„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)

     Iată un adevăr uimitor care poate schimba vieți: Dumnezeu, care L-a făcut pe Fiul Său Cel fără păcat „să fie păcat”, îi ia pe păcătoși și îi face „neprihăniți.” Cum se întâmplă lucrul acesta? Prin fapte? Nu, prin credință! „Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). Această neprihănire nu vorbește despre un comportament corect, ci despre cum să crezi așa cum trebuie. Nu poți deveni neprihănit în ochii lui Dumnezeu prin eforturi omenești sau păzind legea. Devii neprihănit numai prin credința în Hristos și crezând în lucrarea Sa desăvârșită de la cruce. Poate că spui: „Mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie, este un lucru bun! Însă Hristos ți-a luat toate păcatele; astfel El a luat și toată vinovăția. Așadar, ce vei simți? Conflict lăuntric! Duhul tău înnoit trăiește într-un trup neînnoit și reacționează în același mod în care reacționează trupul tău natural la ceva dăunător. Păcatul este ceva străin pentru omul tău cel nou, și când îi cedezi, plăcerea este scurtă, iar consecințele grave. În esență, limitele tale spirituale au fost încălcate, iar duhul tău înnoit îți spune să nu te mai complaci în păcat. Tu nu mai poți îngădui păcatul! Poate că omului tău cel vechi i-a făcut plăcere să se bălăcească în păcat, însă omul tău cel nou nu o mai poate face, întrucât este o „zidire nouă în Hristos” (vezi 2 Corinteni 5:17). Așa că, bucură-te! Astăzi, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit”, deci poți apela la El în orice vreme, și (cum scrie la Efeseni 3:12) cu o încredere deplină.

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32)

     Iată povestirea unei mame, pe care însă fiecare părinte ar fi bine s-o citească și s-o țină minte. „Într-o zi, m-am certat cu soțul meu, și am sfârșit prin a striga unul la altul. Eu m-am retras pe terasă și m-am așezat cu capul în mâini, plângând. Fiica noastră de trei ani a auzit cearta. ‚Te iubesc, mami!’ mi-a spus ea și m-a îmbrățișat. ‚Și eu te iubesc, draga mea!’ i-am spus eu. Și-a pus mâna pe umărul meu și capul pe celălalt umăr, și mi-a spus: ‚Aș vrea să-l iubești și pe tati!’ Îmi venea să-mi smulg inima din piept! ‚Dar îl iubesc pe tatăl tău. Am avut doar o neînțelegere!’ La care fiica mea a zâmbit, s-a ridicat și a plecat. ‚Unde te duci?’ am întrebat-o. Ea a răspuns: ‚Merg să-i spun lui tati că îl iubești!’” Dacă îți expui copiii la mânie și la strigătele aruncate unul altuia, asigură-te că sunt prin preajmă și atunci când vă manifestați bunătatea și iertarea unul față de altul. Învățați-i cum să facă față problemelor, fără să atace persoana. Ajutați-i să înțeleagă că o diferență de opinie poate duce la o decizie care îmbunătățește lucrurile pentru toată lumea. Și că poți greși într-o anumită privință, și cu toate acestea poți fi respectat și iubit în continuare. Deseori lucrul acesta înseamnă să-i înveți ceea ce pe tine nimeni nu te-a învățat. Dacă te afli într-o asemenea situație, învață din greșelile pe care le-au făcut părinții tăi și transmite această cunoaștere mai departe copiilor tăi. Iartă când ești rănit și nu te duce la culcare plin de resentimente (vezi Efeseni 4:26). Domnul Isus a spus că trebuie să iertăm „pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25). Părinților, nu uitați: copiii voștri sunt cu ochii pe voi!

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17).

