„Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul” (1 Corinteni 7:10)

     Persoanele logodite au despre căsnicie așteptări pe care nu le-au verbalizat niciodată. Prin urmare, conflictul devine inevitabil când aceste presupuneri diferite se ciocnesc una de alta. Așadar, dacă ești înțelept, vei discuta despre acestea în lumina mai puțin antagonistă a perioadei de curtare. Psihologul Archibald Hart adresează următoarele întrebări cuplurilor care vin la consultări: 1) Dacă eu nu m-aș întâlni niciodată cu persoana cu care tu intenționezi să te căsătorești și dacă ar trebui să mă bazez pe descrierea făcută de tine, ce mi-ai spune? 2) Dacă ar fi să te gândești la un lucru pe care ți-ar plăcea să-l vezi schimbat la logodnicul sau logodnica ta, care ar fi acela? 3) Care sunt cele cinci sau șase scopuri majore pe care vi le-ați stabilit pentru primii voștri ani împreună? 4) Cum stai cu bugetul? 5) Ți-ai făcut planuri referitoare la modul în care vei plăti lucrurile pe care le veți cumpăra după luna de miere? Acestea sunt întrebări grele, însă dacă nu ajungeți la o părere comună înainte de căsătorie, fii sigur că vă veți certa pentru ele mai târziu. Pentru că jumătate dintre căsniciile de astăzi ajung la divorț, ai face bine să afli răspunsurile. Cea mai mare greșeală pe care o poți face este să presupui că viitorul tău soț sau viitoarea ta soție se va schimba automat în bine ca urmare a faptului că s-a căsătorit cu tine! Nu degeaba ne spune Scriptura (1 Petru 3:1-7): „Nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri… Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab…”

„Când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte” (Proverbe 26:20)

     În ce privește bârfa, ține cont de următoarele: 1) Când este necesar, confruntă-te cu bârfitorul. Dacă ofensatorul este creștin, bazează-te pe acest verset: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău” (Matei 18:15). Scopul tău atunci când îl confrunți nu este să dovedești că a greșit sau că ai avut dreptate, ci să aduci împăcare și să păstrezi unitatea în familia lui Dumnezeu. Ai grijă la tonul vocii! „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Rămâi la fapte. Fără a-l pune în defensivă, încearcă să găsești o soluție care să pună capăt bârfei și să repare daunele. Dacă e dispus să-și recunoască partea de vină, fii gata să ierți. Dacă nu, iartă-l oricum – spre binele tău și de dragul lui Dumnezeu. Nu uita, el poate fi în continuare fratele tău, fără a fi neapărat prietenul tău de nădejde! 2) Nu lăsa ca bârfa să-ți micșoreze stima de sine. Dacă stima ta de sine depinde de ceea ce spun ceilalți, mereu te vei simți atacat și doborât. Lasă ca stima ta de sine să-și aibă temelia pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tine. Indiferent de imperfecțiunile tale, Biblia spune că ești „răscumpărat de Domnul” (Psalmul 107:2), acceptat „în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6), „neprihănirea lui Dumnezeu în El [Hristos]” (2 Corinteni 5:21). Concentrează-te asupra părerii lui Dumnezeu despre tine: „Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă” (Iuda v. 20) în ciuda părerii celorlalți. 3) Nu-i judeca pe alții după zvonuri. Fie că bârfa are la bază adevărul, fie că e falsă, intenția ei este mereu să „prăpădească” (Ioan 10:10). Nu face lucrarea  Satanei!

 

 

„Pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbe 16:28)

