„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14).

     Fiecare dintre noi are „un trecut”, iar acesta este marcat de suferințele provocate de alții, sau plin de greșeli care ne-au adus numai necazuri, și întunecat de atâtea lucruri de care ne este atât de rușine, încât nu am îndrăzni să discutăm deschis despre ele! Ce-i de făcut? Mă tem că sunt doar două lucruri pe care le putem face cu privire la trecutul nostru: să-l păstrăm mereu în mintea noastră, sau să-l dăm uitării și să mergem mai departe. Dacă ai nevoie de iertare, cere-o de la Dumnezeu, primește-o prin credință, învață din greșeli… și încearcă să faci mai bine data viitoare! Apostolul Pavel a scris: „Fac un singur lucru (este unica mea aspirație) uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti (suprem și sacru) a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Să reținem cuvintele „unica mea aspirație.” Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos, el se ocupa cu persecutarea și întemnițarea creștinilor, cu executarea lor și cu închiderea bisericilor. Și pe deasupra, mai era și plătit pentru asta! Poate că această relatare despre Pavel te va face să te simți puțin mai bine când te gândești la trecutul tău. În ciuda tuturor acestor lucruri, apostolul Pavel a avut o singură aspirație: „aruncându-mă spre ce este înainte.” Când păcatul te face să aluneci ori să cazi, nu trebuie să-ți intensifici greșeala, făcând din ea obsesie și scăldându-te în vinovăție! De ce? Deoarece Dumnezeu ți-a pus la dispoziție iertarea! Deci, fie că ai păcătuit acum douăzeci și cinci de ani sau acum douăzeci și cinci de minute, tu poți să Îi ceri lui Dumnezeu iertare, s-o primești, să lași păcatul în urma ta – și să mergi mai departe. Trebuie să lași în urmă greșelile de ieri, pentru a putea beneficia de binecuvântările de astăzi. Când înveți să faci asta, te vei bucura de viața pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu!

„Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd…” (2 Corinteni 4:18).

     Dumnezeu n-a intenționat vreodată să facă din rugăciune ceva complicat sau plictisitor, dimpotrivă: El a dorit-o a fi un lucru simplu, o îndeletnicire naturală. Adevărul este că mulți dintre noi ne rugăm mai des decât credem. Și avem o viața de rugăciune mai eficientă și mai reușită decât ne dăm noi seama. Necazul este că nu întotdeauna recunoaștem momentul în care ne rugăm. Asta pentru că avem o înțelegere greșită a ideii de rugăciune. Ni s-a inoculat nu știu cum ideea că rugăciunea necesită un cadru specific (biserica), sau o postură prestabilită (în genunchi), sau formule speciale („Plecăciune Ție, Milostivule” sau „Blagoslovește-ne pe noi”)… și că trebuie neapărat să îndeplinim anumite ritualuri religioase. Nu, dragilor: rugăciunea înseamnă pur și simplu să vorbești cu Dumnezeu… apoi, să taci și să-I daie voie și Lui să-ți vorbească. Te poți ruga oricând, oriunde, pentru orice, îndreptându-ți gândurile, rostite sau nerostite, către Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Imaginează-ți că toate binecuvântările și beneficiile de la Dumnezeu sunt păstrate într-un depozit gigantic de pe un tărâm invizibil – lucruri precum: iertare, putere, înțelepciune, călăuzire, bunăvoință și resurse. Prin rugăciune, tu intri în depozitul de binecuvântări al lui Dumnezeu, și prin credință le primești și le aduci în viața ta. Biblia spune că nu avem pentru că nu cerem (vezi Iacov 4:2). Așadar, orice nevoie ai astăzi, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu – crezând că El te va asculta. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7). Așa că, roagă-te pentru nevoia ta… pledează-ți azi cauza înaintea lui Dumnezeu – El abia așteaptă să-ți răspundă!

