„Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta…” (Matei 6:2)

     Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:1-4). Dăruiește cu generozitate și cu bucurie, dar nu te făli cu asta! Este ceva între tine și Dumnezeu! Dacă implici și pe altcineva, îți iei imediat răsplata și pierzi ocazia de a primi ceva și mai mare când ajungi în ceruri. Și vei primi, pentru că: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10). S-ar putea ca ceilalți să nu observe generozitatea ta sau să o uite repede, dar Dumnezeu nu o va face, ci te va răsplăti pentru asta! Așa că, data viitoare când mergi la biserică, gândește-te că în jurul tău sunt oameni credincioși care au dăruit și dăruiesc regulat, dar fără să trâmbițeze acest lucru. S-ar putea chiar tu să fii unul dintre ei! În fiecare duminică te întâlnești la biserică cu unii dintre cei mai importanți donatori ai zilelor noastre, care fac asta „ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23), în mod discret, și așteptând răsplata promisă de El. Poate că oamenii nu vor afla niciodată, sau vor uita (dacă știu), dar Dumnezeu nu va uita. Așadar, dăruiește cu generozitate și bucurie, dar „nu suna cu trâmbița” când o faci!

„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)

     Una dintre cele mai convingătoare dovezi că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu constă în numărul de profeții împlinite în viața lui Isus Hristos. Daniel a profețit venirea singurului și unicului Mesia, ca evreu, înainte de încetarea funcționării Templului. Profeții Vechiului Testament au spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2), dintr-o fecioară (vezi Isaia 7:14), că va fi trădat pentru treizeci de arginți (vezi Zaharia 11:12- 13), va muri prin răstignire (vezi Psalmul 22:16) și va fi îngropat în mormântul unui om bogat (vezi Isaia 53:9). Domnul Isus Însuși a prezis că va fi răstignit și că va învia din morți trei zile mai târziu. Biblia ne spune (Ioan 2:18-22) că: „Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.” Napoleon Bonaparte a spus: „Cunosc oamenii, și pot să vă spun că Isus Hristos nu este un simplu om. Între El și orice altă persoană din lume nu există niciun termen de comparație posibil. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu am fondat imperii. Dar pe ce ne-am sprijinit realizările? Pe forță. Isus Hristos Și-a întemeiat imperiul pe iubire; așa că în acest moment milioane de oameni ar muri pentru El!” Tu, poți să spui că Isus este „Hristosul” (Mântuitorul tău personal) și „Fiul Dumnezeului celui viu”?! Dacă da, ai un loc sigur în cer! Dacă nu poți spune că El este Salvatorul tău, vino la El astăzi (cât se mai poate), ca să primești iertarea și eliberarea din păcat!

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor…” (Galateni 5:22-23)

     Știai că poți să-ți îmbogățești și să-ți consolidezi orice relație prin dezvoltarea și manifestarea roadei Duhului Sfânt?! Biblia vorbește despre „a fi plin de Duhul” (vezi Efeseni 5:18) și despre „a umbla în Duhul” (vezi Galateni 5:16). „A fi plin” de Duhul lui Dumnezeu înseamnă că ești un recipient, în timp ce „a umbla în Duhul” presupune că ești un distribuitor, un vas pe care Dumnezeu îl poate umple și revărsa în viețile altora. „Și care este această „roadă” despre care vorbești?”, vei întreba tu. Biblia o descrie astfel: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23) Să ne uităm cu atenție la aceste nouă calități deosebite ale caracterului. Primele trei – „dragostea, bucuria, pacea” – sunt roade care schimbă atmosfera; pe măsură ce te supui Duhului Sfânt, El va pune frâu cuvintelor neplăcute și răutăcioase pe care ai vrea să le spui… și va aprinde în inima ta un foc care va aduce căldură într-o atmosferă rece, și dragoste într-o atmosferă plină de ură și răzbunare… Următoarele trei – „îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine” – sunt roade care schimbă atitudinea. Fiecare dintre noi are o înclinație spre fapte rele. Uneori, Dumnezeu ne lasă să trecem prin situații și circumstanțe dificile, pentru a ne dezvălui ce este cu adevărat în noi. Iar atunci când ne vedem propria neputință, slăbiciune și disperare, acest lucru ne face să strigăm: „Doamne, am nevoie de Tine!” Ultimele trei roade – „credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” – schimbă atributele. Prin intermediul Duhului Sfânt, tu vei primi putere și abilități pe care nu le poți atribui nimănui altcuiva, decât lui Dumnezeu! Și vei avea o pace care depășește înțelegerea umană (vezi Filipeni 4:7). Așadar, consolidează-ți relațiile prin dezvoltarea și manifestarea roadelor Duhului Sfânt!

„Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:5, 7)

     Provocarea de a-ți „descoperi punctele forte” s-a extins și datorită lui Marcus Buckingham, autorul cărții „Stand Out – Evaluarea revoluționară a punctelor tale forte”… în care ne îndeamnă să nu ne mai concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci să descoperim și să ne dezvoltăm calitățile – ceea ce reflectă de fapt planul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în Exodul 31:1-5, observăm că Dumnezeu nu a spus: „Moise, abilitățile tale de meșter sunt slabe. Ce-ar fi să nu mai conduci acest popor pentru o vreme și să încerci să fii ca Bețaleel?!” Biblia vorbește despre a merge „din putere în putere”. Iar puterea este o forță care, atunci când o angrenezi, te face să te simți puternic. Anumite activități te vor entuziasma și te vor provoca; altele te vor plictisi și te vor epuiza. Odată ce descoperi acest lucru, nu mai ești pur și simplu angajat în „planificarea carierei”, ci recunoști implicarea lui Dumnezeu și propriile tale calități esențiale. Este important să faci acest lucru, deoarece în principal părticica din creație pe care ești responsabil s-o administrezi este propria ta viață. Dorothy Sayers, scriitoare britanică și creștină umanistă din prima parte a sec. al XX-lea, spunea: „Munca nu este atât un lucru pe care cineva îl face pentru a trăi, ci lucrul pentru care trăiește. Este, sau ar trebui să fie, expresia deplină a facultăților lucrătorului, lucrul în care acesta își găsește satisfacția spirituală, mentală și trupească, și mediul în care se oferă lui Dumnezeu.” Ce se întâmplă dacă locul tău de muncă nu-ți satisface nevoia de scop sau nu folosește darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Uneori, nevoia sau lipsa impun acest lucru. Tocmai de aceea, Biblia spune: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Între timp, roagă-te pentru oportunități, pregătește-te și fă voluntariat într-un domeniu în care să-ți folosești calitățile. Uneori, oamenii care nu se bucură de locul de muncă și de ceea ce fac, sunt nefericiți, și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Tu să nu fi așa! Dumnezeu așteaptă altceva de la tine!

„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

     Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni. Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17). Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

„În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.” (Galateni 1:20)

     Călăuzirea lui Dumnezeu va fi adesea urmată de o perioadă de pregătire. Iar durata acesteia este determinată de mărimea misiunii tale. Așadar, atunci când Dumnezeu îți vorbește, nu este întotdeauna înțelept să te grăbești să le spui oamenilor. Cine nu ar vrea să vorbească imediat despre experiența uimitoare pe care a avut-o Pavel, cu Hristos, pe drumul Damascului? Și a venit momenul potrivit pentru ca Pavel să facă asta – dar nu imediat. Așa că nu merge înainte până când Dumnezeu nu-ți dă undă verde. De ce? Din două motive: 1) Ai nevoie de timp, de maturizare și de echipare, astfel încât cuvântul pe care l-ai primit să se înrădăcineze în tine, să crească și să se împlinească așa cum dorește Dumnezeu. 2) Uneori Dumnezeu are nevoie de timp pentru a pregăti inimile celor la care te trimite. Apostolul Pavel scrie: „Dar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m- am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.” (Galateni 1:16-21) Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Imediat după chemarea mea – fără să mă consult cu nimeni din jurul meu și fără să mă urc la Ierusalim pentru a mă consulta cu cei care erau apostoli cu mult înaintea mea – am plecat în Arabia… Au trecut trei ani până când m-am dus la Ierusalim pentru a vorbi cu Petru… Apoi mi-am început slujirea.” Pavel știa că oamenii vor considera chemarea sa ca fiind incredibilă și a avut înțelepciunea să aștepte. L-a lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea lui și să orchestreze circumstanțele. Și, în timp ce aștepta, a lăsat ca acest cuvânt pe care l-a primit să crească și să facă schimbări în viața sa. Atunci, și numai atunci, a început să facă ceea ce era chemat să facă. Apostolul Pavel nu a încercat să convingă pe nimeni; L-a lăsat pe Dumnezeu s-o facă. Iar rezultatul final a fost (vezi Galateni 1:24) că oamenii „slăveau pe Dumnezeu din pricina lui Pavel”.

