„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa” (Matei 19:5)
Nu-ți face copiii să se simtă vinovați pentru că au crescut! Ei s-au născut ca să zboare. Dacă nu vor putea, gândește-te ce spune asta despre tine ca părinte? Dumnezeu a stabilit această regulă, ca odraslele să-și părăsească familia. Așadar, când rolul tău se schimbă, nu-ți pierde perspectiva și nu te lăsa cuprins de resentiment și milă față de tine însuți. Învață să treci cu eleganță de la postura de proprietar la cea de antrenor. Așa dorește Dumnezeu să funcționeze viața. Copiii tăi au ceea ce le trebuie pentru a reuși pe cont propriu. Întrebarea este: dar tu? Nu-i ataca pe cei ce fac parte acum din viața copilului tău. E ușor să ai spirit critic când nu mai deții controlul. Nu face așa! Nimănui nu-i plac criticii; nu vei face decât să-ți îndepărtezi copiii. Nu te pierde cu firea; ai investit prea mult în această relație. Fie că ești supărat că ai dăruit atât de mult și ți se pare că primești atât de puțin în schimb, fie că într-adevăr nu ești de acord cu alegerile lor, rugăciunea e o variantă mai bună decât cearta. Discută cu Dumnezeu despre asta. El poate schimba ceea ce tu nu poți! Copiii tăi nu ar fi echipați corespunzător pentru viață dacă ar fi crescut din punct de vedere fizic fără să-și dezvolte propriile opinii și propria unicitate. Ca părinte, ai dreptul la propriile tale gânduri și sentimente, dar odată ce ți le-ai exprimat, respectă-le alegerile și susține-i cât poți de bine. Nu-l lăsa pe diavol să-ți fure cele mai valoroase investiții. Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să-ți iubești copiii, să te rogi pentru ei și să le fii alături când au nevoie de tine.