„Căci vom fi biruitori!” (Numeri 13:30)

     Iată continuarea istoriei lui Evelyn Brand: la vârsta de șaptezeci de ani, a primit înștiințare de la sediul misiunii că nu-i vor mai da încă un mandat de cinci ani. Ea însă a avut o atitudine ca a lui Caleb: „căci vom fi biruitori!” Au dat o masă pentru a sărbători timpul ei petrecut în India, și toți cei prezenți au aplaudat-o. „Călătorie plăcută spre casă!” – i-au spus cu toții. „Vă spun un mic secret”, a anunțat ea. „Nu mă întorc acasă. Rămân în India!” Evelyn avea o cocioabă construită din materiale pe care şi le-a procurat de pe unde-a putut. Apoi, a cumpărat un ponei pentru a cutreiera munții, astfel că această septuagenară călătorea călare dintr-un sat în altul, pentru a le spune oamenilor despre Isus. A făcut lucrul acesta timp de cinci ani pe cont propriu. Într-o zi, la șaptezeci și cinci de ani, a căzut și și-a rupt șoldul. Fiul ei, eminentul doctor Paul Brand, i-a spus: „Mamă, ai parcurs un drum onorabil. Dumnezeu te-a folosit. A sosit vremea să renunți. Te poți întoarce acasă!” Ea însă a răspuns: „Nu mă întorc acasă!” A petrecut alți optsprezece ani călătorind dintr-un sat în altul călare pe cal. Căderile, contuziile, bolile și vârsta nu au putut-o opri. În cele din urmă, când a atins nouăzeci și trei de ani, nu a mai putut călări. Așa că, oamenii din aceste sate – întrucât o iubeau foarte mult pe bunicuța Brand – au pus-o pe o targă și au purtat-o dintr-un sat în altul. A mai trăit încă doi ani pe care i-a petrecut, așa dusă pe targă, ajutându-i pe cei mai săraci dintre săraci. A murit, dar nu s-a pensionat! Doar şi-a ”sfârşit alergarea”!