     Ziarele de scandal, talk-show-urile și poveștile vânătorești înfloresc când sunt alimentate de bârfă. Firește, toți avem partea noastră în răspândirea acestui flagel și tragem ponoasele. Fie că se bazează pe adevăr, ficțiune sau câte puțin din amândouă, nu e mai puțin dureros. Deși societatea o consideră relativ nevinovată, Dumnezeu pune bârfa în aceeași categorie cu „pizma… vorbirile de rău… și tulburările” (2 Corinteni 12:20). Așadar, când ești ținta bârfei, ce poți face? 1) Când e posibil, ignor-o! Cei ce bârfesc se simt satisfăcuți că te-au supărat. Deci, cu cât te superi mai mult, cu atât mai mult te vor bârfi. Nu reacționa cu mânie; nu faci decât să pui paie pe foc. „Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea” (Proverbe 26:20). 2) Când consideri că e potrivit, corecteaz-o! Bârfa poate duce la haos și poate frânge inimi. Deci, dacă poți clarifica lucrurile, vei putea reduce daunele. Dar uită de ispita de a „spune tuturor că știi adevărul”; nu vei face decât să răspândești focul, să lărgești cercul și să alimentezi pofte nesănătoase. Solomon a spus: „Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.” (v. 22). Fă un pas în spate și întreabă-te cine este cu adevărat important în viața ta, apoi încearcă să reglezi situația cu acele persoane. Cu timpul, ei îți vor lua apărarea față de alții. În multe cazuri, vorbele lor vor fi considerate mai obiective decât ale tale. Adevărații prieteni iartă întotdeauna și își apără prietenii, iar bârfitorii își vor găsi zvonuri mai incitante, vor lua pe altcineva în vizor și te vor lăsa în pace.

„Până la bătrâneţea voastră Eu… vă voi sprijini” (Isaia 46:4)

     Doctorul Marian Diamond, cercetător pe probleme de îmbătrânire, a descoperit că provocările induse în mod deliberat sunt necesare pentru a ne păstra creierele sănătoase și funcționale. În cadrul unui experiment de laborator, unui grup de șobolani i s-a dat hrană, în timp ce unui alt grup i s-au pus obstacole în fața mâncării. Șobolanii care trebuiau să treacă de obstacole au devenit mai pricepuți la rezolvarea problemelor decât șobolanii ce stăteau confortabil. Cu cât șobolanii se confruntau cu mai puține probleme, cu atât mai rapid creierul lor s-a aflat pe panta descendentă. S-a descoperit de asemenea că dacă am pune laolaltă doisprezece șobolani într-o cușcă și le-am da sarcini, creierele lor s-ar dezvolta mai bine decât dacă ar trebui să se confrunte cu aceleași obstacole în izolare. Când cercetătorii au condus același experiment pe șobolani de 600 de zile sau mai bătrâni (echivalentul a 60 de ani la om), rezultatele au fost aceleași. Șobolanii au ajuns chiar să trăiască până la 800 de zile. Atunci cercetătorii s-au hotărât să le arate dragoste. Rozătoarele au primit aceleași sarcini ca mai înainte, dar după aceea, cercetătorii îi luau repede, îi țineau în brațe, îi mângâiau și le vorbeau duios. Ei le spuneau: „Ce șobolan drăguț ești!” sau alte asemenea cuvinte pe care le poți spune unui șobolan! Ei bine, respectivele viețuitoare au făcut mai mult decât să doboare recordul de 800 de zile. La 904 zile, nu numai că mai erau în viață – ci continuau să se dezvolte. De fapt, ei au dezvoltat o mai mare rezistență mentală în condiții grele deoarece făceau parte dintr-o comunitate, în timp ce izolarea a făcut ca puterea creierului lor să se diminueze. Adevărul fundamental este acesta: pentru a îmbătrâni frumos, ai nevoie de o provocare din partea lui Dumnezeu, de dragoste și de relații bune.

„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”        (Proverbe 9:9)

     Un poet anonim a scris: „Dacă îți poți începe ziua fără cofeină; dacă te poți pune în mișcare fără medicamente; dacă poți fi vesel mereu, ignorând durerile și suferințele; dacă poți rezista văicărelii și plictisirii oamenilor cu necazurile tale; dacă poți mânca aceeași mâncare în fiecare zi și să rămâi mulțumitor pentru ea; dacă poți înțelege când cei dragi ai tăi sunt prea ocupați pentru a-ți da atenție; dacă poți ierta un prieten pentru lipsa lui de preocupare pentru tine; dacă poți trece cu vederea când cei dragi ai tăi profită de pe urma ta, când, fără să fi greșit cu ceva, s-a întâmplat ceva rău; dacă poți accepta criticile și învinovățirile fără resentiment; dacă poți trece cu vederea educația limitată a unui prieten și să nu-l corectezi niciodată; dacă te poți abține să nu-ți tratezi prietenul bogat mai bine decât pe cel sărac; dacă poți face față lumii fără minciuni și înșelătorii; dacă poți învinge tensiunea fără ajutor medical; dacă te poți relaxa fără băutură; dacă poți dormi fără ajutorul medicamentelor; dacă poți spune că în inima ta nu ai nici o prejudecată față de crezul, rasa, convingerile religioase sau politice ale cuiva – atunci, prietene, ești… aproape la fel de bun precum câinele tău”. Aproape, nu exact la fel! Acest poem este dedicat: 1) Iubitorilor de animale. 2) Celor dedicați învățării și creșterii, pe care Biblia îi apreciază: „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”

