„Acum, scoală-te, treci… şi intraţi în ţara pe care o dau…” (Iosua 1:2)

     Cuvintele lui Dumnezeu pentru tine astăzi sunt următoarele: 1) Pregătește-te. Timp de patruzeci de ani, Iosua l-a slujit pe Moise și a fost îndrumat de acesta; acum era pregătit să conducă Israelul în Țara promisă. Acest lucru ridică o întrebare extrem de importantă: tu ești pregătit pentru succesul pe care-l cauți și-l dorești? Lucrul frustrant în legătură cu pregătirea este că uneori durează mai mult decât evenimentul pentru care te pregătești. Ești o persoană disciplinată? Ești la curent cu noutățile din domeniul în care lucrezi sau pentru care ai o chemare? Ai relațiile potrivite? Viața ta de familie este în ordine? Ai un caracter puternic? Este cât se poate de adevărată vechea zicală: „Poți pretinde că ești surprins o singură dată; după aceea, ești nepregătit!” Un autor a scris: „Oamenii talentați sunt uneori tentați s-o ia pe scurtătură; caracterul împiedică acest lucru. Oamenii talentați se pot simți superiori și se pot aștepta la privilegii speciale; caracterul îi ajută să vadă dincolo de ele. Oamenii talentați sunt lăudați pentru ceea ce alții văd că au construit; caracterul construiește ceea ce este în lăuntrul lor. Oamenii talentați au potențialul de a fi agenți ai schimbării; caracterul produce schimbarea în ei. Oamenii talentați sunt adesea un dar pentru lume; caracterul protejează acel dar.” 2) Du-te! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau…” (Iosua 1:3). Dar ai grijă să nu repeți scena din „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor”: Alice a întrebat-o pe Pisica Cheshire: „Vrei să-mi spui, te rog, încotro ar trebui să mă îndrept de aici?” „Asta depinde foarte mult de locul unde vrei să ajungi”, i-a spus Pisica. „Nu prea îmi pasă unde…” a replicat Alice. „Atunci nu contează încotro o iei”, a răspuns Pisica. Reține deci că, pentru a reuși, trebuie să faci lucrurile necesare, în mod corect, clipă de clipă, zi de zi… și să faci asta în modul cel mai consecvent!

„De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

     Poate că vă mai amintiți cuvintele cântecelului de la Școala duminicală: „Înțeleptul casa pe stâncă și-a pus… Nebunul casa pe nisip și-a pus…”?! Cum știm, furtuna a lovit ambele case, dar a rămas în picioare doar casa omului înțelept. Domnul Isus nu a prezentat în această pildă virtuțile înțelepciunii versus ravagiile nebuniei. Adevărul este că toți suntem înțelepți uneori și nebuni alteori. Și El nu a spus că a supraviețuit furtunii casa unui credincios, în timp ce a necredinciosului s-a dărâmat! El nu a vrut să spună nici că a rezistat la furtună casa celui care mergea la biserică, în timp ce casa celui care nu mergea s-a prăbușit. Ideea Sa a fost mai simplă, și mai profundă, mai convingătoare: când lucrurile au ajuns în cel mai rău punct și suntem puși la zid, când ne îndoim de șansele noastre de supraviețuire, când ne-am consumat ultima picătură de energie și de rezistență, nu înțelepciunea, mântuirea sau frecventarea unei biserici ne ajută să trecem peste furtună. Deși acestea sunt aspecte de o importanță crucială ale vieții creștine, pentru care Îl lăudăm pe Dumnezeu, totuși mulți creștini înțelepți și credincioși se scufundă în furtunile vieții (cum ar fi: o relație abuzivă, un colaps financiar, un soț infidel, pierderea sau boala unui copil, un handicap mental sau fizic etc.). Domnul Isus nu S-a gândit nici măcar la o pledoarie pentru cunoașterea sporită a Cuvântului Său. Ambii proprietari de case înțelegeau Cuvântul Său, dar simplul fapt de a spune: „Doamne, sunt întru totul de acord cu Tine!” nu te va ajuta să treci peste furtună. Ideea pe care Isus a vrut s-o scoată în evidență aici, este să faci ceea ce Îl auzi pe El spunând! Împlinirea Cuvântului, iată ce te va ajuta să treci prin furtună! Dumnezeu S-a angajat să-Și onoreze Cuvântul, iar ascultarea te aliniază cu acest Cuvânt, și activează puterea Sa în favoarea ta!

„Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

     Iată încă un lucru pe care l-a învățat Iosif (și pe care trebuie să-l deprinzi și tu): Nu căra bagajul amărăciunii după tine! După mulți ani, Iosif s-a întâlnit din nou cu frații săi, când aceștia au venit în Egipt după grâne. Ajunși în prezența lui Iosif, ei s-au închinat înaintea lui, pentru că era al doilea om în stat, dar nu l-au putut recunoaște. Iar când Iosif a reușit în cele din urmă să le spună cine este, ei au rămas uimiți și s-au îngrozit: iată-l pe fratele pe care încercaseră să-l ucidă cu ani în urmă, în poziția de a face orice dorea cu ei! În schimb însă, el i-a iertat. De ce? Pentru că Iosif știa că nu-și putea permite povara amărăciunii. Deci, ce ar trebui să faci atunci când ești tentat să aduni amărăciune? Exact ce a făcut Iosif: și-a păstrat credința și nădejdea în Dumnezeu, a crezut că, în cele din urmă, lucrurile se vor rezolva cu bine, și și-a continuat viața spirituală. Când lucrurile merg rău, adesea întoarcem spatele exact acelei Persoane de care avem cea mai mare nevoie: Dumnezeu! Când apar necazuri, spunem: „Doamne, de ce-ai îngăduit să se întâmple asta?” Începem să dăm vina pe El, de parcă ar fi greșeala Lui… în loc să spunem: „Doamne, Te rog să Te ocupi de această problemă!” Dumnezeu poate să ia circumstanțe (așa complet rele cum sunt) și să le întoarcă cu 180 de grade. Când oamenii încearcă să folosească situațiile pentru a te distruge, Dumnezeu le poate folosi pentru a te dezvolta! Plăcerea și bucuria Lui este să transforme crucificările în învieri! Biblia spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8). Dumnezeu vine dacă-L inviți și, atâta timp cât continui să vorbești cu El și să te încrezi în El, El va rezolva lucrurile pentru tine!

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic…” (Psalmul 56:4, 11)

     Astăzi vom vorbi despre încă două lucruri pe care Iosif le-a înțeles și pe care trebuie să le înțelegi și tu: 1) Nu te lăsa pradă autocompătimirii! Poate că treci printr-un proces chiar acum și ești partea nevinovată – victima unei situații pe care n-ai provocat-o tu… Gândește-te la reacția lui Iosif atunci când s-a aflat într-o situație similară: el n-a cedat tentației de a se autocompătimi. De ce? Deoarece autocompătimirea este un factor care contribuie din plin la depresie. Adesea, când ne confruntăm cu o problemă gravă și stima noastră de sine este deja la nivel scăzut, începem să ne învinovățim și să ne criticăm aspru. Iosif nu a făcut asta! El a înțeles că acea criză în care se afla nu fusese provocată de el, și a încercat s-o privească realist. Când treci printr-o furtună și permiți ca barca să se încline într-o parte, furtuna te va răsturna. În mod similar, când furtunile apar în viața ta, cea mai bună modalitate de a le depăși este să te încrezi în Dumnezeu și să le înfrunți cu fruntea sus, așa cum a făcut Iosif! 2) Nu lua niciodată o decizie majoră când ești deprimat! De multe ori, când suntem descurajați, suntem tentați să spunem: „Voi renunța!”, „Voi schimba locul de muncă!”, „Mă voi muta!”, „Voi cere divorțul!” etc. Te rog, nu face asta! Când ești abătut și descurajat, sentimentele tale nu sunt de încredere, concentrarea ta devine neclară și îți pierzi perspectiva – când vine vorba despre exercitarea unei bune judecăți. Deci, ce-ar trebui să faci? Crede că Dumnezeu te va scoate din asta! Spune și tu azi, împreună cu psalmistul: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

„Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el…” (Geneza 39:21)

