Al doilea – că ridică un zid. Al treilea zidar a fost cel care a dovedit stimă autentică față de munca sa, când a răspuns înfiorat: „Ridic o catedrală”!” Dacă pui câtorva tătici o aceeași întrebare referitoare la rolul lor în familie, este posibil să observi același lucru. Unul îți va spune: „Îmi întrețin familia”. Altul poate va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii”. Un altul se vede util ca să pună pâine pe masa familiei. Și cred că va fi fiind și vreunul care va vedea lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, și va afirma că participă la modelarea de vieți! R.A. Torrey, marele învățător, a spus odată: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi stabilit până nu-și vede nepoții!” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți numai fii și fiice, voi creșteți viitori tați și mame! Astăzi modelezi vieți care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Pentru a reuși, trebuie să-L iei pe Dumnezeu de o mână și pe copiii tăi de alta!}

_{„Nu părăsi pe prietenul tău…” (Proverbe 27:10)}

     _{Charles Colson, omul de încredere al președintelui Richard Nixon, a făcut închisoare pentru implicarea sa în mușamalizarea acțiunii Watergate. În cartea sa „Născut din nou”, Colson povestește că a fost invitat să vorbească la o universitate, la scurt timp după eliberarea sa din închisoare. În vremea aceea, exista încă multă ostilitate față de întreaga poveste Watergate, și mai ales față de Richard Nixon. Întrebările veneau asupra lui Colson „la foc automat”, iar studenții deveneau din ce în ce mai ostili. Unul dintre ei s-a ridicat în picioare și a făcut referire la o critică pe care Henry Kissinger i-o adusese lui Richard Nixon. „Domnule Colson, a întrebat el, sunteți de acord cu această critică?” Colson a spus că în acel moment s-a uitat prin încăpere și și-a dat seama că toate urechile erau ciulite la ce avea el să spună. Iată cum a răspuns el: „Cu toții cunoaștem defectele domnului Nixon. A fost analizat de presă ca nimeni altul în istorie. V-aș putea spune părțile lui bune, însă nu cred că vă voi convinge să le acceptați. Însă referitor la comentariile lui Henry Kissinger, nu, nu sunt de acord cu ele. D-l Nixon este prietenul meu și eu nu le întorc spatele prietenilor mei!” Colson a spus că pentru o clipă a crezut că tavanul se va prăbuși – și într-un fel, așa a fost; dar nu așa cum s-a așteptat el. A existat un moment de tăcere, urmat de ropotul aplauzelor mulțimii ridicate în picioare. Motivul? Chiar și acei studenți ostili au fost în stare să aprecieze loialitatea față de un prieten. Dacă dorești să descoperi cine sunt adevărații tăi prieteni, e suficient să faci o greșeală! Mulți dintre cei pe care îi considerai prieteni vor fugi de tine, la fel cum fug șobolanii de pe un vas care se scufundă. De aceea spune Biblia: „Nu părăsi pe prietenul tău”.}

_{„Cereţi… căutaţi… bateţi…” (Matei 7:7)}

     _{Celebrul evanghelist R. A. Torrey a spus că două din cele mai mari secrete ale rugăciunii eficiente constau în: 1) Studierea Cuvântului lui Dumnezeu și descoperirea voii Sale așa cum este revelată în promisiuni. 2) Invocarea acestor promisiuni prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu, în așteptarea neclintită că El va face ceea ce a promis. Nu tolera lipsa rugăciunii în viața ta! Nu îngădui ca stresul așa-numitului progres să-ți dicteze cât de mult timp vei sta la picioarele Mântuitorului! Tânjește după acest timp! Programează-l! Protejează-l! Grace L. Naessens o spune astfel în poemul său „Diferența”: „M-am trezit devreme într-o dimineață și mi-am început activitățile direct; aveam atâtea de făcut, că nu am avut timp să mă rog. Problemele m-au năpădit și fiecare sarcină mai grea a devenit. „De ce nu vrea Dumnezeu să mă ajute”, m-am întrebat eu; El a răspuns: „Nu m-ai rugat”. Am vrut să văd bucurie și frumusețe, dar ziua și-a continuat anevoiosul drum, sumbru și întunecos. M-am întrebat de ce Dumnezeu nu mi le arată; El a răspuns: „Dar nu le-ai căutat”. Am încercat să vin în prezența lui Dumnezeu; folosindu-mi toate metodele pentru a deschide ușa. Dumnezeu, blând și iubitor m-a dojenit: „Copilul meu, nu ai bătut”. Așa că, astăzi m-am trezit devreme și m-am oprit înainte de a-mi începe ziua. Aveam atâtea de făcut, că a trebuit să stau un timp în rugă!” Dacă ești înțelept, vei sta în rugăciune și te vei pregăti pentru crizele inevitabile ale vieții. E o nebunie să aștepți până când apar necazurile la ușă, și abia atunci să începi această disciplină spirituală esențială! Dacă n-ai făcut-o încă, roagă-te chiar acum – și regulat de azi!}

