„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

     Indiferent cât de mult îți place locul în care trăiești în prezent, inima ta tânjește mereu după locul numit „acasă”. Și cu atât mai mult este așa pentru cei ce au fost născuți din nou, în familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Lumea are frumoasele sale litoraluri și peisaje, dar în adâncul nostru, tânjim, asemenea lui Pavel, după Tatăl nostru Ceresc, după familia și casa noastră din ceruri. „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori … să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:21-23). După gândirea lui Pavel, „este cu mult mai bine” să părăsim această viață ca să fim cu Hristos. Cu mult mai bine decât ce? Decât orice altceva! Nimic de pe pământ nu se poate compara cu ce ne așteaptă acolo! „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Poate întrebi: „Cum se va întâmpla această tranziție pentru noi?” În momentul morții „se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi … se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Trupurile noastre „au adormit în Hristos” (1 Corinteni 15:18). Duhul Domnului care ne locuiește se întoarce în prezența Lui, bucurându-se de „plinătatea bucuriei” și desfătându-se în „plăcerile veșnice” care se găsesc din belșug la dreapta Lui (Psalmul 16:11). În timp ce așteptăm, anticipând cele mai bune zile ale noastre, gazdele cerului repetă pentru cel mai mare spectacol al tuturor timpurilor, extraordinara revenire a lui Hristos și strămutarea noastră la cer în trupurile noastre de slavă! Noi spunem: „Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).