     Pentru a-și împlini destinul, Iosif a trecut prin trădare, ispită, calomnie și închisoare pe nedrept. Dar a ieșit din ele întărit și învingător. Iată ce a aflat el… și trebuie să recunoști și tu: 1) Dumnezeu știe prin ce treci și Îi pasă. Există o propoziție-cheie care apare de vreo cinci ori în istorisirea despre Iosif: „Domnul a fost cu Iosif”! Chiar și când totul părea că merge rău, Iosif nu s-a îndoit niciodată că Dumnezeu era cu el! 2) Ți s-a oferit libertatea de a alege. Dumnezeu îți dă libertatea de a alege cum vei reacționa la circumstanțele tale: prin credință sau îndoială, bucurie sau disperare, răbdare sau nerăbdare etc. Atunci când alegi să ignori ceea ce este corect, Dumnezeu nu-ți va impune voia Sa. Uneori luăm problemele asupra noastră și apoi dăm vina pe Dumnezeu… și spunem: „Trebuie că asta e voia lui Dumnezeu”, ca și cum Dumnezeu Își găsește plăcerea în identificarea și sancționarea greșelilor noastre, sau în programarea lucrurilor care ne răpesc fericirea! Adevărul este că nu tot ce se întâmplă înseamnă voia lui Dumnezeu! Da, El cunoaște tot ce se întâmplă, și are planuri pentru viețile noastre, dar ne-a dat și liberul arbitru. Și pentru că El le-a dat și altora liberul arbitru, greșelile și deciziile noastre și ale lor ne pot afecta și pe noi! 3) Dumnezeu este cel care controlează rezultatul final. Orice situație grea prin care treci astăzi, El o poate întoarce spre binele tău! În cele din urmă, Iosif a putut să spună: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine…” (vezi Geneza 50:20). Și, în timp ce Dumnezeu lucra pentru a scoate binele din situația sa, Iosif a trebuit să continue să se încreadă în El, chiar dacă în acel moment nu înțelegea ce se întâmpla! Asta trebuie să faci și tu… azi!

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

     Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!

„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește… Oare nu te trimit Eu?” (Judecători 6:14)

     Găsim în Biblie acest dialog: „Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum, Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian!” Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare nu te trimit Eu?” Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om.” (Judecători 6:12-16) Ești și tu într-o situație disperată? Simți teamă, gândești că ești nepotrivit, nepregătit? Ghedeon treiera grâul, temându-se de madianiți. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a numit „viteazule”. Dumnezeu vede în tine lucruri pe care alții nu le văd, pe care nici măcar tu însuți nu le știi! Citește cu atenție aceste cuvinte: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple, şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9- 10). Dumnezeu vede lucrurile în starea lor completă – inclusiv victoria ta finală. Și astăzi El îți spune: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai… Oare nu te trimit Eu?” Când Dumnezeu te trimite, izbânda ta este garantată, în ciuda tuturor obstacolelor, a dușmanilor și a tuturor limitărilor de care ești atât de conștient! Dacă nu ești dispus să înaintezi decât când lucrurile „arată mai bine”, nu vei câștiga! Începe de unde ești și folosește ce ai – iar Dumnezeu îți va da mai mult!

„Nu vă îngrijoraţi… aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31, 33)

     Dintr-un sondaj realizat în rândul americanilor cu vârsta de peste 50 de ani, a reieșit că jumătate dintre ei aveau sub 30.000 de dolari în fondul de pensii. Având în vedere că speranța de viață a crescut, asta înseamnă că: o mulțime de oameni vor depinde de guvern pentru supraviețuirea lor, și o mulțime de oameni care plănuiau să se pensioneze vor trebui să continue să lucreze. Iar aceasta nu este doar o problemă americană, ci una mondială. Așadar, ce-ar trebui să faci? 1) Să reduci cheltuielile acolo unde poți, și să începi să economisești mai mult. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20); 2) Să găsești un planificator financiar care să te ajute să evaluezi situația în care te afli, precum și nivelul veniturilor și al cheltuielilor pe care le vei avea probabil la pensie. În acest fel, poți personaliza un plan adaptat la obiectivele tale financiare. Dar mai presus de orice, încrede-te în ce afirmă Scriptura: „În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.” (Proverbele 15:6); 3) Onorează-L pe Dumnezeu cu finanțele tale. Iată ce spune Biblia (Proverbele 3:9-10): „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug.” Zeciuiala aduce binecuvântarea lui Dumnezeu! 4) Crede că Dumnezeu va avea grijă de tine. De unde avem această siguranță? Din Cuvântul Său (Matei 6:31-34): „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei!”