 

 

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui” (2 Corinteni 9:7)

     În Biblie scrie: „Cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Cor. 6-8). Când dăruiești ceea ce-ți spune Dumnezeu, El îți va da înapoi mai mult. Când știi lucrul acesta, înțelegerea ta asupra dărniciei va cunoaște o revoluție. Pavel nu vorbește despre cei ce-și doresc îmbogățirea, ci despre „dătătorul voios” care vrea să susțină planurile lui Dumnezeu. El spune nu numai că trebuie să dăruiești, ci și că dăruirea este calea spre mari binecuvântări. Aceasta este o veste bună, mai ales pentru dătătorii reticenți, deoarece când dăruiești, poți avea uneori sentimentul unei pierderi. Când contribui la lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă că pierzi ceva, ci că investești – cu un câștig garantat. Fermierul care seamănă sămânța nu o pierde, ci câștigă recolta. Îți poți imagina un fermier care se roagă astfel: „Doamne, dă-mi recoltă! Cred că Tu te vei implica, dar eu îmi păstrez sămânța pentru orice eventualitate”?! Nu cumva așa faci tu? Dacă da, iată o veste bună: când semeni cu generozitate, Dumnezeu se implică în finanțele tale! Îți imaginezi o situație mai sigură în care te-ai putea afla? Biblia spune: „Sufletul binefăcător va fi săturat” (Proverbe 11:25). Când dăruiești, Dumnezeu îți va da ca răsplată mai mult, ceea ce te va face să dăruiești și mai mult – și tot așa… Acesta este un câștig garantat!

„S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15)

     Secretul reușitei constă în cunoașterea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu, și a darurilor puse în tine în acest scop. Odată ce descoperi aceste două lucruri, delegă restul și stai liniștit. Nu e ușor, fiindcă ceilalți au pretenții de la timpul tău și de la energia ta, și acestea nu corespund chemării tale. Stabilește care sunt activitățile care te secătuiesc, și dacă nu sunt esențiale – evită-le. Apoi, stabilește care sunt activitățile care-ți dau energie și care te încarcă, și fă din ele o parte esențială a vieții tale! „Dar există atât de multe presiuni pe timpul meu”, spui tu. Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus. Ioan vorbește despre lucrarea sa: „Sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, cari, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris” (Ioan 21:25). Întrebare: Cum a reușit Domnul Isus să rămână pe cale și să evite epuizarea? Răspuns: El a știut secretul odihnei spirituale și al înnoirii. Biblia spune: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur”. Cuvântul „iarăși” ne spune că Domnul Isus avea obiceiul zilnic de a Se retrage din mulțime – pentru a Se ruga, pentru a Se gândi la planurile și la prioritățile Sale și pentru a-Și reîncărca bateriile. Să înțelegem următoarele: pentru a fi eficient cu ceilalți, trebuie să înveți să te simți bine singur, cu tine însuți. Scriitorul american Louis Auchincloss remarca: „Singurul lucru care îl face pe om să meargă în continuare este energia, și ce este energia dacă nu plăcerea de a trăi?” Dacă reușești să-ți faci timp pentru lucrurile care îți dau energie, vei avea rezerve la care poți apela când vine vremea să dăruiești altora.

„Ce fel de om este acesta” (Matei 8:27)

     Matei consemnează: „Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare. Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?” (v. 25-27). Nu-L vei cunoaște niciodată cu adevărat pe Domnul Isus sau ceea ce poate face El pentru tine până nu treci printr-o furtună alături de El. Din acest motiv El planifică furtuni în călătoria vieții noastre. Domnul Isus a întrebat: „De ce vă este frică?” El ne învață că teama ne va secătui viața și ne va face să ne pierdem bucuria. Când teama îți stăpânește viața, dumnezeul tău devine siguranța. Când siguranța devine dumnezeul tău, cauți o viață lipsită de riscuri. Însă cei ce sunt plini de teamă nu pot iubi profund, întrucât dragostea este riscantă. Ei nu pot dărui celor săraci, întrucât, omenește vorbind, bunăvoința nu este o garanție a răsplății. Cei plini de teamă nu pot visa. Dacă visele li se vor nărui și vor cădea din cer? Nu e de mirare că Domnul Isus a dus un așa război împotriva fricii. Evangheliile enumeră 125 din poruncile date de Hristos. Dintre acestea, douăzeci și una ne spun să „nu ne temem”. A doua cea mai des întâlnită poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, apare numai de opt ori! În cazul în care cantitatea ar putea fi un indicator, Domnul Isus vede teama ca pe una dintre cele mai mari probleme ale noastre. De aceea recomandarea pe care o face El cel mai adesea, și cea pe care ți-o transmite și ție astăzi, este :„Nu te teme!”.

