„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Dumnezeu a poruncit respectarea zilei de sabat dintr-un motiv întemeiat: odihnă, refacere după munca noastră. Dacă Dumnezeu a simțit că trebuie să se odihnească după șase zile de activitate creativă, cu cât mai mult ar trebui să ne odihnim noi? Domnul Isus era un susținător al odihnei. Odată, El i-a trimis pe ucenicii Săi într-o călătorie de evanghelizare. Când s-au întors încântați de toate minunile extraordinare care s-au întâmplat, te-ai fi gândit că El îi va îndemna să mențină/mărească ritmul… Dar El nu a făcut asta! „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.” (Marcu 6:31-32) Să ne gândim la cuvintele: „mulți care veneau și se duceau”. Sună asta ca o zi obișnuită din viața ta, în care rareori ai ocazia să iei o pauză? Domnul Isus era îngrijorat că ucenicii Lui își vor pierde echilibrul. Ce știa El, și noi nu înțelegem?! El nu Se grăbea niciodată, nu părea stresat sau controlat de mulțimi, își păstra prioritățile în ordine și reușea întotdeauna să ducă la bun sfârșit ceea ce-și propunea să facă. Domnul Isus știa cât de importante erau odihna și relaxarea pentru eficiența ucenicilor Săi. Dar „pauzele” nu vor avea loc, nu se vor „întâmpla” fără o determinare fermă și o planificare. Trebuie să consideri aceste momente la fel de importante ca orice altă răspundere individuală. Așadar, dacă nu știi cum ar trebui să acționezi, roagă-te: „Părinte Ceresc, ajută-mă să fac din odihnă o prioritate în viața mea. Ajută-mă să nu mai dezonorez trupul meu, acest templu al Duhului Sfânt, pe care mi l-ai dat pentru a-mi îndeplini scopul aici pe pământ.” Amin?