„Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.” (Luca 17:14)

     Evanghelistul Luca spune: „Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.” (Luca 17:12-14) În vremurile biblice, când cineva era vindecat de lepră, un preot trebuia să-l declare curat, înainte ca fostul bolnav să se poată reintegra în comunitate. Biblia nu ne spune cât de departe era preotul, cât de lungă a fost călătoria sau dacă vindecarea lor a avut loc la început, la mijloc sau la sfârșitul călătoriei. Există aici o lecție importantă pentru oricine se luptă cu dependențele: este minunat când Dumnezeu ne eliberează instantaneu… dar există și o mulțime de cazuri care au aceeași experiență ca acești zece leproși – care „pe când se duceau, au fost curățați”! Uneori, trebuie să mergi pe calea eliberării pas cu pas, având încredere în Dumnezeu, până când eliberarea este completă. Și acesta este momentul în care noi, ca urmași ai lui Hristos, trebuie să fim plini de compasiune, să dăm dovadă de răbdare și să rămânem alături de ei până când sunt vindecați. De exemplu, cei care sunt dependenți de pornografie au de-a face cu o problemă mentală și morală. Aceiași hormoni de legătură emoțională, eliberați după relația fizică, sunt eliberați și vizionând pornografie. De aceea este considerată o dependență puternică. Un bărbat care a fost în cele din urmă total eliberat din ea declara următoarele: „A fost o problemă de înnoire și transformare a minții mele cu ajutorul Cuvântului, care mi-a impus o disciplină reală și responsabilitate față de cineva anume, care-mi știa și-mi înțelegea problema! A trebuit să găsesc oameni în care să pot avea încredere, oameni care să nu mă umilească sau să mă bârfească, oameni care să-mi ofere o prietenie fermă și plină de iubire…” Pentru că Dumnezeu nu renunță la nimeni, și cu-atât mai puțin la oamenii care suferă, nici noi nu trebuie să renunțăm la ei!

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului…” (Galateni 5:17)

     Dacă ești serios în ce privește împlinirea voii și planului lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să fii hotărât și să arăți determinare. O definiție a hotărârii este „a rezolva o dispută printr-o decizie sau un verdict”. S-o aplicăm la una dintre cele mai mari probleme ale noastre – lupta zilnică dintre trupul nostru și duhul nostru: „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti…” (Galateni 5:17). Nu uita, un sens al noțiunii de „hotărâre” ne duce cu gândul la „a rezolva o dispută”. Și acest lucru este important, pentru că – dacă te vei angaja să faci ce vrea Dumnezeu să faci – va trebui să tranșezi disputa nesfârșită dintre trupul tău și duhul tău. Și cum faci asta? Printr-o decizie cu autoritate sau printr-un verdict prompt. Trupul te va provoca întotdeauna să „urmezi curentul” sau „să te mulțumești cu starea de fapt,” cu excepția cazului în care duhul tău născut-din-nou spune altceva! Iosua este un exemplu foarte bun în acest sens: temându-se că poporul lui Dumnezeu era prins în stilul de viață al popoarelor din jur, el le-a spus: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15). Pentru că Iosua a luat o decizie cu autoritate și a dat un verdict prompt, Biblia spune că (în consecință): „Poporul i-a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui.” (Iosua 24:24). Întrebare: În ce domeniu al vieții tale trebuie să iei astăzi o decizie sau să dai un verdict cu autoritate? Dacă este vorba despre firea ta pământească, spune-i cu îndrăzneală că tu ai decis „să slujești Domnului”!

„Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte…” (Proverbele 16:23)

     Solomon a scris: „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:23-24) Gândurile și cuvintele tale sunt legate între ele. Din acest motiv, este important să ai gânduri plăcute, astfel încât să poți rosti cuvinte înțelepte. Gândurile tale sunt cuvinte tăcute pe care nu le auzi decât tu și Domnul, dar care, atunci când sunt verbalizate, îți afectează bunăstarea emoțională, spirituală și fizică. Vă reamintesc cuvintele înțelepte ale lui Solomon din versetul 24: „Cuvintele prietenoase sunt… sănătoase pentru oase.” Gândurile tale sunt cuvinte tăcute care afectează omul interior, sănătatea, bucuria și atitudinea. Lucrurile la care ne gândim ies adesea din gura noastră și uneori ne fac să părem proști. Dar dacă trăim în felul lui Dumnezeu, gândurile și cuvintele noastre ne pot face viața noastră și a celorlalți mai plăcută. Versetul 23 din Proverbele 16 este tradus în Noua Versiune Internațională a Bibliei astfel: „Inimile celor înțelepți le fac gurile prudente și buzele lor promovează învățătura.” Nu face greșeala de a crede că-ți poți lăsa gândurile să meargă în orice direcție lumească vor ele, și apoi să te prefaci că spui cuvinte dumnezeiești. Ori ambele sunt plăcute, ori ambele sunt negative și păcătoase – nu există cale de mijloc! Apostolul Pavel scria: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5) Scriptura este poarta ta către un nou tărâm de viață. Pe măsură ce-ți petreci timp cu Scriptura, și-L lași pe Domnul Isus să-ți schimbe gândirea, vei observa că nu va mai trebui să ai grijă să spui cuvinte plăcute sau înțelepte, cuvinte instructive ori cuvinte vindecătoare – pentru că acest lucru se va întâmpla în mod natural. Așadar, gândește corect… și vei trăi corect!