_{„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5)}

     _{Iată câteva indicii care să te ajute să rezolvi problemele dintr-o relație: 1) Când problema apare din cauza banilor. Modul în care îți administrezi banii într-o relație depinde de calitățile pe care le-ai dezvoltat și de cât de multă disciplină ai practicat. Poate unul dintre voi este genul de persoană economă, iar celălalt este un cheltuitor. Așadar, trebuie să ajungeți la o înțelegere, pentru a lua o hotărâre care să vă ajute pe amândoi, și să acționați împreună în interiorul limitelor realității voastre. Gândiți-vă la ce datorii aveți, ce venit aveți, cât trebuie să puneți deoparte… Găsiți o cale de a ajunge la libertate financiară. Biblia spune: „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbe 22:7). 2) Când problema este timpul. Dacă nu petreceți timp împreună – unuia îi este dor de celălalt. La modul ideal, amândoi vă doriți să petreceți timp împreună, nu-i așa? Dacă, însă, partenerul tău continuă să aibă nemulțumiri pe această temă, ia-o ca pe un compliment, în sensul că încă agreează compania ta. Stabiliți întâlniri în agendele amândurora – și nu admiteți amânări sau anulări! Nu există substitut pentru timpul petrecut cu partenerul tău. 3) Când problema este gelozia. Nu vorbim aici despre un partener posesiv, care și dacă te uiți la un chelner te acuză că l-ai înșelat. În general, însă, când apare gelozia într-o relație, e semnul unei nesiguranțe. Va trebui, probabil, să aveți o discuție despre dedicarea unul față de celălalt. Discutați despre micile obiceiuri și comportamente pe care celălalt le interpretează ca fiind flirt. Comunicați și nu lăsați ca gelozia să ducă la amărăciune, lipsă de încredere sau dezgust. Vă dorim o relație fără probleme!}

_{„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos” (Romani 15:7)}

     _{Dragostea lui Dumnezeu transcende orice clasă socială, gen, politică, geografie ori cultură. În Hristos, Dumnezeu „a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Crucea creează oameni noi: un popor nestingherit de culoarea pielii, de clase sociale sau de situația geo-politică. O nouă cetățenie, care are la bază nu moștenirea comună sau geografia, ci un Mântuitor comun. „Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” Deci, confruntă-ți prejudecățile și desființează preferințele. Roagă-te: „Doamne, Te rog descoperă-mi-le! Cât de des îi judec pe alții ca fiind nedemni de Tine, prin felul în care îi tratez? Mustră-mă în dragostea Ta. Unde pot dărâma un zid sau pot da la o parte o barieră care îi ține pe copiii Tăi departe unul de altul? Ce pot face eu în sfera mea de influență pentru a aduce dragostea lui Hristos cuiva care poate se simte izolat, nedreptățit sau străin de Tine? Dă-mi o viziune divină și binecuvântează-mă cu hotărârea de a fi mâini și picioare pentru Tine! Fă-mă o punte de legătură, nu un zid de despărțire!” Îți aduci aminte de președintele Ronald Reagan stând lângă zidul Berlinului în 1987, spunând: „Domnule Gorbaciov, dărâmă acest zid!”?! Mulți dintre noi i-am izolat, i-am pus în carantină, i-am exclus și i-am judecat prea mult pe oameni. Să dărâmăm zidurile și să arătăm dragostea lui Dumnezeu!}

_{„A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20)}

     _{Iată câteva strategii biblice prin care putem învinge teama de lipsuri: 1) Dăruiește-i lui Dumnezeu a zecea parte din venitul tău (Maleahi 3:8-12; Matei 23:23). Nu purta dezbateri pe tema: este o lege a Vechiului Testament sau o cerință a Noului Testament? N-ar fi oare înțelept să faci mai mult decât este necesar – acum, ca să nu te trezești mai târziu că nu te-ai ridicat la așteptările lui Dumnezeu? 2) Trăiește după regula 10-10-80. După ce îi dăruiești lui Dumnezeu 10% din venitul tău, pune încă 10% deoparte și trăiește cu restul de 80%. 3) Identifică domeniile din viața ta în care teama de lipsuri este cea mai mare. Mâncarea? Locuința? Transportul? Asigurarea de sănătate? Pensia? Alungă aceste gânduri și înlocuiește-le cu această promisiune: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). 4) Refuză să te bazezi numai pe reușitele tale, pe calitățile tale remarcabile sau pe relațiile tale influente pentru asigurarea nevoilor tale financiare. De ce? Deoarece Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Mărește-ți puterea proprie, dar mai presus de toate încrede-te numai în puterea lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Și nu se referea numai la viața spirituală, ci la toate aspectele vieții! Astăzi, crede în promisiunea Domnului Isus, primește-o prin credință și începe să trăiești „din belșug”.}

