„Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie… lui Dumnezeu.” (Romani 12:1)

     Cu vistieria națională golită în urma unor războaie costisitoare, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei s-a trezit că are un popor căruia îi lipseau resursele, în timp ce încerca să reconstruiască. El a refuzat să capituleze în fața dușmanilor săi și nu putea suporta gândul de a-și dezamăgi poporul. El a cerut femeilor din Prusia să-și aducă bijuteriile de aur și argint pentru a fi topite și folosite în schimbul lucrurilor de care națiunea avea nevoie disperată. Când fiecare femeie își aducea bijuteriile, primea o „decorație” din fier ca simbol al recunoștinței regelui. Pe aceasta erau inscripționate cuvintele: „Am dat aur pentru fier – 1813”. Femeile au ajuns să prețuiască darurile primite de la rege mai mult decât bijuteriile lor de odinioară! Decorațiile lor erau dovada că s-au sacrificat pentru regele lor. De fapt, la începutul secolului al XIX-lea, în Prusia, a devenit foarte demodat ca femeile să poarte bijuterii, dar foarte la modă să poarte o cruce de fier. De aici a luat naștere Ordinul Crucii de Fier. Ce putem învăța de-aici? Viața creștină are două fațete: binecuvântarea și sacrificiul. Apostolul Pavel a spus: „acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:8). Domnul Isus a precizat clar care este prețul uceniciei: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Autorul John S. Norris, a scris: „Salvatorul meu îmi zice, Tu ia-ți crucea și urmează-Mă! Merg cu El la judecată, Merg cu El în Ghetsimani, Cu credință eu Îl voi urma.” Tu poți spune „Amin!”?