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”. (Efeseni 2:8)

     Pentru a înțelege cum te vede Dumnezeu, încearcă să te gândești la următoarele două lucruri: 1) O bancnotă (de 100 lei, să zicem). Ce o face să fie mai valoroasă decât orice altă bucată de hârtie de aceeași mărime? Autoritatea, bunăvoința și determinarea guvernului care și-a pus semnătura pe ea. Poți mototoli acea bancnotă, o poți călca în picioare, o poți chiar rupe în două și să o lipești la loc, dar valoarea ei rămâne aceeași. 2) Un diamant. Dacă acoperi un diamant cu noroi, tot un diamant rămâne, chiar dacă unul murdar… El nu și-a pierdut valoarea! Bineînțeles, pentru a scoate în evidență aspectul său de diamant, trebuie să-l cureți de noroi și să-i redai luciul original. Ce-am vrut să spun prin aceste două ilustrații? Faptul că valoarea ta de copil răscumpărat al lui Dumnezeu nu se schimbă și nu se diminuează în ochii Săi, când te murdărești, când ești călcat în picioare, sau zdrobit de viață și de circumstanțele ei. De ce? Deoarece adevărata ta valoare este determinată nu de meritele sau eforturile tale personale, ci de prețul pe care L-a plătit Domnul Isus pe cruce pentru tine! Acolo a avut loc marele schimb. Toate păcatele tale de când te-ai născut și până vei muri au fost luate asupra Sa. Și când L-ai acceptat ca Mântuitor personal, toată neprihănirea Sa a fost transferată asupra ta. Nu trebuie să te străduiești, ori să te lupți s-o obții – este un „dar.” „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Așadar, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru valoarea ta în Hristos!

„Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbele 25:28)

     Am găsit scrise undeva următoarele: „Marele zid chinezesc a fost ridicat în secolul al III-lea î.Hr. cu scopul de a proteja localnicii de atacurile popoarelor nomade venite din nord. De-a lungul secolelor care au urmat, și în special în timpul dinastiei Ming (1368-1644), Marele Zid a fost reparat și extins, ca în final să măsoare mai mult de 21000 de kilometri în lungime.” Dar și înainte ca această impresionantă construcție să fi fost gândită și realizată, știm din Biblie (și din istorie) că diverse grupuri de oameni, neamuri și popoare de-a lungul vremii au folosit zidurile pentru a se apăra, sau pentru a trasa granițe în jurul lor, delimitând teritoriile care le aparțineau. Pentru a fi eficiente, aceste ziduri trebuiau să fie întreținute în mod regulat. Cea mai mică breșă putea face ca dușmanul să obțină un avantaj hotărâtor. Putem extrage și noi o învățătură importantă de aici. În calitate de creștini, noi avem un zid în sistemul nostru de apărare care trebuie întreținut și apărat în orice vreme – zidul stăpânirii de sine. Biblia spune: „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Eșecul în a-ți păstra stăpânirea de sine echivalează cu a deschide porțile cetății și a invita vrăjmașii să dea năvală! John Wilbur Chapman, unul dintre cei mai mari predicatori ai istoriei, a instituit „regula mea pentru trăirea creștină”, o regulă pe care și noi ar trebui s-o implementăm. Iată cum a formulat-o Chapman: „Regula care îmi guvernează viața este următoarea: Tot ceea ce îmi încețoșează viziunea mea despre Hristos, sau îmi răpește apetitul pentru studiul biblic, sau pune o piedică în viața mea de rugăciune și face ca lucrarea creștină să fie anevoiasă – este un lucru rău pentru mine; deci, dacă spun că sunt creștin, trebuie să mă îndepărtez de astfel de lucruri.” Așadar, granițele tale au fost cumva călcate, sau sunt în paragină? Dacă da, fă ceva în această privință, astăzi!

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5:17)

     Probabil că n-ați auzit de Mickey Mantle; este una dintre legendele istoriei baseballului: a jucat în peste 2400 de partide pentru echipa New York Yankees, între 1951 și 1968, multiplu câștigător și recordman privind punctele înscrise, de 3 ori cel mai bun jucător american, de 20 de ori în echipa celor mai buni jucători, prezent în Muzeul celebrităților Ligii Americane de Baseball din 1974. Lumea l-a iubit. A fost celebru, a fost bogat… dar cu toate acestea, nu s-a simțit pe deplin împlinit – așa că a apelat la alcool. Într-un interviu acordat revistei „Sports Illustrated”, el a descris lunga sa luptă cu alcoolul și multiplele probleme familiale pe care le-a cauzat aceasta. Reporterul l-a întrebat la un moment dat: „Cum îți merge acum, Mickey?” El a răspuns: „Nu am mai băut de opt luni. Încerc să-mi refac viața… dar tot am senzația că-mi lipsește ceva!” Simți și tu același lucru? Nu cumva lucrurile pe care le-ai realizat sau pe care le-ai dobândit nu te mulțumesc? Mickey Mantle a descoperit în cele din urmă cum să umple golul din sufletul său. Spre sfârșitul vieții sale a găsit ceea ce de fapt căuta dintotdeauna – pacea și mântuirea. Un alt fost jucător celebru de baseball, Bobby Richardson, l-a condus la Hristos. La înmormântarea lui Mantle (1995), Richardson a povestit cum l-a ajutat pe Mantle să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Pe patul de moarte, Mickey Mantle a spus: „Cred în jertfa lui Hristos pentru mine și această credință mă va duce în cer!” Dați-mi voie să spun că a fost cel mai important punct înscris de Mantle vreodată! Și ceea ce a făcut Hristos pentru Mickey Mantle, poate face și pentru tine, dacă vrei să crezi că acela care este „în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi!”

„Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” (Geneza 1:24)

     Dumnezeu a spus, la creație: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” Și „când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu… La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui.” (Geneza 5:1,3). Cu alte cuvinte, omul nu este doar un alt animal în lanțul evoluției! „Microevoluția” ne învață despre variații în cadrul speciei. De exemplu, există diferite specii de câini, de oi etc. Dar nu există nici o dovadă științifică care să susțină „macroevoluția” – o specie să evolueze dintr-o altă specie. Referindu-se la creație, Dr. Derek Prince a scris: „Sunt suficient de naiv pentru a crede că s-a întâmplat exact așa cum o descrie Biblia. Sunt profesor la cea mai mare universitate din Marea Britanie, Cambridge, de nouă ani. Dețin numeroase diplome și distincții academice și în multe feluri simt că sunt un intelectual destul de rafinat, dar nu mă simt în niciun fel inferior când afirm că cred ceea ce spune Biblia despre creație! Înainte de a crede Biblia, am studiat numeroase alte materiale în încercarea mea de-a explica originea omului, și pe toate le-am găsit ca fiind nesatisfăcătoare, și în multe cazuri, ele se contraziceau singure. M-am întors la studierea Bibliei ca filozof profesionist – nu în calitate de credincios – și mi-am spus: „Nu cred că poate fi mai absurdă decât celelalte lucruri pe care le-am auzit” și spre mirarea mea, am descoperit că deținea răspunsuri!” Cauți răspunsuri la problemele din viața ta? Cauți o direcție pentru viitorul tău? Citește Biblia și trăiește după învățăturile ei!

„Nu orice trup este la fel…” (1 Corinteni 15:39)

     Biblia ne spune: „Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.” Un autor scrie: „Biblia ne spune că animalele sunt create „fără pricepere” (Psalmul 49:20), iar noi am fost creați „după chipul lui Dumnezeu”. Nu suntem pur și simplu o specie într-o formă mai evoluată pe scara evoluției. Ca ființe umane, noi suntem conștienți de „ființa” noastră. Dumnezeu este „EU SUNT” și noi știm că „noi suntem”. Avem înțelegerea faptului că existăm. Printre unicele noastre caracteristici, avem abilitatea înnăscută de a aprecia creația lui Dumnezeu. Ce animal contemplă cu uimire măreția Marelui Canion? Ce animal simte bucurie la sunetul muzicii sau are pasiunea de-a se aduna într-o orchestră pentru a crea și interpreta muzică? Ce animal, dintre cele sălbatice, organizează sisteme de judecată și împarte dreptate printre creaturile de același fel cu el? Noi suntem ființe muritoare. Dacă păsările și celelalte creaturi au instinctul de a crea (cuiburi etc.), noi avem abilitatea de a descoperi legi ascunse ale electricității. Putem folosi legea aerodinamicii pentru a ne transporta în jurul globului. Totodată avem abilitatea dată de Dumnezeu de a aprecia valoarea creației. Noi scoatem la lumină comori ascunse de aur, argint, diamante și petrol pentru a le folosi în propriul nostru beneficiu. Numai oamenii au capacitatea unică de a-L aprecia pe Dumnezeu pentru această creație incredibilă și de a răspunde la dragostea Sa!” Da, Dumnezeu ne-a creat, ne-a răscumpărat și are un plan special pentru noi! El ne iubește atât de mult, încât atunci când murim, dorește să ne ia în ceruri ca să trăim cu El pentru totdeauna! Este adevărul simplu și profund pe care Dumnezeu vrea să-l știe orice muritor, azi!

„Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” (Geneza 1:2)

     Știința afirmă că universul este definit prin aceste cinci caracteristici: timp, spațiu, materie, putere și mișcare. Cu acestea în minte, să citim Geneza 1:1-3: „La început (timp), Dumnezeu a făcut (putere) cerurile (spațiu) şi pământul (materie). Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca (mișcare) pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.” Primul lucru pe care ni-l spune Dumnezeu în Biblie este că El a creat toate lucrurile și că El controlează toate lucrurile. Iată acum trei citate din cunoscute reviste și ziare: 1) „Majoritatea cosmologilor (oameni de știință care studiază structura și evoluția universului) sunt de acord că relatarea despre creație din Geneza, care vorbește despre un gol inițial ar putea fi în mod ciudat apropiată de adevăr.” (revista Time) 2) „Universul a luat ființă printr-o explozie bruscă. Atunci Big-bangul este o asemănare ciudată cu relatarea din Geneza.” (Jim Holt, autor de scrieri științifice, în The Wall Street Journal). 3) „Noile descoperiri științifice despre supernovă (explozie stelară puternică), găuri negre și Big-bang, le sugerează oamenilor de știință că există „un proiect grandios” în univers.” (U.S. News&World Report). Retina din ochiul uman conține 137 de milioane de celule sensibile la lumină, în timp ce mușchii de focalizare din ochi se mișcă de aproximativ 100.000 de ori pe zi. Și, ce să vezi?! Tocmai Charles Darwin scrie în cartea sa: „Originea speciilor prin selecție naturală” următorul lucru: „A presupune că o minune ca ochiul s-ar fi putut forma prin selecție naturală (evoluție) pare, o mărturisesc liber, un lucru absurd în cel mai înalt grad!” Uimitor, nu-i așa? Dar adevărul este acesta: Dumnezeu te-a creat, și mai mult: El are un plan pentru viața ta!

„Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)

     Te-ai întrebat vreodată de ce nu am reușit să găsim viață pe nicio altă planetă, și cu toate acestea, planeta noastră a fost menită să ne susțină și să împlinească cele mai fundamentale nevoi zilnice ale noastre? Te face să te miri, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență? Nu și potrivit Bibliei! În care Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el!” Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm exact la distanța ideală de soare ca să putem primi cantitatea corectă de căldură și de lumină? Dacă am fi mai departe am îngheța și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui. Gândește-te o clipă la înclinația uimitoare a axei pământului. Nici una din celelalte planete nu este înclinată la 23 de grade ca planeta noastră. Acest unghi permite razelor soarelui să atingă fiecare parte a suprafeței pământului în cursul unui an, timp în care pământul înconjoară soarele. Dacă nu ar exista nicio înclinație a axei, polii ar acumula mase uriașe de gheață și centrul pământului s-ar încălzi atât de tare că nu am putea sta pe el. Așa cum un părinte entuziasmat aranjează camera pentru sosirea copilului nou-născut, tot la fel a făcut Dumnezeu când a creat acest pământ, special pentru noi. „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit…” (Isaia 45:18). Acesta este modul în care Se îngrijește Dumnezeu de noi!

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)

     Un număr tot mai mare de profesori și oameni de știință, din toată lumea, cred că Biblia explică creația, și ne îndreaptă atenția spre adevărul acestor cuvinte: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Întrebarea „evoluție sau creație?” devine mai clară când o reformulezi ca „accident sau proiect?” Sir Fred Hoyle, profesor de astronomie la Universitatea Cambridge, a spus: „Șansa ca forme mai avansate de viață să fi apărut în felul acesta (prin evoluție) este comparabilă cu șansa ca o tornadă care mătură groapa de gunoi să asambleze un Boeing 747 din materialele existente acolo.” El continuă: „Probabilitatea formării vieții din materie fără viață este de 1 la 10 la puterea 40.000! Este suficient de mare ca să-l îngroape pe Darwin și toată teoria lui despre evoluționism. Nu a existat nicio supă organică primordială, nici pe planeta noastră, nici pe vreo alta, iar dacă începuturile vieții nu au fost la întâmplare, înseamnă că au fost produsul unei inteligențe care a avut un scop!” Chiar și evoluționistul Stephen Hawking, unul din cei mai respectați oameni de știință de la Albert Einstein încoace, a recunoscut: „Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât parcă ocupăm un loc mai puțin semnificativ în el. Și totuși universul și legile fizicii par să fi fost concepute special pentru noi. Dacă oricare dintre cele 40 de proprietăți fizice ar avea valori foarte ușor diferite, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista: fie atomii nu ar fi stabili, fie nu s-ar combina în molecule, sau stelele nu ar forma elementele mai grele, sau universul s-ar distruge înainte ca viața să se poată dezvolta.” Așadar, ca om care crezi Biblia, nu te scuza niciodată și nu face compromisuri când vorbești de adevărul care spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”