„…Ne dă un har şi mai mare.” (Iacov 4:6)

     Iată trei principii importante pe care trebuie să le ai în vedere atunci când apare un conflict: 1) Gestionează problema fără a ataca persoana. Unele dintre cele mai violente atacuri personale au fost purtate pe tema religiei. Ce păcat! Unii dintre noi ar prefera să piardă relația, decât să piardă disputa! 2) Uneori este mai bine s-o apuci pe alt drum. Când apostolii Pavel și Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, dacă trebuia sau nu să-i însoțească în următoarea lor călătorie misionară, „neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să- i facă să se despartă unul de altul.” (Faptele Apostolilor 15:39). Dar nu acesta este sfârșitul povestirii… Pentru că „neînțelegerea” dintre ei a produs două lucrări diferite. Așadar, fii plin de har. Ceea ce se întâmplă chiar acum poate fi modul prin care Dumnezeu te mută într-un nou domeniu de slujire și binecuvântare. 3) Amintește-ți că „fierul ascute fierul” (Proverbele 27:17). Și, când se întâmplă asta, ies scântei! Dacă ai stat vreodată în preajma adolescenților, înțelegi. Ei sunt experți în a veni cu opinii neconvenționale, ieșite din comun, care te provoacă și te ajută să rămâi onest. Se spune că o femeie dintre quakeri (organizație religioasă pacifistă și austeră) a cumpărat o vacă irascibilă. Fiecare sesiune de muls era o corvoadă. Hotărâtă să dea dovadă de har într-o situație de foc, femeia a refuzat să reacționeze atunci când vaca a călcat-o pe picior, a biciuit-o cu coada peste față și a răsturnat găleata cu lapte… iar în cele din urmă, i-a tras o copită de-a azvârlit-o în peretele hambarului! Încrâncenată, femeia a mârâit: „Știi că sunt quaker și nu pot să te lovesc, dar cu siguranță te pot vinde unui presbiterian, care n-o să fie așa de pașnic ca mine!” Așadar, dacă ești „parte vătămată”, atunci apelează azi la această promisiune: „El ne dă un har și mai mare”!

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

     Ai fost vreodată atât de înspăimântat încât ți-ai dorit să te rogi, dar cuvintele nu ți-au ieșit din gură?! Sau ai avut o nevoie așa de mare, că nici n-ai putut s-o exprimi? Ce-ai făcut atunci? Doar te-ai gândit la Dumnezeu și la ce poate El? Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33). S-ar putea să întrebi: „Când mă gândesc la Dumnezeu, este același lucru cu a mă ruga?” Ar putea fi. Suntem cu toții familiari cu puterea comunicării fără cuvinte. Mulți dintre noi am crescut cu părinți care nu trebuiau să spună ceva pentru a-și face cunoscută voința. Poate că a fost o anumită privire în ochii lor, sau un alt semnal tacit… Dar noi știam exact ce ni se comunica și cum trebuia să răspundem. Rugăciunea funcționează și ea în acest fel. Când te gândești la Dumnezeu, asta înseamnă rugăciune; iar când Dumnezeu îți comunică gândurile Sale, este o formă de rugăciune ascultată. Dacă Dumnezeu este Tatăl tău, El îți aude gândurile, suspinele, susurul inimii – și nu trebuie să țipi, să transpiri și să te târăști pe genunchi ca să te ia în seamă. Un băiețel își dorea o bicicletă de Crăciun și, într-o noapte, s-a rugat cu voce tare spunându-I lui Dumnezeu exact ce fel de bicicletă își dorea. Mama lui i-a spus: „Fiule, nu trebuie să țipi pentru ca Dumnezeu să te audă!” El a răspuns: „Știu, mamă, dar trebuie să strig ca bunicul să mă audă și să-mi cumpere bicicleta aceea!” Tu – cui te rogi, și cine trebuie să te audă? Ai și tu vreun bunic? Nu e nevoie să faci incantații pentru ca Dumnezeu să te bage în seamă, și nu trebuie să încerci să inventezi răspunsuri la rugăciunile tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” „Atunci, de ce să ne mai rugăm?!”, întrebi tu. Pentru că Dumnezeu vrea să te apropii de El cu încredere, să te încrezi în El pentru toate nevoile tale, și mai cu seamă să construiești o relație cu El!