_{„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)}

     _{De ce ne compară Biblia cu o turmă de oi? Trebuie să ne simțim jigniți?! Nicidecum! Oile sunt dintre cele mai dependente creaturi de pe fața pământului; ele au nevoie și trebuie să se încreadă în păstor pentru toate nevoile lor. Tot așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență totală de El! Când trăiești mereu cu teama că vei duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe alte frici – inclusiv teama de a deveni o persoană cu dizabilități, teama de bătrânețe sau teama de a fi un pensionar sărac. În forma ei extremă, teama de lipsuri poate duce la anxietate și la dependența de antidepresive sau alte medicamente. De asemenea, frica aceasta este cauza principală a lăcomiei. Devii atât de obsedat să faci tot ce poți pentru a avea destul, încât strângi mai mult decât ai nevoie. Poți ajunge dependent de muncă, pentru ca nici tu, nici copiii tăi să nu experimentați disconfort, dificultăți și neajunsuri materiale. Și, ca toate fricile, teama de sărăcie are la bază o convingere eronată cu privire la Dumnezeu – și anume, abilitatea și dorința Sa de a avea grijă de tine. Dar „Domnul este Păstorul meu! (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească), deci nu voi duce lipsă de nimic”. Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce Dumnezeu ți-a promis! O bună strategie este să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele condiționate, să respecți condițiile și să te odihnești în dragostea și credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că tu trebuie să stai degeaba, și să aștepți ca Dumnezeu să facă El treaba ta! Tu trebuie să faci lucrurile normale, și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!}

_{„Puii de leu duc lipsă şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10)}

     _{Nu e nimic rău să fii crescut în sărăcie, câtă vreme sărăcia nu crește în tine și nu-ți controlează gândirea. Un om celebru a fost întrebat odată ce părere are despre faptul că a crescut într-o familie săracă. În mod surprinzător, a mărturisit că încă suferă de teama că nu va avea destul în viitor. Așa că avea tendința să fie exagerat de econom, considera banii drept ceva suprarealist, și nu reușea să se bucure de binecuvântările ce veneau odată cu succesul. Cu toate acestea, soția sa a adus echilibru în relație, având mintea orientată spre dăruire, cheltuire și economisire. Cine crezi că este responsabil de succesul tău? Tu sau Dumnezeu? Câtă vreme tu ești, rămâi vulnerabil față de oameni, împrejurări și condiții economice. Când știi însă că Dumnezeu este responsabil de succesul tău, ceea ce câștigi este o binecuvântare. Așa că, variantele tale sunt următoarele: încrede-te în tine însuți, sau încrede-te în Dumnezeu! Psalmistul ne asigură că „de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă, şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (v. 9-10). Tu spui: „Dar aceasta este o promisiune din Vechiul Testament!” Atunci iată una din Noul Testament (2 Corinteni 9:8): „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.”}

_{„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta” (Matei 22:37)}

     _{Într-o zi, împotrivitorii lui Hristos l-au întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Răspunsul Său este valabil și astăzi atât pentru lideri, cât și pentru enoriași; îi include pe cei ce stau în bănci și pe cei de la amvon deopotrivă. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.” (v. 37-38). Ca lider, trebuie să nu lași niciodată loc de neînțelegeri sau întrebări în mintea nimănui cu privire la cine este Dumnezeu – și la cine nu este. Adică: tu nu ești Dumnezeu! El a spus: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” (Exod 20:3). Lucrul acesta este important, pentru că niciodată nu te vei găsi într-un pericol mai mare ca atunci când lumea începe să te laude și aplaude. Da, noi trebuie să-i învățăm pe oameni să-i respecte, să-i onoreze și să-i răsplătească pe liderii buni… însă liderii care seamănă cu Hristos descurajează adulația și se retrag din lumina reflectoarelor. Ioan Botezătorul a avut atâta succes ca predicator, că în momentul în care a terminat de vorbit, audiența sa a dat năvală la Isus. Vorbind despre el, Hristos a remarcat esențialul: „Ioan, ai făcut o lucrare bună!” Ioan a fost de acord, căci a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30). Isaia a scris (Isaia 6:1): „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Mai întâi a trebuit să moară regele, pentru ca Isaia să-l vadă pe Domnul. Numai când un lider devine insensibil la aplauze și la aprobare, și când moare față de sine, este Dumnezeu glorificat în exercitarea funcției de conducere. Firește, când Hristos este Singurul înălțat, liderul chemat de Dumnezeu zâmbește și spune liniștit: „Mulțumesc, Doamne – așa ai vrut Tu!”}

_{„Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6:32)}

     _{Dragostea despre care vorbește Scriptura nu este o emoție sentimentală care îți dă fiori, ci este compasiune, preocupare și grijă pentru starea de bine a celuilalt. Se bazează pe dedicare, nu pe interes. E un act de voință, nu un reflex al emoțiilor. Domnul Isus ridică întrebări și chestiuni care te fac să te oprești din căile tale: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6.32-33). Să iubești este cel mai dificil lucru pe care îl vei face vreodată, și ai nevoie de tot harul pe care ți-l poate da Dumnezeu. Domnul Isus continuă (v. 35-38): „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Tu spui: „E un standard înalt”. Da, de aceea e strategia câștigătoare!}