„Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4:3)

     Un autor creștin a scris următoarele: „Conform legendei, regele Midas iubea aurul atât de mult încât, atunci când a fost ca Dyonisos să-i îndeplinească o dorință, Midas a cerut ca tot ceea ce atingea să se transforme în aur. La început, Midas a fost încântat de rezultate… dar a descoperit curând că atingerea sa făcea mâncarea necomestibilă și îmbrățișarea sa îi lăsa pe cei dragi fără viață – s-a confruntat cu „legea consecințelor neintenționate”, cum a numit-o sociologul Robert Merton. La fel ca în cazul lui Midas, a obține orice ne dorim poate duce la consecințe nedorite. Uneori, o rugăciune fără răspuns înseamnă că Dumnezeu, în înțelepciunea Sa suverană, ne scutește de durerea consecințelor neintenționate. Uneori, Dumnezeu permite ceea ce puterea Sa ar putea împiedica. De cele mai multe ori, acest lucru ne poate provoca zbucium temporar… dar într-o zi, Îi vom adresa lui Dumnezeu la fel de multe mulțumiri pentru rugăciunile la care nu a răspuns ca și pentru cele la care a răspuns!” Iacov a scris: „Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:2-3) C.S. Lewis se întreba retoric: „Oare unde aș fi acum, dacă Dumnezeu ar fi îndeplinit toate rugăciunile prostești pe care le-am făcut în viața mea?!” Iar autorul pomenit la început continua așa: „Multe dintre rugăciunile noastre sunt greșite. Ne rugăm pentru confort, în loc să ne rugăm pentru caracter. Ne rugăm pentru o cale ușoară, în loc să ne rugăm pentru puterea de a reuși… Multe dintre rugăciunile noastre ar scurtcircuita planurile și scopurile lui Dumnezeu pentru viețile noastre, dacă El le-ar da curs… Poate că ar trebui să nu-I mai cerem lui Dumnezeu să ne scoată din situații dificile, ci mai bine să-L întrebăm ce vrea El să învățăm din acele situații dificile.” Așadar, binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru toate rugăciunile la care nu ai primit răspunsul dorit de tine!

„Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

     Ce trebuie să faci când te confrunți cu sentimentul de inadecvare? În primul rând, recunoaște-ți inadecvarea în fața lui Dumnezeu. Joni Eareckson Tada spune: „Neagă-ți slăbiciunea, și nu vei conștientiza niciodată puterea lui Dumnezeu în tine!” Dumnezeu i-a spus apostolului Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Tot ce te face să te sprijini pe Dumnezeu este un plus, și nu un minus. În al doilea rând, nu te desconsidera! S-ar putea să spui: „Dar nu am calificarea necesară pentru a face acest lucru!” Știi ceva? Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați, El îi califică pe cei chemați. Cum? Prin umplerea lor cu Duhul Său. Iată ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Dumnezeu nu este limitat de vârstă, gen, rasă sau statut academic. Singurul lucru care Îl limitează este limita pe care tu ți-o impui, sau pe care le-o permiți altora! În al treilea rând, nu cădea în plasă. Agenții de publicitate cheltuiesc miliarde pentru a te convinge că fără produsul lor ești inadecvat sau incomplet. Nu-i crede! Ridică-te și spune: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:14). În al patrulea rând, privește excelența sau performanța superioară a altcuiva ca pe o sursă de motivație, mai degrabă, decât de invidie sau intimidare. Nu pierde din vedere înzestrarea ta unică. Da, ești înzestrat într-un anumit domeniu. Biblia spune că „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Poate că darul tău n-a fost încă descoperit, dezvoltat sau folosit, dar el se află în tine. Astăzi, scoate-l la lumină… și începe să-l folosești!

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

     Teama de inadecvare este o stare de spirit în care crezi că ceea ce ai mai bun nu este suficient de bun. De obicei, își are originea în copilărie, când părinții, profesorii și alte persoane pe care le consideram importante n-au fost în stare să ne aprecieze și să ne încurajeze, și ne-au comparat defavorabil cu altcineva. A existat această frică de inadecvare în viața celor din Biblie? Da! Vei vedea această teamă începând cu Moise, care s-a simțit nepotrivit pentru a fi purtătorul de cuvânt și eliberatorul israeliților. Nicio statistică nu poate măsura numărul de vise abandonate din cauza acestei emoții paralizante. Pentru a scăpa de ea, trebuie să înveți să adopți aceste două adevăruri din Scriptură: 1) Despărțit de Dumnezeu, chiar ești inadecvat. 2) Umplut de puterea lui Dumnezeu, ești potrivit pentru orice provocare pe care El te cheamă s-o înfrunți. Apostolul Pavel scrie: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” (2 Corinteni 3:5-6). Mulți dintre eroii din Biblie s-au luptat cu teama de inadecvare, așa că nu ești singur! Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Nu mă pot duce să vorbesc cu Faraon, trimite pe altcineva!” (vezi Exodul 3:11; 4:13). Dar acești eroi ai Bibliei s-au întors la adevărata sursă de putere, și-au învins frica și I-au spus apoi „da” lui Dumnezeu. Au pășit prin credință și au spus, în esență: „Doamne, depind de Tine pentru succesul meu!” Eului nostru îi place să arate bine și să-și asume meritele. Dar Dumnezeu ne aduce într-o poziție de dependență totală față de El, astfel încât meritul succesului nostru să Îi revină Lui!

