_{„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)}

     _{Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut. Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență! Autorul Creath Davis sublinia următoarele: „Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu. Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin! Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!” Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate. Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?” Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?” Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”}