„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:7)

     Următoarele două versete din Sfânta Scriptură apar unul după altul (și cred că nu la întâmplare): „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:6-7). Educația universitară a copilului tău, o casă accesibilă și o mașină puternică sunt lucruri pentru care s-ar putea să fie OK să împrumuți bani, dacă-ți permite salariul. Dar cel mai bine, dacă nu poți plăti pentru ceva – învață să aștepți! Domnul Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine…” (vezi Luca 9:23). Nu ne pricepem prea bine să ne refuzăm lucrurile pe care ni le dorim. Dar, dacă nu vrei ca pruncii tăi să-ți moștenească datoriile, să ajungă ei înșiși să se îndatoreze și să transmită copiilor lor principiul răsplătirii imediate – rupe ciclul chiar acum. Ieși din datorii și stai departe de ele! Dacă te afli într-o astfel de situație și nu știi ce să mai faci, vino înaintea Domnului și roagă-te: „Doamne, Dumnezeule, vreau să termin cu scuzele. Îmi asum responsabilitatea pentru dezastrul în care mă aflu. Am cedat impulsurilor mele, am cheltuit prea mult, am ignorat îndemnurile Tale de a fi un bun ispravnic – și mă pocăiesc. Dă-mi curajul să-mi asum datoriile și să mă uit sincer la situația în care mă aflu! Nu mă lăsa să trăiesc în negare! M-ai avertizat să nu trec cu vederea tacticile lui Satan (vezi 2 Corinteni 2:11). El încearcă să mă țină în sclavie financiară și, ca urmare, sunt incapabil să reacționez atunci când e cazul de exemplu să dăruiesc pentru lucrarea Ta. Îndrumă- mă către o sursă demnă de încredere, care să mă ajute să dezvolt o strategie de eliminare a datoriilor. Ajută- mă să nu mai fiu nevoit să plătesc dobânzi suplimentare. Eliberează-mă de cheltuielile din motive emoționale. Te rog, ajută-mă să scap de datorii. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin”. Iar dacă nu ești într-o asemenea situație, dă slavă lui Dumnezeu și… continua să te ferești de datorii!

„Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui…” (Ioan 5:30)

     Domnul Isus a făcut doar acele lucruri pe care Tatăl Său I le-a pus în minte. Și El vrea ca și tu să înveți să trăiești în acest fel. S-ar putea să te întrebi: „Chiar este posibilă o astfel de viață?” Da, și nu doar atât, dar este esențial pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Biblia spune că Maria și-a făcut timp să-L asculte pe Isus, dar sora ei Marta era prea ocupată cu slujirea (vezi Luca 10:40). Și tu poți fi atât de ocupat să-L slujești pe Domnul, încât să-ți pierzi sensibilitatea de-a auzi vocea Lui și să ajungi preocupat de lucruri secundare. Înveți să-L auzi pe Dumnezeu, făcându-ți timp să asculți de El! De cincisprezece ori în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Când ai devenit o creație nouă în Hristos, ai primit urechi spirituale noi, dar trebuie să înveți să le folosești. Într-adevăr, aceasta trebuie să devină una dintre cele mai mari priorități din viața ta. Un nou-născut are capacitatea de a auzi, dar nu înțelege ceea ce aude; înțelegerea necesită timp, învățare, atenție și intimitate cu părinții săi. Când Domnul Isus i-a întâlnit pe cei doi ucenici pe drumul spre Emaus după învierea Sa, aceștia nu L-au recunoscut. Dar El i-a iubit, așa că „le-a deschis mintea ca să înțeleagă” (Luca 24:45). Când te uiți în urmă la viața ta, recunoști momentele în care Dumnezeu a umblat și a vorbit cu tine, dar tu n-ai înțeles ce-ți spunea? Nici o problemă! Dumnezeu este răbdător și El va lucra cu tine și te va desăvârși – dacă-L asculți! Așadar, învață să asculți de Dumnezeu așa cum a ascultat Domnul Isus!

„Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El…” (Romani 1:20)

     Cuvântul grecesc din Noul Testament tradus prin „ucenic” înseamnă „învățăcel”. Prin definiție, un ucenic este o persoană care nu încetează să învețe. El profită la maximum de cele o sută de miliarde de celule nervoase pe care Dumnezeu i le-a împrumutat. El continuă să ceară, să caute și să bată (vezi Matei 7:7). Leonardo da Vinci avea cu el un carnețel de notițe oriunde mergea. Unii au estimat că a lăsat prin testament 14.000 de pagini de notițe, pictorului Francesco Melzi. Aproape șapte mii de pagini există și astăzi. Bill Gates a cumpărat optsprezece pagini cu 30,8 milioane de dolari în 1994. Mâzgăliturile de pe șervețelul lui da Vinci variau de la anatomie la botanică, de la pictură la filozofie. Un lucru care l-a făcut extraordinar este faptul că a scris cele mai multe dintre ele folosind o tehnică numită scriere în oglindă. El scria invers, astfel încât cuvintele să poată fi citite doar atunci când erau reflectate într-o oglindă. În ultimele zile dinaintea morții sale, în 2 mai 1519, Leonardo și-a cerut iertare lui Dumnezeu și oamenilor „pentru că a lăsat atâtea lucruri neterminate”. Și și-a propus să continue să învețe până în ziua în care va muri. Chiar și pe patul de moarte, Leonardo a studiat și a relatat, prin detalii științifice, natura și simptomele bolii sale. Așadar, nu înceta niciodată să înveți, pentru că Dumnezeu este slăvit atunci când o faci din motive corecte. Iar motivul corect este acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu pentru a-L putea iubi și mai mult. Trăiește ca și cum vei muri mâine, dar continuă să înveți ca și cum vei trăi veșnic! La urma urmei, dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, așa va fi. Deci, dacă vrei să-L cunoști mai bine pe Dumnezeu, uită-te atent la ce a făcut și face El!

„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele 25:2)

     Orice lucru care dezvăluie ceva despre Creatorul nostru ar trebui să ne intereseze. Sfânta Scriptura este singura carte denumită revelația scrisă a lui Dumnezeu. Dar și matematica dezvăluie o dimensiune distinctă a personalității lui Dumnezeu… Și arta… Și știința… Biblia spune: „Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere… A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.” (1 Împărați 4:29, 32-34). Ce putem învăța de-aici? Solomon era interesat de orice. Iar vastitatea cunoștințelor sale i-a dat o asemenea profunzime a înțelepciunii, încât „veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon”. Cine-i trimitea pe acești oameni? Ei auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui. Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt, noi nu trebuie să evităm cultura, ci să o penetrăm, să o instruim și să o luminăm, așa după cum spune Biblia: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Lui Dumnezeu Îi place când înțelegem ceva sau când descoperim ceva nou pentru noi, chiar dacă descoperirile noastre fac parte din cunoștințele generale. Nu e normal ca părinții să se bucure când copiii lor descoperă lucruri noi? Când continui să pui întrebările potrivite, Dumnezeu va continua să-ți dea răspunsurile potrivite. Așadar, fii preocupat de tot ce a făcut și face Dumnezeu!

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

     Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început. Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora. Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat. Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara! Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta…” (Matei 6:6)

     Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6). Viața creștină ar putea fi comparată cu Cortul din Vechiul Testament, care era împărțit în trei compartimente. Exista o curte exterioară în care puteau să intre toți evreii. Și tu ai o curte exterioară: locul în care mergi la muncă, la cumpărături ori la activități relaxante. Ea reprezintă aspectul tău exterior sau persoana ta publică, partea din tine pe care o vede toată lumea. Cortul avea, de asemenea, o cameră interioară numită Locul Sfânt, unde majoritatea oamenilor nu aveau voie să intre. Și tu ai un „Loc Sfânt” în care pot intra persoane desemnate, cum ar fi prietenii apropiați sau familia. Tu decizi cine intră și cine nu intră, și nimeni nu poate intra cu forța. Anumite persoane pot avea autoritate asupra ta, din punct de vedere profesional sau financiar, dar asta nu le dă dreptul să intre în locul tău sfânt. Când vine vorba de acea cameră interioară, tu decizi cine intră și cine iese! Cel de-al treilea compartiment al Cortului din Vechiul Testament era Sfânta Sfintelor, un locaș mic și păzit cu grijă, care se afla cel mai departe. Acolo avea acces doar marele preot, și era loc doar pentru o singură persoană și Dumnezeu. Și tu ai un asemenea loc în interiorul tău. Uneori ne referim la el ca fiind „odăița noastră”, deoarece numai Dumnezeu are voie să intre. Și iată un adevăr pe care trebuie să-l cunoști: nivelul tău de pace, bucurie, mulțumire, călăuzire și victorie este reglementat de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în locul tău secret. Așa că, dă-i prioritate, protejează-l… și petrece timp, în acel loc tainic, în fiecare zi!