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)

     Astăzi vom vorbi despre cum poți să-i influențezi pe oameni și să ai un impact asupra lor. Nu există niciun truc magic atunci când vine vorba de a-i influența și de a avea un impact asupra altora. Prin versetul citit adineauri, Biblia ne oferă soluția următoare: 1) Încearcă să asculți cu atenție. Adevărul este că oamenilor nu le pasă cât de multe știi, până când nu știu cât de mult îți pasă. Ei au tendința să filtreze ceea ce aud prin propriile experiențe de viață, anturaje și probleme specifice care îi preocupă în acel moment. Așadar, dacă dorești ca oamenii să te asculte atunci când vorbești, ascultă-i cu atenție. 2) Nu spune prea multe. Dacă ai tendința de a vorbi prea mult sau prea repede, iată trei sfaturi pentru a încetini: a) Oprește-te! Pur și simplu, nu mai vorbi. Inspiră. Numără până la zece. Scuză-te și mergi la baie. b) Exersează arta de a nu-i întrerupe pe ceilalți. Permiteți-i celeilalte persoane să termine ce are de spus. c) Întreabă-te de ce vorbești atât de mult. Este vorba de nesiguranță? Sau de anxietate? Sau despre nevoia de a controla? Sau de dorința de a impresiona? Motivul pentru care mulți dintre noi încercăm să-i convingem, să-i impresionăm sau să-i controlăm pe ceilalți este pentru că ne este greu să ne încredem în Dumnezeu pentru a rezolva lucrurile. Tu doar transmite, și ai încredere că Dumnezeu va face restul! 3) Ține-ți furia sub control. Dacă pui în aplicare primele două principii, vei avea tendința să te descurci bine la numărul trei. Se va întâmpla pur și simplu. Vestea bună este că, începând de astăzi, poți învăța să faci toate cele trei lucruri (eventual recitește Iacov 1:19)! Și dacă le practici în mod consecvent zi după zi, lună după lună, an după an, când vei ajunge la sfârșitul vieții tale, privind în urmă, te vei bucura că ai luat în serios Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea Sa.

„Ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” (Romani 16:2)

     Charles Plumb a fost pilot de avion în Vietnam și, după șaptezeci și cinci de misiuni de luptă, avionul său a fost doborât de o rachetă sol-aer. Plumb s-a catapultat, dar a ajuns în mâinile inamicului… și a petrecut următorii șase ani într-o închisoare comunistă. A supraviețuit calvarului… și acum ține prelegeri despre ceea ce a învățat din experiența sa. Într-o zi, când el și soția sa luau masa într-un restaurant, un bărbat de la o altă masă s-a apropiat și l-a întrebat: „Tu ești Plumb? Ai pilotat avioane de vânătoare în Vietnam de pe portavionul Kitty Hawk și ai fost doborât?” Plumb a spus: „De unde știi tu asta?” Omul a răspuns: „Eu ți-am împachetat parașuta!” Apoi omul l-a apucat de mână și a spus: „Cred că a funcționat!” Plumb i-a strâns mâna și l-a asigurat că da, adăugând: „Dacă n-ar fi funcționat, eu nu aș fi astăzi aici!” În acea noapte, Plumb nu a putut dormi, gândindu-se la omul acela. Oare cum arăta în uniforma Marinei? De câte ori nu l-o fi văzut, fără ca măcar să-l întrebe „Ce mai faci?” (sau orice altceva)… pentru că Plumb era pilot de vânătoare, iar celălalt bărbat era doar un marinar. Se gândea la numeroasele ore pe care acel marinar le va fi petrecut în măruntaiele navei, netezind meticulos și împăturind mătasea fiecărei parașute, ținând în mâini practic destinul atâtor necunoscut. Ca urmare, de-atunci Plumb pune regulat publicului său această întrebare importantă și neobișnuită: „Cine îți împachetează parașuta?” Cu toții avem pe cineva care ne oferă ceea ce avem nevoie pentru a face față cu bine unei zile. Apostolul Pavel a spus de pildă despre diaconița Fivi că „s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” Pe tine, cine te susține? Astăzi – arată-i aprecierea ta!

„Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29)

     Situațiile disperate cer uneori măsuri disperate, așa că dacă vrei să întrerupi alimentarea firii pământești, trebuie să fii radical. Domnul Isus a spus așa: „Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l… este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30). Astfel, Mântuitorul a susținut chirurgia morală și spirituală – și asta chiar este un lucru radical! Nu există nicio cale de a discuta sau negocia cu păcatul, de a-l justifica! Oricare-ar fi lupta ta personală: jocurile de noroc, alcoolul, drogurile, relațiile greșite sau pornografia pe internet – scopul lor este să te distrugă, deci trebuie eradicate! Apostolul Pavel era familiarizat cu Scripturile Vechiului Testament. El știa de exemplu că, atunci când s-au confruntat cu o aceeași ispită, Iosif a rămas puternic, în timp ce Samson a căzut. Acesta este motivul pentru care i-a scris fiului său spiritual, Timotei, avertizându-l cu privire la păcatul care l-ar putea descalifica și l-ar putea împiedica să câștige cursa: „Fugi de poftele tinereţii…” (2 Timotei 2:22). Viața din ziua de azi este saturată cu influențe seducătoare, ceea ce înseamnă că nu putem elimina întotdeauna sursa. Așa că Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Atunci când nu poți elimina influența, elimină-te pe tine însuți din ea! Și, mai mult decât atât, nu pleca agale, ci fugi!” Poți fi liber, dar mintea ta carnală îți va acorda doar câteva secunde înainte să decidă pentru tine. Așa că nu ezita, nu divaga și nu amâna. Fă ceea ce trebuie făcut! Și fă-o repede!

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte…” (Proverbele 28:13)

     Biblia spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (vers. 13) Oare ar putea fi acesta un motiv pentru care nu progresezi spiritual? Vina nerezolvată are capacitatea de a-ți coroda încrederea, ca un acid. Dar există și o soluție pentru asta: „Cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” Mărturisește-I lui Dumnezeu păcatele tale! El știe oricum ce ai făcut – și așteaptă să recunoști, pentru a te putea ierta și a te binecuvânta din nou. Biblia ne mai spune (1 Ioan 1:5) că „Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric” – nu, în niciun fel! Lumina lui Dumnezeu dezvăluie lucruri. Când o lumină este aprinsă într-o cameră, putem vedea praful și insectele împrăștiindu-se. Iar atunci când Dumnezeu Se implică în viața noastră, El începe să ne arate lucruri pe care poate am prefera să nu le vedem… lucruri pe care le-am ascuns, chiar și de noi înșine. Suntem adesea înșelați, mai ales cu privire la noi înșine. Nu vrem să ne confruntăm cu defectele noastre, și nu ne face plăcere să le vedem expuse. În particular, ne simțim condamnați de ele, dar stăm liniștiți în fața celorlalți pentru că sunt ascunse. Dar orice lucru ascuns are putere asupra noastră pentru că ne temem că poate fi descoperit. Refuză să trăiești așa! Cel mai bun și mai eliberator lucru pe care îl poți face este să mărturisești ceea ce Dumnezeu vrea să rezolve, și să treci dincolo de teama de acest lucru. David ne spune (Psalmul 32:5) ce-a făcut el (și ce trebuie să facem și noi): „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Așadar, nu mai ascunde nimic de Dumnezeu!

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” (Iacov 1:22)

     Când asculți sau citești Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l aplici în viața ta, te înșeli singur. „De ce spui asta?” poate că întrebi… Iată de ce: 1) Te mulțumești cu a cunoaște, mai degrabă decât cu experiența. Biblia spune: „Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat.” (Iacov 4:17). Cum ți se aplică ție acest verset? Atunci când știi adevărul, dar nu acționezi în consecință, tu nu faci pur și simplu o greșeală sau îți exersezi judecata slabă – ci păcătuiești! Biblia spune că a ști fără să aplici (cunoaștere fără trăire) este păcat. 2) Te compari cu alții. Apostolul Pavel scria: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui…” (Galateni 6:4). Și: „Ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12) Acest obicei te face să rămâi firesc, poate chiar confortabil, și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devii mai experimentat în a o face. În timp, îți construiești un rezervor de răspunsuri, iar atunci când adevărul atentează la confortul tău, ai 1001 motive pentru care se aplică tuturor, dar nu și ție. 3) Cuvântul te mișcă pentru scurt timp, dar nu te schimbă definitiv. Nu este nimic greșit în a răspunde emoțional la adevărul spiritual. Dar dacă mergi vesel pe drumul tău, fără să-ți schimbi comportamentul câtuși de puțin, spiritualitatea ta se va reduce la o experiență emoțională care nu prezintă interes și mai cu seamă nu durează. 4) Asemuiești comunicarea cu transformarea. Ce se întâmplă când faci asta? Rostești cuvintele potrivite, dar nu umbli pe calea potrivită. Crezi că dacă vorbești elocvent și convingător despre un punct al Scripturii, ești acoperit, scăpat. Nu ești! Iacov spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” Așadar, trăiește ceea ce citești!