„…Plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14)

     Unii dintre noi au această calitate de-a da dovadă de har, dar neglijăm confruntarea oamenilor cu adevărul, ca nu cumva să-i jignim. Alții se specializează în a confrunta, dar nu reușesc să le arate oamenilor harul lui Dumnezeu. Doar Domnul Isus a fost „plin de har și de adevăr”, ori acesta este echilibrul spre care trebuie să tindem! Un om puțin interesat de chestiuni spirituale interacționa uneori cu vecinul său, care era creștin. Fie vorbeau peste gardul din spate, fie își împrumutau unul altuia unelte, și altele de felul acesta. Apoi, din nefericire, soția necredinciosului a fost lovită de cancer și a murit. Iată o parte dintr-o scrisoare pe care omul a scris-o după aceea: „Eram cuprins de disperare. Am trecut prin pregătirile pentru înmormântare ca și cum aș fi fost în transă. După slujba funerară, m-am plimbat toată noaptea de-a lungul râului… Dar n-am fost singur: vecinul meu – îngrijorat pentru mine, cred – a stat cu mine toată noaptea. Nu a vorbit, nici măcar nu a mers lângă mine. Pur și simplu, pășea în spatele meu. Când, în sfârșit, soarele a răsărit peste râu, a venit și mi-a spus: „Hai să mergem să mâncăm ceva!” Acum mă duc la biserică. La biserica vecinului meu! Religia care poate produce genul de dragoste pe care mi-a arătat-o vecinul meu este ceva despre care vreau să aflu mai multe. Vreau și eu să iubesc și să fiu iubit în felul acesta, pentru tot restul vieții mele!” Uimitor, nu-i așa? Poate spune la fel și… vecinul tău? Orice fermier îți va spune că, înainte de a semăna, trebuie să pregătești terenul… și tot la fel este și în cele spirituale. Biblia ne spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Să știi: când îi tratezi pe oameni cu har, ei își vor deschide inimile și mințile și pentru adevărul pe care vrei să li-l împărtășești!

„Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17)

     Îmi amintesc de povestea lui Lev Tolstoi pe care am citit-o când eram copil: „Cei doi prieteni” (poate că v-au citit-o și vouă părinții sau bunicii când erați mici)… Doi prieteni mergeau împreună prin pădure când un urs a apărut în fața lor. Înainte ca ursul să-i poată observa, unul dintre bărbați a fugit spre un copac de pe marginea drumului, s-a urcat în el și s-a ascuns printre ramurile acestuia. Celălalt, se pare că nu la fel de agil ca prietenul său care s-a cățărat în copac, s-a aruncat la pământ și s-a prefăcut că este mort. Ursul s-a apropiat de el, l-a adulmecat îndelung… dar omul încetase până și să respire, așa că ursul a plecat, crezându- l mort. Poate nu știați că urșii nu se ating de cadavre (omul nostru se pare că știa, de aceea a rămas nemișcat și și-a ținut respirația). Când pericolul a dispărut, bărbatul din copac a coborât. Curios, l-a întrebat pe prietenul său râzând: ce i-a șoptit ursul la ureche? La care acesta a răspuns: „Mi-a spus să nu mai călătoresc niciodată cu un prieten care te abandonează când ești în primejdie!” E ușor să fii prieten cu cineva care are succes, care știe totul și care se află pe creasta valului. Dar ce se întâmplă atunci când acea persoană cade, eșuează, sau își pierde legătura cu Hristos, sau se izolează în mod deliberat și provoacă tot felul de consecințe urâte? Biblia spune: „Prietenul adevărat iubește oricând…” Adică, nu este invidios când ești „sus”, iar când ești „jos” nu este indiferent. El este plin de compasiune și atent, indiferent dacă tu ești sau nu. Scriitorul american Elbert Hubbard a spus: „Prietenul tău este persoana care știe totul despre tine, și totuși te iubește!” Dacă ai un astfel de prieten, prețuiește-l și ajută-l să știe asta. Spune azi unui prieten adevărat cât de mult îl apreciezi!