     În timp ce citești sau asculți acest devoțional, trebuie să știi că puterea nu stă în gândurile sau comentariile autorului, ci în Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne spune: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” Ea este impregnată cu sămânța divină a vieții, și această sămânță se va trezi la viață în inima ta, producând roada Duhului Sfânt și „eliberând” promisiunile lui Dumnezeu. Consideră acest devoțional ca o portiță, și nu ca un scop. Uită-te la el ca la o cărticică menită să-ți stârnească apetitul pentru Cartea cărților! Când citești sau asculți meditația zilnică, stai cu Biblia lângă tine și deschide-o la versetele la care se face referire. Pe măsură ce strângi Cuvântul lui Dumnezeu înlăuntrul tău, zi de zi, se vor întâmpla lucruri minunate în viața ta! Psalmistul a scris: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Psalmul 1:1-3). Să remarcăm expresia: „tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Pe măsură ce-ți înnoiești mintea prin Scriptură, credința ta crește, perspectiva și înțelegerea ta vor crește și fiecare domeniu din viața ta va începe să se schimbe în bine. Ceea ce demonstrează că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” – adică Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

„…căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Secretul „păcii desăvârșite” se găsește în acest verset: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3) Nu circumstanțele, ci ceea ce crezi despre ele îți va răpi pacea. Faptul că te concentrezi pe împrejurări nu face altceva decât să-ți sporească anxietatea, deoarece ele se schimbă în mod constant și deseori îți scapă de sub control. Cu toate acestea, Dumnezeu nu se schimbă niciodată și nimic nu Îi scapă de sub control. Pacea și îngrijorarea se exclud una pe cealaltă. Îngrijorarea îți sufocă încrederea, îți întunecă perspectiva și îți stinge duhul. Îți fură pacea care vine din cunoașterea Dumnezeului care poate gestiona orice lucru și prin care toate lucrurile sunt posibile. Motivul pentru care ne îngrijorăm atât de mult este că alegem exact comportamentul opus celui care aduce pace. Îngrijorarea este ca un vot de neîncredere dat lui Dumnezeu. Poate nu o faci intenționat, dar de fiecare dată când te lași pradă îngrijorării, în esență spui: „Nu cred că Dumnezeu poate sau se va ocupa de problema aceasta în locul meu. Nu sunt sigur că mă pot încrede în El în această privință, așa că n-am decât să-mi port povara și să am grijă de problemă singur.” Dumnezeu este fie persoana în care ți-ai pus încrederea, fie ajutorul part-time la care apelezi doar atunci când nu poți rezolva problemele singur. Lucrul acesta ne aduce aminte de elefantul și de șoarecele care au trecut pe un pod. Când au ajuns pe partea cealaltă, șoarecele a exclamat: „Vai de mine, dar știu c-am zgâlțâit/zdruncinat bine podul ăsta!” Când vei pricepe că Dumnezeu joacă rolul principal, iar tu pe cel secundar, vei descoperi pacea care te-a ocolit atâta timp! De ce să nu fie chiar acum clipa aceea?!

„Spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului” (Ieremia 23:16)

     Eugene G. Grace, președintele corporației Bethlehem Steel Corporation între anii 1916 și 1945, a spus: „Mii de ingineri pot proiecta poduri, pot calcula tensiuni și presiuni, și pot desena planuri și descrieri detaliate pentru diverse piese și mașini. Dar un mare inginer este acela care îți poate spune dacă podul sau mașina trebuie construite, unde trebuie construite, cum și când.” Când întrebi mai întâi de ce și apoi cum, ești obligat să te gândești la motivațiile tale lăuntrice și la sursa viziunii tale. În zilele noastre, se discută mult despre „scop.” Și e un lucru bun, deoarece o viață cu scop aduce o răsplată mai mare decât o viață de popularitate sau de putere fără scop. Dar scopul tău trebuie să vină de la Dumnezeu. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” Când Dumnezeu este sursa viziunii tale, El îți va da resurse pentru ea. De aceea, cea mai importantă întrebare pe care o poți adresa nu este „Care-i oare cea mai bună metodă de a face lucrul acesta?”, ci „De ce fac lucrul acesta?” La urma urmelor, Dumnezeu va da verdictul final cu privire la lucrurile în care ți-ai investit viața. „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva… rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata” (1 Corinteni 3:13-15). Poetul C.T. Studd a scris: „Căci tu vei trece, aici lăsând toate / dar ce lui Isus ai făcut va dăinui.” Deci, ce știi clar că ai de făcut astăzi, fă ca pentru Domnul!