„V-am spus aceste lucruri pentru ca să aveți pace în Mine…” (Ioan 16:33)

     Stresul este asemenea kriptonitei (acesta fiind un element chimic… fictiv, care avea efect nociv asupra lui… Superman, epuizându-i puterile); stresul încearcă să-ți dea jos mantia de forță și să te reducă la o ființă temătoare și inutilă. Ce ar trebui să faci? 1) Îngroapă-ți epuizarea în apă. Când ești extenuat, încearcă o baie cu spumant. Chiar și simplul fapt de a sta în cadă ori sub duș te poate ajuta să-ți speli oboseala și să-ți revigorezi țesuturile corpului și celulele creierului… Simte momentul și concentrează-te asupra contribuției senzoriale revigorante a apei asupra pielii tale; lasă apa să-ți „spele” stresul și să răspândească optimism în duhul tău. S-ar putea să spui: „Dar asta nu sună deloc spiritual!” Țofar, prietenul lui Iov, n-ar fi de acord cu tine! El i-a spus lui Iov, care avea mai multe necazuri decât vei avea tu vreodată: „îţi vei uita suferinţele şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.” (Iov 11:16). 2) Cere ajutor! Repartizează responsabilitățile și sarcinile. Atunci când fiecare își face partea sa, nimeni nu rămâne epuizat. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:9-10). 3) Eliberează-te de perfecționism. Nimeni nu a fost și nu este perfect, în afară de Domnul Isus (iar tu nu ești Hristos!); așadar renunță la unele lucruri. Mâine, renunță la alte câteva. Cu timpul, aceste trebușoare vor înceta să te mai sâcâie și vei simți cu adevărat cum stresul din adâncul stomacului tău se dezintegrează. Nu vei scăpa niciodată complet de stres, dar poți învăța să-i faci față și să-l învingi. Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace…” (Isaia 55:12)

     Să analizăm trei strategii testate și eficiente pentru a face față stresului: 1) Pune-te pe tine însuți zilnic pe lista cu „lucruri de făcut”! Alocă 15 minute de două ori pe zi pentru a te remonta, a te înnoi, a te aduna și a te reface. Distanțează-te de sursa de stres, chiar dacă asta înseamnă doar să ieși afară pentru câteva minute și să faci o plimbare pentru a-ți împrospăta creierul. Cântă melodia preferată sau fă orice altceva care te ajută să te relaxezi. Și perseverează chiar și atunci când alte evenimente amenință să împiedice acest lucru. Ești important – învață să te prețuiești! 2) Înveselește-te! Biblia spune: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10); când bucuria ta dispare, dispare și puterea și capacitatea de a face față situațiilor. Unii oameni cred că creștinii ar trebui să fie întotdeauna sobri, fără umor și la fel de liniștiți ca mormântul. Dar Domnul Isus a ieșit din mormânt – și acesta este unul dintre cele mai bune motive din lume pentru a sărbători și a fi cu bucurie în inimă și pe față! 3) Relaxează-ți mușchii înțepeniți cu reprize de exerciții de relaxare de câte cinci minute, pe tot parcursul zilei. Nu mai sta pe gânduri, ci pune-te-n mișcare! Întinde-te, aplecă-te, rotește-ți umerii tensionați, aleargă… fă în așa fel încât sângele revigorant să circule prin tot corpul, în timp ce mintea ia o mică pauză. Dă drumul la muzica de laudă, cântă în timp ce dai cu aspiratorul… leagănă-te în timp ce amesteci în mâncarea de pe aragaz… mișcă-te împingând căruciorul de cumpărături… Activitatea fizică determină creierul să secrete beta-endorfină, care te ajută să te calmezi. Noi nu am fost făcuți să trăim sub stres! Biblia spune: „Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace.” Iar asta a venit direct din gura Celui care ne-a creat și ne-a răscumpărat, așa că ar fi bine să crezi că este adevărat!