„Credința… ne va fi socotită nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Isus Hristos.” (Romani 4:22, 24)

     Te-ai gândit vreodată la profunzimea cuvintelor din expresia „socotit neprihănit”? Imaginează-ți un transfer de fonduri dintr-un cont în altul. Băncile fac asta în fiecare zi… Acum, imaginează-ți și că ești sărac și în imposibilitatea de a-ți plăti datoriile. Dar la un moment dat, printr-un act uimitor de har, cineva își asumă toate datoriile tale… și-n plus, transferă în contul tău o sumă atât de mare încât nu va mai trebui să muncești sau să-ți faci griji pentru tot restul vieții. Ei bine, ceva de felul acesta (dar mult mai amplu și profund) s-a întâmplat la cruce când Dumnezeu a transferat asupra lui Isus toate păcatele tale de la leagăn până la mormânt, și a transferat asupra ta toată neprihănirea Lui! Uimitor, nu-i așa? Oare care va fi răspunsul tău la această ofertă: „Nu, mulțumesc, cred că pot să-mi plătesc și singur cheltuielile!”? Sau: „Nu pot să-ți permit să faci totul, în timp ce eu nu fac nimic, așa că voi munci tot restul vieții pentru a-ți dovedi că sunt demn de dragostea și harul Tău!”? Mântuirea este ca un aliment sănătos pe care scrie „fără aditivi artificiali”. Să înțelegem un lucru: neprihănirea necesară pentru a ajunge în cer nu înseamnă să te comporți corect, ci să crezi în mod corect. S-ar putea să spui: „Dar mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie! Noua ta fire reacționează la păcat la fel cum reacționează corpul tău la intoxicația alimentară. Limitele tale au fost încălcate și duhul tău născut din nou îți spune că nu mai poți să-ți permiți asta; tu nu mai ești asta! De ce a aranjat Dumnezeu planul de mântuire în acest fel? Pentru că și cel mai înalt nivel de dreptate sau corectitudine pe care l-am putea atinge este cu mult sub standardele Sale! El numește faptele noastre bune „o haină mânjită” (Isaia 64:6). Să înțelegem următorul lucru: răsplătirile tale din cer țin cont de faptele tale, dar intrarea ta în cer se bazează numai pe credința în Hristos. Așadar, tu ești socotit neprihănit prin Hristos!

„După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:32)

     De multe ori, oamenii sunt subestimați sau respinși din cauza a ceea ce au trăit în viață – fie din cauza a ceea ce au făcut ei altora, fie din cauza a ceea ce alții le-au făcut lor. Dacă ai fost prin magazine cu lucruri de mâna a doua, știi că printre ele există obiecte valoroase la prețuri foarte mici… trebuie doar să știi să le cauți. La fel este și-n domeniul spiritual, iar Domnul Isus chiar știe „să caute și să găsească”! În ochii Lui, chiar dacă ești „la pământ”, nu ești „terminat”! Durerea lui Petru pentru că s-a lepădat de Domnul Isus era atât de profundă, încât a decis să se întoarcă la vechea sa meserie de pescar. Îți poți imagina bârfele din port? „Ăla e tipul care L-a părăsit pe Isus.” Dacă Petru ar fi fost pastor, i-am fi cerut să demisioneze, nu? De ce? Deoarece un om care L-a părăsit pe Cel pe care-L predica nu mai are nimic de spus care să ne intereseze. S-ar putea să crezi că pe vremea aceea bârfa și clevetirea nu existau… Ba existau și încă există… dar, ce să vezi? Petru a fost prima persoană pe care Isus a căutat-o după Înviere. Și când Isus S-a întâlnit cu Petru, nu a menționat nici o dată trădarea lui – nici măcar o dată! Dar ce a făcut, în schimb? L-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubești?” Petru a răspuns de fiecare dată „da”, iar Isus i-a spus: „Paște oile Mele”, referindu-Se la viitorul său ca pastor și cap al Bisericii (vezi Ioan 21:15-17). Domnul Isus a privit dincolo de trecutul plin de eșec al lui Petru și i-a văzut viitorul. Eșecul lui Petru nu a fost o surpriză pentru Domnul Isus. El îi spusese deja lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Slăbiciunea pe care a depășit-o și harul restaurator pe care l-a experimentat Petru, au devenit unele dintre cele mai importante instrumente didactice pe care le-a dobândit pentru a-i ajuta pe alții. Da, Dumnezeu te va mustra, dar o va face pentru a te restaura și a te folosi pentru planurile Sale!