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită…” (Isaia 50:4)

     Prorocul Isaia scrie: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” Să recunoaștem: dacă am spune tot ce gândim, i-am răni sau i-am alunga pe majoritatea celor cu care vorbim. În fiecare dintre noi există aspecte subiective și zone private. Maturitatea înseamnă să nu spunem tot ce gândim. Firește, în bună măsură, ceea ce gândim sau spunem nu a fost gândit sau spus până la capăt! De aceea trebuie să ne rugăm și să Îi cerem Domnului „o limbă iscusită”. Să citim aceste trei versete cu atenție: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbele 13:3). „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.” (Proverbele 21:23). „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26). Iată două situații particulare în care limba ne poate duce la necazuri: 1) Când suntem mânioși. Izbucnirile emoționale duc de obicei la comentarii nepotrivite și la exprimări pe care nu le-am gândit, și pe care mai târziu le vom regreta. 2) Când suntem obosiți. Epuizarea ne face să lăsăm garda jos și în astfel de momente ne pot scăpa vorbe necugetate. Așteaptă întotdeauna până când judecata ți se limpezește și poți înțelege lucrurile despre care urmează să-ți dai cu părerea. Apostolul Pavel a spus: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4:6). Ce face sarea? Dă gust, conservă, curăță și vindecă. Asta trebuie să ajungă să facă și vorbele tale. Începe acum!

„După obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă” (Luca 4:16)

     Dumnezeu a instituit Sabatul, pentru că a știut că omul are nevoie de timp de odihnă și de reîncărcare a bateriilor. Dumnezeu Însuși a respectat ziua de odihnă: „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit” (Geneza 2:2). Biblia ne spune că Dumnezeu „nu dormitează, nici nu doarme” (vezi Psalmul 121:4). Așadar, dacă El „Și-a luat o zi liberă” dintr-o săptămână, și tu trebuie s-o faci! Nu cu mult timp în urmă, majoritatea familiilor creștine mergeau la biserică duminică dimineața, se întorceau acasă, luau prânzul împreună și își petreceau după-amiaza odihnindu-se și bucurându-se unii de alții. Acum gâfâim șapte zile pe săptămână, gonind până ajungem la epuizare sau chiar la o moarte prematură. Oamenii de știință spun că trupurile noastre sunt concepute genetic pentru această o zi din șapte pentru refacere fizică, emoțională, spirituală, ca să funcționăm la cel mai înalt potențial. Când Truett Cathy a deschis primul restaurant în anul 1946, el a instituit o regulă: Duminica va fi închis. În acele vremuri era o practică acceptabilă, dar acum e extrem de neobișnuit, mai ales pentru un lanț de restaurante cu sute de localuri deschise în malluri. Însă Cathy, un creștin dedicat, nu a șovăit niciodată. Și în loc să-l coste, lucrul acesta i-a adus dividende substanțiale și înțelepciunea de a realiza unele din cele mai populare și mai profitabile afaceri din industria alimentară din SUA. Dumnezeu știe că cel mai rapid mod de a te epuiza este când încerci să faci prea multe lucruri deodată și fără timp de odihnă. De aceea Biblia spune: „ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” (Exodul 20:10). Și tu ai nevoie în fiecare săptămână de o zi de odihnă pentru trup și pentru suflet, așa că pune-o deoparte!

„Duhul Domnului Se va odihni peste El…” (Isaia 11:2)

     Prorocul Isaia a spus despre Domnul Isus: „O Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui” (Isaia 11:1-4). S-ar putea să spui: „Frumos, dar cum influențează toate acestea viața mea?” Mai mult decât ai crede! Când Domnul Isus stă pe tron ca Domn al vieții tale, Duhul care S-a odihnit peste El Se va odihni și peste tine! Cu această idee în minte, recitește din nou textul Scripturii din Isaia: „…duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.” Dacă vezi dovada lor în viața ta, hrănește-le prin rugăciune și udă-le cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă nu vezi nicio dovadă, apleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Tată, fă-mă mai asemănător cu Domnul Isus.” Înainte să cumperi o mașină, vânzătorul te lasă s-o testezi. Probabil că o vei cumpăra dacă îți place. Noi toți suntem chemați să reflectăm chipul lui Isus în lume, iar asta nu este o chestiune fără însemnătate! De ce? Deoarece lumea te testează, iar la analiza finală, cuvintele tale, atitudinile tale, faptele tale și reacțiile tale fie îi îndepărtează pe oameni de Hristos, fie îi atrag la El. Așadar, de astăzi nu uita să te rogi și să-i ceri lui Dumnezeu să te facă tot mai asemănător Domnului Isus!