„…ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

     Când te rogi cu sârguință pentru un anumit lucru și crezi din toată inima că L-ai auzit pe Dumnezeu, și totuși mergi să-i întrebi pe alții ce părere au – înseamnă că onorezi mai mult părerile lor decât pe ale lui Dumnezeu! Acest tip de mentalitate te va împiedica să dezvolți o relație în care să-L auzi constant pe Dumnezeu. Tu trebuie să te încrezi în El. Dacă ai luat decizii proaste în trecut, acest lucru poate fi cu adevărat un impediment pentru tine, dar în ciuda acestui lucru tu trebuie să înveți să-L asculți pe Dumnezeu fără să ai nevoie de confirmări din partea altora. Biblia spune: „Ungerea (chemarea și pecetluirea cu Duhul Sfânt) pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată… rămâneţi (să trăiți, să nu vă îndepărtați niciodată) în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27). Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de învățătură și instruire atunci când vine vorba de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu; ci că ai Duhul lui Dumnezeu care trăiește în tine și că El te va ghida și te va îndruma personal. S-ar putea să fie nevoie să ceri sfatul cuiva din când în când, dar nu trebuie să te duci în mod constant la alte persoane și să le întrebi despre deciziile pe care le iei pentru viața ta. Dacă vrei să-ți dezvolți vreodată capacitatea de a-L asculta pe Dumnezeu și de a fi condus de Duhul Său, tu trebuie să începi să iei propriile decizii, și să te încrezi în înțelepciunea pe care Dumnezeu a pus-o în inima ta. Diavolul vrea ca tu să crezi că nu ești capabil să asculți de Dumnezeu. Nu-l crede! Duhul Sfânt care locuiește în tine îți va da încredere, mângâiere și sfat pentru viața ta. Așadar, învață să-L asculți pe Dumnezeu!

„De veţi… asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării…” (Isaia 1:19)

     Oamenii se gândesc că nu-L pot auzi pe Dumnezeu, când, în realitate, sunt lucruri despre care știu deja că El dorește ca ei să răspundă – dar până acum nu au făcut-o! Cu cât faci mai repede ceea ce Domnul ți-a spus să faci, cu atât mai repede îți va dezvălui următorul pas. Iar promisiunea Lui este: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”. A-L auzi pe Dumnezeu este un lucru pe care îl dezvolți doar prin practică – mai ales dacă ești o persoană vorbăreață! De aceea El spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Trupul nostru este plin de energie; vrem mereu să facem ceva, și aproape că ne este greu să stăm liniștiți. Dar nu trebuie să vorbești cu Dumnezeu doar atunci când ai nevoie de ceva; trebuie să înveți să petreci timp ascultându-L. El îți va deschide multe perspective, dacă vei sta liniștit înaintea Lui. S-ar putea să spui: „Nu cred că L-am auzit vreodată pe Dumnezeu vorbindu-mi!” Poate pentru că n-ai învățat să asculți! Când Îi ceri ceva lui Dumnezeu, reglează-ți „receptorul”. Chiar dacă El nu răspunde în acel moment, fii sigur că o va face la timpul potrivit. S-ar putea ca El să răspundă în timp ce faci un lucru obișnuit. Și dacă L-ai onorat învățând să asculți în timp ce ai părtășie cu El, El îți va vorbi exact la momentul potrivit. Poate ți-ai petrecut ani buni din viață trăind în felul tău. Dacă este așa, nu dispera; nu este prea târziu să-ți schimbi direcția. Dacă ești dispus să-L asculți pe Dumnezeu, El te va călăuzi în călătoria ta pe acest pământ, „te va sfătui, și va avea privirea îndreptată asupra ta” (vezi Psalmul 32:8), în fiecare zi a vieții tale. Așa că, merită să înveți să-L asculți pe Dumnezeu!

„Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13)

     Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor între care Și-a petrecut ultimii trei ani din viață. Acum, să nu vă gândiți că – dacă am fi fost noi în locul lor, cu Domnul Isus în persoană, alături zi și noapte, timp de trei ani – am fi învățat tot ce trebuia știut, pentru că nu este așa. De fapt, Domnul Isus ne-a lăsat sfatul de a fi mereu conectați la Cuvântul Său și la șoapta Duhului Său, pentru că El are întotdeauna ceva să ne spună, și noi avem mereu ceva de învățat, în fiecare situație nouă cu care ne confruntăm. Dar sunt anumite lucruri pe care El ni le dezvăluie doar atunci când știe că suntem pregătiți să le gestionăm. Dumnezeu vrea să ne vorbească fiecăruia în parte, să ne conducă pas cu pas spre lucrurile bune pe care le-a pregătit pentru noi. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii ale vieții noastre. Așadar, nu ezita niciodată să aduci înaintea Sa chiar și ceea ce tu consideri a fi un lucru mărunt! La urma urmei, totul este mărunt pentru Dumnezeu! Dar Lui Îi pasă de dorințele inimii tale și vrea să cunoști adevărul care te va elibera de frică și îngrijorare. Planul Său este să aibă o relație profundă și personală cu tine, și a fost pus la punct cu mult înainte ca tu să te naști! Vorbind despre noi, oamenii, Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu „le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească…” (Fapte Apostolilor 17:26-27) Acum, gândește-te la următorul lucru, astăzi: dacă Dumnezeu ți-a planificat viața în detalii atât de amănunțite (încă înainte de a te naște!), oare nu este important să înveți să-L asculți? Așadar, învață Să-L asculți pe Dumnezeu!

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

     Ce încurajare ne oferă aici apostolul Pavel, care scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Să ne uităm puțin împreună la viața patriarhului Iov și să învățăm de la el: Iov a asistat la înmormântarea celor zece copii ai săi, și-a pierdut sănătatea și averea într-o singură zi, și-a îndurat vorbele unei soții cu o limbă suficient de ascuțită… Cu toate acestea, el nu a renunțat. Biblia spune: „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul.” (Iacov 5:11). Iov a rămas concentrat asupra scopului final și a îndurat toate circumstanțele care au venit peste el. Da, există momente în care renunțarea pare bună, înfrângerea pare inevitabilă și retragerea pare a fi singura opțiune. Întrebarea este: cum vei face față acelor momente? În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Omul de stat israelian David Ben-Gurion a spus: „Curajul este un tip special de cunoaștere – cunoașterea modului în care trebuie să te temi de ceea ce este de temut, și cum să nu te temi de ceea ce nu este de temut. Din această cunoaștere rezultă o forță interioară care ne inspiră să forțăm înaintarea în ciuda marilor dificultăți. Ceea ce poate părea imposibil este adesea posibil, datorită curajului!” Și de unde vine acest curaj? Din cunoașterea faptului că Dumnezeu este „cu tine în tot ce vei face.” De ce consemnează Biblia eșecurile unor oameni precum David, sau Petru? Pentru a ne ajuta să înțelegem că atunci când eșuăm, putem s-o luăm de la capăt! Deci azi Domnul îți spune: Nu renunța!