„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)
De ce ne compară Biblia cu o turmă de oi? Trebuie să ne simțim jigniți?! Nicidecum! Oile sunt dintre cele mai dependente creaturi de pe fața pământului; ele au nevoie și trebuie să se încreadă în păstor pentru toate nevoile lor. Tot așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență totală de El! Când trăiești mereu cu teama că vei duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe alte frici – inclusiv teama de a deveni o persoană cu dizabilități, teama de bătrânețe sau teama de a fi un pensionar sărac. În forma ei extremă, teama de lipsuri poate duce la anxietate și la dependența de antidepresive sau alte medicamente. De asemenea, frica aceasta este cauza principală a lăcomiei. Devii atât de obsedat să faci tot ce poți pentru a avea destul, încât strângi mai mult decât ai nevoie. Poți ajunge dependent de muncă, pentru ca nici tu, nici copiii tăi să nu experimentați disconfort, dificultăți și neajunsuri materiale. Și, ca toate fricile, teama de sărăcie are la bază o convingere eronată cu privire la Dumnezeu – și anume, abilitatea și dorința Sa de a avea grijă de tine. Dar „Domnul este Păstorul meu! (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească), deci nu voi duce lipsă de nimic”. Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce Dumnezeu ți-a promis! O bună strategie este să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele condiționate, să respecți condițiile și să te odihnești în dragostea și credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că tu trebuie să stai degeaba, și să aștepți ca Dumnezeu să facă El treaba ta! Tu trebuie să faci lucrurile normale, și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!