„De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19)

     În secolul al XI-lea, regele Henric al III-lea de Bavaria, sătul de responsabilitățile sale regale, de presiunile politicii internaționale și de viața mondenă de la curte, i-a cerut starețului Richard, de la o mănăstire locală, să-l accepte la mănăstire, deoarece dorea să-și petreacă restul vieții în rugăciune și meditație. Starețul i-a răspuns: „Majestatea Voastră, înțelegeți că jurământul făcut aici implică supunere și ascultare, și că vă va fi greu, de vreme ce ați fost rege?” Henric a răspuns: „Înțeleg. Îți voi fi supus tot restul vieții mele, deoarece știu că Dumnezeu te conduce!” Starețul Richard i-a zis: „Atunci vă voi spune ce trebuie să faceți. Întoarceți-vă pe tron și slujiți cu credincioșie în locul în care v-a așezat Dumnezeu.” După ce regele Henric a murit, această afirmație a fost scrisă în cinstea sa: „Regele a învățat să conducă prin ascultare.” Astăzi, și în fiecare zi a vieții tale, trebuie să iei următoarele decizii: 1) Să trăiești mânat de pornirile tale, sau să trăiești conform îndemnurilor pe care ți le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său. 2) Să acționezi conform celei mai bune gândiri ale tale, sau să te supui călăuzirii Duhului Sfânt care locuiește în tine. Când te gândești la ele, răspunsul este clar! Ascultarea de Dumnezeu duce la pace, la protecție și la binecuvântare. Cuvântul Său ne asigură: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării.” Să reținem cuvintele „veți voi și veți asculta.” Ascultarea este un act de voință, nu un reflex al emoțiilor. Așadar, anul acesta – fă ceea ce spune Dumnezeu, căci El a pregătit lucrurile cele mai bune pentru tine!

„Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12)

     Se spune că un om a pus un ou de vultur în cuibarul unei găini care clocea, și puiul de vultur a ieșit din ou și a crescut alături de ceilalți pui de găină. Toată viața sa a făcut ceea ce fac puii de găină: a scurmat pământul în căutare de semințe, râme și insecte, a cloncănit, a cotcodăcit și nu a zburat niciodată mai mult de câțiva metri deasupra solului. Apoi, într-o zi, a văzut o pasăre magnifică plutind grațios deasupra lui și a întrebat: „Ce făptură frumoasă! Cum se numește?” Puiul de lângă el i-a zis: „E vulturul, regele tuturor păsărilor. Dar nu-l băga în seamă, fiindcă nu vei putea niciodată să fii ca el!” Așa că vulturașul nostru s-a întors la scurmatul pământului… și a murit convins că era un biet pui de găină! Cine ți-a spus că tu nu ai potențial? Cine ți-a spus că nu vei reuși în viață sau că nu vei avea niciun impact? Cu siguranță, nu Dumnezeu! Când Îngerul Domnului l-a trimis pe Ghedeon să scape pe poporul Israel de madianiți, el a răspuns printr-o litanie de scuze, motivând de ce nu se califica pentru această slujbă. Dar Îngerul i-a spus: „Domnul este cu tine, viteazule!… Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel… oare nu te trimit Eu?” (vers. 12-14). Să reținem două lucruri importante din această istorisire. Primul: Dumnezeu a vorbit despre destinul lui Ghedeon, nu despre circumstanțele sale prezente. Al doilea: Dumnezeu i-a amintit că nu puterea celui trimis, ci a Celui care trimite este cea care va câștiga lupta. Astăzi ești puternic deoarece Dumnezeu este cu tine, și va fi tot anul – dacă Îi ceri lucrul acesta. Amin?