„S-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică” (Matei 8:24)

     Matei consemnează: „Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică…” (v. 23-24). În limba greacă, cuvintele „o furtună strașnică” reprezintă un singur cuvânt – seismos. Seismologii studiază cutremurele și seismograful le măsoară. Așa că, furtuna prin care au trecut ucenicii i-a scuturat probabil până în măduva oaselor. Putem extrage o învățătură importantă de aici. Când te îmbarci alături de Isus nu înseamnă că nu vei trece niciodată prin furtuni. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri” (Ioan 16:33). În ciuda promisiunii lui Dumnezeu de a ne ocroti și de a ne ajuta să prosperăm, va trebui totuși să ne confruntăm cu situații precum boala, lipsa, teama etc. Diferența este că cei necredincioși trec prin furtună fără Hristos, dar tu, ca un bun credincios, vei trece prin ea încrezător că totul va fi bine, pentru că Isus e la bord. Oare aceasta înseamnă că nu vei simți niciodată sentimente de panică? Ce bine ar fi să fie așa! Dar nu e… Uitându-se la valurile tot mai mari și la Mântuitorul care dormea, ucenicii au întrebat: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4:38). Acesta e motivul pentru care teama devine atât de înfricoșătoare. Ea îți erodează încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Face să crească lăstarii îndoielii. Îți ucide memoria. Ucenicii Îl văzuseră deja pe Domnul Isus „tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod” (Matei 4:23). Teama creează o formă de amnezie spirituală. Îți întunecă amintirile, chiar și cele privitoare la minuni. Te face să uiți ce a făcut Isus și cât de bun este Dumnezeu. De aceea nu trebuie să-ți hrănești îndoiala, ci credința în Cuvântul lui Dumnezeu, căci credința e cea care te va ajuta să treci cu bine prin furtună.

 

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe” (Psalmul 92:14)

     Vârsta este doar o dată din calendar; atitudinea e ceea ce contează. Poți fi bătrân la douăzeci și nouă de ani și tânăr la nouăzeci și doi de ani! Larry King i-a luat un interviu lui Ty Cobb, unul dintre cei mai mari jucători de baseball din toate timpurile. El l-a întrebat pe Cobb, care avea atunci șaptezeci de ani: „Ce performanțe crezi că ai atinge dacă ai juca în prezent?” Cobb, care o viață întreagă manevrase bâta de baseball, cu un punctaj de .366 (record în continuare) a răspuns: „Cam .290, poate .300”. King a întrebat: „Asta din cauza călătoriilor, a jocurilor în nocturnă, a gazonului artificial și a tipurilor noi de mingi?” Codd a răspuns: „Nu. E din cauză că am șaptezeci de ani!” Iată trei beneficii ale faptului că ai trăit mai mult: 1) Ești mai tolerant. Prin faptul că tu însuți ai căzut în numeroase capcane ale vieții, întinzi mai repede o mână de ajutor când și alții cad la fel. Faptul că ai supraviețuit înfrângerilor și ai trăit pentru a mai da piept cu ziua de mâine te califică să oferi tărie și speranță celor care se zbat. 2) Ești mai smerit. Un bărbat care tocmai aniversase cincizeci de ani de căsnicie a spus: „Omul e pe cât de tânăr se simte, dar rareori pe atât de important”. Când înțelegi că lumea nu se oprește la comanda ta sau că nu-ți satisface capriciile, devii mai realist. În acest proces primești pacea. 3) Prețuiești timpul. Margaret Deland a spus: „Când te simți prea bătrân să faci un lucru, fă-l!” Începe prin a te întreba: Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?” Iată o promisiunea din Scriptură pe care te poți baza: „Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi”. Așa că, ridică-te de pe canapea… și continuă!