„Enoh a umblat cu Dumnezeu…” (Geneza 5:24)

     Oare s-au poticnit vreodată oamenii din Scriptură care „umblau cu Dumnezeu”? Sigur că da! S-au abătut uneori de la drumul cel bun? Da! Dar în fiecare dimineață când picioarele lor atingeau pământul, își luau angajamentul să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Ei se bazau pe puterea Lui, se străduiau să facă voia Lui și aveau ca țintă planul pe care El l-a stabilit pentru ei. Apostolul Pavel scria: „Vă sfătuiesc… să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efeseni 4:1) Iar acest lucru înseamnă că trebuie să știi în ce direcție te conduce Dumnezeu și să rămâi în pas cu El. Când El acționează – acționezi și tu. Când El Se oprește – te oprești și tu. În calitate de credincios, viața ta nu trebuie să fie împărțită pe compartimente: sacru și laic. Biblia spune că în Dumnezeu „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:28). Tu nu poți spune: „În această situație, acționez conform impulsului… dar în acea situație, voi opera în acord cu Duhul Sfânt din mine!” Duhul Sfânt nu vine și pleacă din viața ta; El este întotdeauna cu tine! Iată un pasaj din Scriptură la care trebuie să te gândești: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Ce verset minunat! Noi am fost creați pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! Așadar, una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, în fiecare zi, este aceasta: „Doamne, sunt căile mele plăcute Ție în acest moment?” Dacă sunt plăcute Domnului căile tale, vei descoperi că direcția în care te duce El este întotdeauna cea bună; sincronizarea Lui este întotdeauna cea potrivită, iar rezultatele pe care le obții sunt întotdeauna cele corecte. Așadar, umblă cu Dumnezeu în fiecare zi!

„Creșteți în harul și în cunoștința Domnului…” (2 Petru 3:18)

     Când apostolul Petru a dorit să-și încerce credința și a ieșit din barcă pentru a merge pe apă, s-a scufundat și a părut mai slab decât oricare dintre ceilalți ucenici. Când a încercat să-L apere pe Isus, a tăiat urechea unui om. Când a promis că va fi loial, a căzut cu fața la pământ. Când a încercat să-L sfătuiască pe Isus, a devenit avocatul diavolului (vezi Matei 16:22-23). În cele din urmă însă, a devenit un stâlp puternic al Bisericii – deși a eșuat de multe ori până a ajuns acolo. Iar comportamentul său nu L-a surprins și nu L-a descurajat pe Isus. Mântuitorul nu va înceta niciodată să ajute un urmaș al Său care caută cu sinceritate să crească! El ne va conduce întotdeauna înainte în creștere; dar creșterea necesită riscuri, iar riscul înseamnă uneori eșec. Isus știe acest lucru, dar El nu renunță niciodată la un elev doar pentru că acesta eșuează. De exemplu, dacă nu te-ai confruntat cu oamenii până acum, atunci când o vei face ai toate șansele să eșuezi. Dacă ai încurajat rareori oamenii, este posibil ca primele tale încercări să fie stângace. Dacă nu ți-ai împărtășit niciodată credința, prima dată când o vei face s-ar putea să te împotmolești de tot. Dar nu te descuraja! Eșecul nu înseamnă să cazi, sau să ratezi, ci să refuzi să mai încerci! Un enoriaș i-a spus pastorului său: „Dacă aș fi Dumnezeu, n-aș putea suporta pe cineva ca mine!” Pastorul i-a răspuns: „Atunci bucură-te că nu ești Dumnezeu, iar eu mă voi bucura de două ori mai mult – pentru că altfel am fi pierduți amândoi!” Atâta timp cât ești flămând după Dumnezeu, El va lucra cu tine și în tine. A crește în har înseamnă a crește din punct de vedere spiritual, a trece prin etapele copilăriei, adolescenței și a ajunge la maturitate. Așadar, continuă să crești „în harul și în cunoștința Domnului”!