„De aceea, noi nu cădem de oboseală…” (2 Corinteni 4:16)

     Într-o epistolă adresată creștinilor din Corint, apostolul Pavel rememorează prețul pe care l-a plătit în slujirea Domnului Isus… Auziți: „De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţi mincinoşi, în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte…” (2 Corinteni 11:24-27) Ce l-a ajutat să trăiască demn, în pofida problemelor sale, și să nu fie zdrobit de ele? O perspectivă divină! El ne împărtășește în 2 Corinteni 4:16-18 următoarele: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” Apostolul Pavel procesa lucrurile diferit. Când nu avea nimic din punct de vedere material, el trăia având convingerea că Dumnezeu avea „să îngrijească de toate trebuinţele… după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (cum scrie în Filipeni 4:19) Iar când se afla „cu sabia deasupra capului”, el a putut să afirme convins: „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:23) Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea perspectiva Lui asupra lucrurilor!

„Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21)

     Într-o zi, Petru s-a uitat la Ioan și L-a întrebat pe Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu, vino după Mine!” (Ioan 21:21-22) Când alții te dezamăgesc, amintește-ți că și tu ai dezamăgit pe mulți. Când alții îți dau sfaturi proaste, amintește-ți că și tu ai dat sfaturi proaste altora! Există o singură persoană care nu te va dezamăgi și care te va îndruma întotdeauna în direcția cea bună: Isus! El nu doar că știe calea, El Însuși este calea! El a spus: „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). Când îi urmezi chiar și pe cei mai buni creștini, uneori te vor face să te poticnești sau să fii confuz. Dar când Îl urmezi pe Isus, El îți va lumina fiecare pas pe care îl faci! Chiar și ucenicii lui Hristos te-ar fi dezamăgit: Petru avea prejudecăți și uneori îi onora pe evrei mai mult decât pe neamuri; Iacov și Ioan au vrut să cheme foc din cer asupra oamenilor dintr-un sat, pentru că au refuzat să-i găzduiască peste noapte, pe Isus cu ucenicii Lui… Toma s-a îndoit de adevărul Învierii: „Dacă nu voi vedea semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor… nu voi crede.” (vezi Ioan 20:25) Da, oamenii te vor dezamăgi… Dar Domnul Isus n-o va face! De aceea Biblia spune: „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre…” (Evrei 12:1-2) Oamenii care te pot dezamăgi sunt cei pe care te bazezi. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este următorul: bazează-te mai puțin pe oameni și mai mult pe Isus!

„Luați… sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:17)

     Pavel l-a avertizat pe fiul și succesorul său spiritual, Timotei, că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:1-5). Când citești această listă, îți dai seama că Pavel a descris foarte bine… generația în care trăim noi astăzi! Deci, care este soluția? Bărbații și femeile lui Dumnezeu care știu să mânuiască cu pricepere Cuvântul Său! Dacă ești unul dintre ei, fii sigur că Satana te-a luat în vizor. El vrea să tocească, prin orice mijloace, lama ascuțită a sabiei tale, astfel încât mesajul tău să fie ineficient. De această tactică se foloseau și filistenii, dușmanii de moarte ai lui Israel, pentru a-i boicota și subjuga: au scăpat de toți fierarii din țară (vezi 1 Samuel 13:19). În consecință, israeliții nu aveau cum să-și ascută săbiile, să se apere și să scape de jugul opresiunii. Înțelegi mesajul? Poporul lui Dumnezeu tinde să devină indolent și are nevoie să fie „ascuțit” din punct de vedere spiritual. Așa că tu, păstorule, ca fierar spiritual, ai sarcina să-i „ascuți”! Dar Satana nu va obosi să încerce să te oprească, pe toate căile cu putință (vezi 1 Petru 5:8). Așadar, îngenunchează zilnic, cere ajutor de Sus și trăiește Cuvântul pe care-l predici altora! Ora este târzie, iar nevoia este mare. Păstorilor, Dumnezeu se bazează pe voi, așa că păstrați-vă sabia ascuțită!