„’Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…’ Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

     Istoria lui Iaebeț ocupă doar două versete, dar ele conțin adevăruri care schimbă vieți: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:9-10). Această rugăciune s-ar putea reduce la aceste cuvinte: „Vreau să cresc, vreau să știu, vreau să umblu sănătos, vreau protecția Ta!” Cel mai mare pericol cu care poți să te confrunți este ideea de-a face din dezvoltarea ta personală o prioritate pentru mai târziu. Nu merge pe acest făgaș! Cineva a spus: „Singura diferență dintre un făgaș și un mormânt este lungimea!” Dacă dorești să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu, trebuie să faci mai mult decât să experimentezi viața și să speri că vei învăța tot ce trebuie să știi pe măsură ce călătorești. Trebuie să profiți de oportunitățile de creștere, ca și cum viitorul tău ar avea nevoie de ele – pentru că așa este! Dezvoltarea ta personală nu apare pur și simplu; trebuie s-o urmărești! Ai putea spune: „Dar mi-e teamă să nu dau greș!” Cu toții avem temeri… Dar există o veste bună: toți avem credință. De unde știm asta? Din Biblie! Dumnezeu a împărțit fiecăruia „o măsură de credință” (vezi Romani 12:3). Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: „Cui voi permite să aibă o putere mai mare asupra mea: temerilor sau credinței?” Dumnezeu a pregătit lucruri mari pentru tine, așa că azi ridică-te cu credință și începe să profiți de ele!

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit). S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine. Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi. De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai. Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)

     În broșura „Cross The Line”, Sam Parker a scris: „Există o linie de demarcație în toate lucrurile. De o parte a liniei se află o șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (rezultate mai bune, relații mai bune, mai multe oportunități). Aici îi vei găsi pe toți acei oameni pe care îi admiri. De cealaltă parte a liniei, există mai puține șanse. Și cu fiecare linie, ai de ales: vrei să treci linia sau nu… Vrei acea șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (lucruri semnificative), sau pornești la drum cu șansa mai mică. E alegerea ta! Apoi, vor exista acele momente în care, pe termen scurt, vei avea impresia că nu poți trece linia, indiferent ce faci. Dar în acel moment, ratările, obstacolele te vor ajuta să treci linia pe termen lung, într-un mod pe care nu l-ai fi putut vedea. Ele îți vor servi drept lecții, adăugând mai multă perspectivă și profunzime la experiența ta – făcându-te mai puternic și mai bine pregătit pentru provocările mai mari și mai importante cu care te vei confrunta în viitor. Dar nu vei ști asta la momentul respectiv. Atunci vei vedea doar linia, care ar putea părea ca un zid. Dar de fapt este doar o linie pe care vrei/trebuie s-o traversezi. Și depinde de tine dacă o treci sau nu, dar trebuie să te decizi, să faci acea alegere!” Apostolul Pavel a ales să treacă acea linie și a scris: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Să remarcăm cuvântul „alerg”. Este vorba despre o strădanie. Este nevoie de un angajament total. Dar, în cele din urmă, merită! Așa că, azi – asigură-te că alergi de partea corectă a liniei!

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

     Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma. Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!” Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7). De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!

„Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36)

     Domnul Isus a spus „pilda samariteanului milostiv” ca să ne lămurească cine este aproapele nostru. El spune că un om (un evreu, cu siguranță) a fost jefuit, bătut și lăsat să moară pe drumul spre Ierihon. Doi evrei, ambii slujitorii Domnului, au trecut pe lângă el fără să-l ajute. Apoi, un samaritean l-a salvat. Nicio rasă de oameni nu a fost mai hulită și urâtă de către evrei decât samaritenii. Ei erau apostrofați în mod deschis în sinagogă și li se interzicea să se închine la Templu. Ei bine, ce face acest samaritean este de-a dreptul incredibil! El își folosește toate resursele personale – hainele, uleiul, vinul, timpul său, animalul, banii și energia – pentru a-l îngriji în cel mai bun mod posibil pe acest evreu… Apoi își riscă viața ducându-l pe bărbatul rănit la un loc de cazare într-o zonă evreiască. Pe lângă toate acestea, el îi plătește hangiului mâncarea și camera bărbatului pentru mai multe zile și promite să se întoarcă și să plătească tot ce se mai cheltuia cu omul acela. Și vreau să vă spun că asta pune capac la toate, era crucial – pentru că oricine nu-și putea plăti nota de plată putea fi vândut ca sclav, de către hangii, pentru ca aceștia să-și primească toți banii care li se cuveneau pentru serviciile prestate. Și Domnul Isus Și-a încheiat pilda cu aceste cuvinte: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” Nicio lege nu te va face vreodată să fii milostiv cu aproapele tău, dar dragostea lui Hristos o va face. Vezi tu, aproapele nu se identifică prin culoare sau credință; aproapele se identifică prin cea mai apropiată nevoie. Așadar, iată o rugăciune pe care ar trebui să-nveți ca, de azi, s-o spui zilnic: „Doamne, fă-mă sensibil și dă-mi curajul să recunosc și să ajut pe aproapele meu aflat în nevoie!” Iar aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde, și El îți va arăta care este aproapele ce trebuie ajutat!

„Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:9)

     Imaginea pe care ți-ai făcut-o în sinea ta despre Dumnezeu hotărăște felul în care vezi toate celelalte lucruri! Majoritatea problemelor noastre nu sunt circumstanțiale, ci țin de percepție. Ar trebui să recunoaștem că sursa problemelor noastre este o înțelegere insuficientă a cine este Dumnezeu. Dumnezeu declară fără echivoc: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. Un autor de best-seller spunea: „Astronomii au detectat galaxii la 12,3 miliarde de ani-lumină de Pământ. Pentru a pune această distanță în perspectivă, gândește-te la faptul că lumina, care călătorește cu 300.000 km/s, are nevoie de numai opt minute pentru a parcurge cele 147 de milioane de kilometri dintre Soare și Terra – deci lumina soarelui are doar opt minute vechime când ajunge la noi! Dar lumina din cea mai îndepărtată galaxie are nevoie de 12,3 miliarde de ani-lumină pentru a ajunge aici. Această distanță este practic de neimaginat! Iar Dumnezeu spune că aceasta este aproximativ distanța dintre gândurile Sale și gândurile noastre. Cel mai bun gând al tău despre Dumnezeu, în cea mai bună zi a ta, este cu 12,3 miliarde de ani-lumină mai mic decât cât de măreț și de bun este Dumnezeu în realitate!… Poate că este timpul să încetăm să mai punem limite cvadri-dimensionale lui Dumnezeu. Poate că este timpul să nu-L mai punem pe Dumnezeu într-o cutie de mărimea cortexului nostru cerebral. Este timpul să nu-L mai creăm pe Dumnezeu după chipul nostru, ci să-L lăsăm pe El să ne creeze după chipul Lui! Cu cât creștem mai mult spiritual, cu atât mai mare ar trebui să devină Dumnezeu. Și cu cât Dumnezeu devine mai mare, cu atât problemele noastre vor deveni mai mici. Compozitorul de imnuri Oscar C. Eliason a scris: „Ai râuri pe care le crezi de netrecut? Ai munți de care nu poți trece? Dumnezeu este specializat în lucrurile considerate imposibile. El poate face ceea ce nimeni altcineva nu poate face!” Astăzi, amintește-ți că-L ai pe acest Dumnezeu măreț și unic de partea ta!

„Ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

     Cu mult înainte ca Dumnezeu să întocmească lumea, El S-a gândit la tine, și la tot ce ai putea avea nevoie. Uimitor, nu-i așa? Un autor respectat scria: „Dumnezeu a planificat toate situațiile neprevăzute pe care le-ai putea întâlni vreodată, înainte de începutul timpului… Este imposibil pentru mințile limitate să înțeleagă suveranitatea lui Dumnezeu, dar dați-mi voie s-o exprim în termeni șahistici. În 1997, o echipă de ingineri IBM a proiectat și dezvoltat Deep Blue, computerul care l-a învins pe marele maestru al șahului Gary Kasparov. Deep Blue a fost echipat cu 32 de motoare de procesare, care puteau calcula 200 de milioane de mișcări de șah pe secundă. Mi-e greu să înțeleg uneori, lucruri precum fifty-fifty, adevărat sau fals, dreapta sau stânga, ciocolată sau vanilie, darmite să-mi imaginez 200 de milioane, de mișcări de șah, într-o fracțiune de secundă! Dar toate acestea sunt o nimica toată în comparație cu Omniscientul care a luat în considerare toate situațiile neprevăzute înainte să treacă o nanosecundă pe axa timpului. Gândește-te la viața ta ca la un joc de șah. Tu ești pionul, iar Dumnezeu este Marele Maestru. Tu habar nu ai care ar trebui să fie următoarea ta mutare, dar Dumnezeu are deja planificate următoarele 200 de milioane de mutări!” Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Te confrunți cu dificultatea de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Iată adevărul simplu: Dumnezeu vrea să ajungi acolo unde vrea El să mergi, mai mult decât vrei tu să ajungi acolo unde vrea Dumnezeu să mergi. Înțelegi ideea? Și dacă te păstrezi „în ritm” cu Duhul Sfânt, Dumnezeu Se va asigura că vei ajunge acolo unde vrea El să ajungi!