„Isus a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:2)

     În Scriptură, numărul patruzeci denotă teste, încercări și ispite. Dumnezeu i-a spus lui Noe: „Voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” (Geneza 7:4) Moise a petrecut patruzeci de ani în pustie, iar poporul evreu a rătăcit patruzeci de ani în deșert (vezi Numeri 14:34)… Goliat a sfidat armatele lui Israel timp de patruzeci de zile: „Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.” (1 Samuel 17:16) La începutul slujirii Sale, tot atâtea zile a fost Isus atacat de Satana: „Isus… a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” (Luca 4:1-2) Dar ce s-a întâmplat apoi, de fiecare dată? Eliberare și biruință. După patruzeci de zile de ploaie, Dumnezeu a dat omenirii un nou început. După patruzeci de zile de amenințări din partea lui Goliat, Dumnezeu i-a dat lui David o victorie spectaculoasă. După patruzeci de zile de ispite, „Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.” (Luca 4:14) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este următorul: rezistă – ziua a patruzeci și una se apropie! Nu ceda în fața fricii și disperării. Nu renunța și nu fugi! Dumnezeu ți-a rânduit victoria. Poate că ai primit câteva lovituri și ai câteva cicatrici, dar Dumnezeu te va ajuta să treci peste ele și te va face mai puternic și mai înțelept dacă ai încredere în El și te bazezi pe Cuvântul Său. Biblia ne asigură: „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.” (1 Ioan 4:4) Deci, puterea care lucrează în tine este mai mare decât circumstanțele care te înconjoară, și decât dușmani tăi! Așa că, bucură-te: ziua eliberării se apropie!

„Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

     Un bărbat se afla într-un supermarket și împingea un cărucior în care un bebeluș țipa strașnic… Bărbatul repeta în șoaptă: „Fii calm, George!… Stau cuminte, George!… Totul va fi bine, George!” O doamnă care privea cu admirație i-a spus bărbatului: „Meritați laude pentru răbdarea de care dați dovadă, tot încercând să-l liniștiți pe micuțul George!” La care bărbatul a răspuns: „Doamnă, ați înțeles greșit: eu sunt George!” Dacă ești părinte, poți înțelege perfect această situație… Sfânta Scriptură spune: „Părinţilor (și mai exact: taților), nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri”, dar uneori simțim că Scriptura ar trebui să spună și: „Copii, nu-i enervați pe părinți!”, nu?! Dar nu așa stau lucrurile. De ce? Deoarece părinții sunt chemați să fie un exemplu al iubirii lui Dumnezeu, iar copiii învață cel mai bine din observație. Cumpărăturile la supermarket sunt o ocazie de a le arăta copiilor cum să se comporte corect. Nu există un model mai bun pentru copii decât părinții. Și niciodată nu a fost mai mare nevoia de părinți evlavioși, ca astăzi! Pavel a scris și în Coloseni 3:21: „Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” Asta înseamnă să fii un model de răbdare și iubire pentru copiii tăi. De la a-i învăța să folosească olița până la educația superioară, părinții sunt puși de Dumnezeu să fie un instrument care transformă învățăturile Bibliei într-o mărturie vie pentru copiii lor. Într-o vreme ca aceasta, în care plătim un preț uriaș pentru lipsa taților-model din familii, Scriptura ne spune că: „Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioşia Ta.” (Isaia 38:19) Așadar, taților, angajați-vă să-L urmați pe Domnul, ca să lăsați o moștenire biblică pentru copiii voștri!

„Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

     Dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine s-ar putea să crezi că acest lucru îți garantează și faptul că puterea Lui lucrează în viața ta. Dar lucrurile nu stau chiar așa! Puterea lui Dumnezeu este disponibilă, dar trebuie să te conectezi la ea zilnic, prin rugăciune. Domnul Isus asociază viața noastră spirituală cu o viță de vie și ramurile ei: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) În această metaforă, mlădița se află într-o totală dependență de vița principală; ea nu poate da roade singură. Creșterea fructelor este o muncă internă. Dacă cineva ar lega mere pe ramurile unui copac uscat și ar spune: „Uită-te la acest pom fructifer!”, ce-ai zice? Probabil ai întreba: „Tu ai legat acele mere acolo?” Acest lucru este similar cu situația în care un creștin spune: „Voi face o mulțime de roade bune în viața mea – puțină răbdare acum, puțină bunătate mai târziu, puțină stăpânire de sine în alt moment… Mă descurc eu!” Imposibil! Este roada Duhului, nu eforturile cărnii! Domnul Isus a spus: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă.” Cum poți să-ți dai seama că rămâi (sau că locuiești) în Hristos? Gândește-te la viața ta de rugăciune. Rugăciunile tale revelează dependența ta de Dumnezeu. Pentru ce te rogi? Orice lucru pentru care te rogi este lucrul pentru care te bazezi pe Dumnezeu. Biblia spune: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17); deci roagă-te pentru deciziile, nevoile, ispitele, interesele, planurile, programul, problemele, achizițiile tale… mai precis, roagă-te pentru toate lucrurile! A face acest lucru înseamnă „a rămâne în Hristos” – a fi conștient că Dumnezeu este întotdeauna cu tine, și că tu depinzi în totalitate de prezența Lui!

„Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti…” (Eclesiastul 5:4)

     Când presiunile din viața ta încep să crească, primul lucru pe care vei fi tentat să-l abandonezi este timpul petrecut singur cu Dumnezeu. Vei fi ispitit să abandonezi rugăciunea și citirea Scripturii. Mai mult, Satana știe că, dacă te poate împiedica să faci asta, a câștigat bătălia și nu va întâmpina nicio opoziție din partea ta! Deci, cum poți depăși această problemă? 1) Fă un legământ cu Dumnezeu. Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce facem un legământ de căsătorie? Pentru a ne gândi de două ori înainte de a-l încălca! La fel este și în viața ta spirituală. Solomon spune: „Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti.” 2) Programează-ți timpul cu Dumnezeu. Rezervă timp pentru a te întâlni cu Dumnezeu în fiecare zi, la fel cum ai face pentru o consultație la doctor sau o întâlnire de afaceri. Îți vine în minte vreo întâlnire mai importantă? Cu siguranță nu! 3) Fii pregătit pentru atacurile diavolului. Adoptă motto-ul cercetașilor: „Fii pregătit!” Dr. Robert G. Lee obișnuia să spună: „Dacă te trezești dimineața și nu te întâlnești față în față cu diavolul, înseamnă că te îndrepți în aceeași direcție cu el!” 4) Lasă-ți Biblia deschisă de cu seara la textul pe care intenționezi să-l citești a doua zi dimineață! Acest lucru îți va reaminti dimineața, când te trezești, că cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci este să te întâlnești cu Dumnezeu. Ce se întâmplă dacă ratezi o zi? Nu-ți face griji și nu te condamna! Dacă ratezi o masă, nu renunți la mâncare, nu-i așa? Înseamnă poate că vei mânca puțin mai mult la următoarea masă, și… vei continua din acel punct. Așadar, nu uita să stai singur cu Dumnezeu, astăzi!

„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!” (Psalmul 63:1)

     Dr. Stephen Olford, lider evanghelic american, a spus: „Vreau să aud vocea lui Dumnezeu înainte de a auzi vocea oricui altcuiva dimineața, iar vocea Lui este ultima pe care vreau s-o aud seara!” Indiferent de ora pe care o stabilești, dimineața sau seara, fii consecvent! Fă o programare cu Dumnezeu așa cum ai face-o cu oricine altcineva. Și respect-o! Nu-L lăsa să aștepte! S-ar putea să te întrebi: „Cât timp ar trebui să-mi pun deoparte?” 1) Începe cu câteva minute și apoi mărește timpul tot mai mult! Nu începe cu două ore de liniște, pentru că te vei descuraja. Îți vei crea amintiri despre eșec, în loc de amintiri despre succes. Trebuie să crești în această relație, așa cum o faci în orice altă relație. 2) Nu lua ceasul cu tine! Lucrul acesta îți poate strica timpul de liniște mai mult decât orice altceva. Stabilește cât timp poți dedica Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunii – apoi pune în practică! Uneori vei petrece mai mult timp decât te-ai gândit, alteori va fi mai puțin… Amintește-ți că vorbești cu Dumnezeul veșniciei, deci nu-L ofensa uitându-te la ceas! Cu Dumnezeu, calitatea este mai importantă decât cantitatea. Ceea ce faci în timp ce ești cu El este important, indiferent dacă este vorba de zece minute sau de o oră! 3) Alege un loc special. Biblia spune că: „Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27) Locul tău special ar trebui să fie un loc unde să poți să te rogi cu voce tare fără să te simți jenat, un loc unde să te simți confortabil. Dar nu poți alege patul – acolo e prea confortabil! Cu trecerea timpului, locul tău special va deveni foarte prețios pentru tine, datorită tuturor momentelor minunate pe care le petreci acolo cu Domnul!