„Căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine…” (Ioan 14:30)

     Biblia ne spune (Apocalipsa 12:10-11) că „pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” Satan este „pârâșul”. Ce dovezi are împotriva noastră? Păcatul! Și Satan face asta nu din cauză că Dumnezeu nu vrea să ne ierte păcatul, ci pentru că noi refuzăm să-l recunoaștem și să ne pocăim de el, și îi dăm astfel ocazia să ne condamne. Acum înțelegi de ce te simți atât de prost când ai un păcat nemărturisit… Făcând lucrul acesta, îi oferi lui Satan putere asupra ta. Să observăm că Domnul Isus ne-a atenționat: „vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” Deci, Satan nu a putut indica nici măcar un păcat în viața lui Hristos; de aceea nu a avut nicio putere asupra Lui. Și iată vestea bună: dacă și când ești „în Hristos”, Satan își pierde puterea de a te condamna. Biblia spune: „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1). Vei mai păcătui din când în când? Da, dar când te pocăiești, Dumnezeu te va curăța, va lucra în tine și îți va da izbândă. Și câtă vreme ești poziționat în siguranță „în Hristos” (Cel în care nu este păcat), condamnarea lui Satan nu are niciun efect, iar tu vei trăi cu bucuria de a ști că ești deplin acceptat de Dumnezeu. Așadar, când Satan îți șoptește: „Ai păcătuit, deci nu mai ești un creștin!”, nu-l crede! Câtă vreme rămâi „în Hristos”, ești un creștin în construcție. Și când știi asta, când te comporți și trăiești în consecință, Satan pierde o armă puternică!

„Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?…” (Matei 27:22)

     Când vine vorba despre Domnul Isus, avem la dispoziție trei opțiuni; să vedem care sunt acestea: 1) Să-L respingem – asta au făcut fariseii. „Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit” i-au răspuns cu toţii.” (Matei 27:22). De ce? Pentru că harul și puterea Lui demascau lipsa acestora în dreptul lor. Adevărul Său le-a demascat păcatul. Și când nu-ți place mesajul, respingi mesagerul! 2) Să-L evităm – asta a făcut soția lui Pilat. Biblia spune că: „nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” (Matei 27:19). De ce Îl evită oamenii pe Isus? Pentru că El ne obligă să avem o reacție în inima noastră. El ne cheamă să alegem între viața trăită pentru noi înșine și viața trăită pentru El. Marii preoți au spus despre El că: „Întărâtă norodul” (Luca 23:5). Și aveau dreptate! Înainte ca Domnul Isus să te scape, El te întărâtă – iar unii dintre noi (cei mai mulți!) nu doresc să fie deranjați. 3) Să-L acceptăm – asta a făcut apostolul Pavel. El spune: „Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Pilat a încercat să se spele pe mâini de toată situația și să evite să ia o decizie cu privire la Isus. Asta însă nu se poate! Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea…” (Matei 12:30). Așadar, dacă nu L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor al tău, : „Ce să fac cu Isus?” este întrebarea la care trebuie să răspunzi și tu, astăzi!

„Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)

     Lucrul care ar trebui să conteze cel mai mult pentru tine este să faci voia lui Dumnezeu. Iată și de ce: voia lui Dumnezeu este singurul lucru care rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu are un plan pentru viața ta și acel plan constituie „voia” Sa pentru tine. Deci, cum poți cunoaște care este voia Sa? Încearcă să-ți imaginezi următoarele lucruri: 1) Fotografiile de tip polaroid; ți le mai amintești? Făceai poza și o primeai pe loc. La început, nu era clară, așa că trebuia să aștepți un minut sau două. Și pe măsură ce așteptai, poza devenea tot mai clară. Tot așa e și voia lui Dumnezeu. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.” (Proverbele 4:18-22). 2) Un pergament. Dacă Dumnezeu ți-ar arăta întreaga Sa voie pentru viața ta, deodată, ai fi copleșit. Când desfaci un sul de pergament vechi, el îți dezvăluie conținutul său puțin câte puțin. Și la fel face și Dumnezeu: El îți descoperă voia Sa pe măsură ce te maturizezi și devii capabil să-i faci față. Și pentru că e voia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca s-o împlinești. De asemenea, ai nevoie de siguranța prezenței Sale în viața ta. Și El îți promite lucrul acesta prin Cuvântul Său, care (în Filipeni 1:6) ne încredinţează „că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Amin!

„Toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

     „Bisericuțele” sunt grupuri restrânse de oameni, uniți între ei prin scopuri și preocupări comune, dar neziditoare. O „bisericuță” ia ființă excluzând pe câte unii. Dar și tu suferi când ești exclus, nu-i așa? Psalmistul David a experimentat și el această suferință: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmul 41:9). „Bisericuțele” sunt formate din oameni slabi, cărora le este teamă să fie diferiți. Ei cred că atâta vreme cât sunt și alții care gândesc la fel ca ei, nu trebuie să se schimbe. Poate că firea omenească tânjește după acest fel de gândire, însă e un lucru periculos. „Bisericuțele” la locul de muncă pot crea disensiuni și pot duce la o atmosferă neplăcută pentru ceilalți. Oamenii nu mai sunt priviți ca persoane, ci ca „adepții lui cutare” sau „din tagma lui cutare”. Astfel de grupuri nu devin altceva decât centre de bârfă, de înjunghiere pe la spate, de comploturi și puciuri, de relații ilicite, și de orice neregulă pe care ne-o putem imagina că oamenii o pot crea. Satan ne ispitește cu minciuna „bisericuțelor” ca să ne împiedice să ne descoperim darurile și scopurile individuale, și să facem voia lui Dumnezeu. Dacă faci parte dintr-o „bisericuță”, eliberează-te cât de repede poți! Respinge presiunea de a te conforma ideologiei unui astfel de grup. Această mentalitate te poate face să săvârșești lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare – fie că e vorba de scăderea standardelor, de spirit de turmă sau de muțenie când grupul critică pe cineva. Poate îți va fi frică să nu fii demascat de anumiți membri ai grupului, dacă ești de partea binelui. „Bisericuțele” de acest gen facilitează rasismul, misoginismul, discriminarea celor vârstnici, și comportamentele dăunătoare asociate cu acestea. Ele își câștigă forța din excluderea celor ce sunt diferiți. Și indiferent cum privești lucrurile, este vorba de prejudecăți! Tu ești un copil al lui Dumnezeu – la fel cum sunt colegii tăi și alți membri ai bisericii – deci trebuie să-i tratezi corespunzător pe toți. De acord?!

 „Cine iubește viața… să caute pacea, şi s-o urmărească.” (1 Petru 3:10-11)

     Astăzi vom căuta să învățăm câte ceva despre compromisul sănătos, uitându-ne la câteva versete din Scriptură: „Urmăriţi pacea cu toţi…” (Evrei 12:14). „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat… Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18) „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.” (1 Petru 3:10-11). Compromisul sănătos nu înseamnă să renunți la cine ești sau la ce crezi tu cu adevărat. Compromisul sănătos nu trebuie să dezavantajeze pe nimeni. Tu nu trebuie să-ți încalci valorile și principiile morale în detrimentul unor avantaje discutabile (bani, carieră, poziție). Nu înseamnă s-o iei pe scurtătură și să te mulțumești cu lucruri de mâna a doua sau a treia, pentru că ești nerăbdător sau temător. Nu, compromisul sănătos se referă la descoperirea modului de a negocia posibilitatea de câștig a ambelor părți. Asta înseamnă să încerci să vezi lucrurile prin ochii celeilalte persoane implicate în acea situație sau în acea problemă. (Compromisul sănătos este ceea ce economistul german Ludwig Erhard definea ca „arta de a împărți un tort, astfel încât fiecare să creadă că a primit felia cea mai mare.”) Compromisul sănătos este o trăsătură caracteristică relațiilor sănătoase. Dacă la un moment dat ești tentat să cataloghezi pe cineva drept „rău” sau „egoist” și să refuzi să vezi orice altă perspectivă în afară de a ta, ar fi mai bine într-un astfel de caz să renunți la mândrie, să ieși din rolul pe care îl joci și să încerci să înțelegi care este nevoia celeilalte persoane. Când vrei să gătești, ai poate nevoie de un cuțit ascuțit să tai carnea, dar când vrei să vindeci, ai nevoie de un instrument finuț. Nu-i așa că ai avut perioade în care tu însuți ai avut nevoie de răbdare, de dragoste și de înțelegere? Atunci fii dispus să acorzi și tu același har altora. Uneori, o concesie reciprocă este tot ce trebuie pentru a face ca relația să meargă și ca lucrurile să aibă un final bun pentru toți cei implicați!

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)

     Oamenii care își stabilesc scopuri realizează mult mai multe lucruri în viață decât oamenii cu aceeași educație și capacități, care nu o fac. Având acestea în minte, aplică următoarele opt principii în viața ta. 1) Hotărăște ce-ți dorești. Însă mai întâi, consultă-L pe Dumnezeu. De ce? Pentru că Biblia ne spune că: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbele 19:21). 2) Gândește cu creionul în mână. Când îți scrii scopurile pe hârtie, ai un sentiment al permanenței și în plus, lucrul acesta îți dă energie. Iar în Biblie citim că: „Planurile omului harnic nu duc decât la belșug.” Obiectivele ezitante nu te vor duce acolo unde vrei să ajungi. 3) Stabilește un termen limită. Fără un început și un final clar, este ușor să amâni, și deci nu vei ajunge nicăieri. 4) Fă-ți o listă cu ceea ce ai de făcut. Ține-o la vedere tot timpul; lucrul acesta îți va aminti de traseul pe care trebuie să-l parcurgi. 5) Convertește-ți lista într-un plan. Hotărăște ce trebuie să faci mai întâi și ce poți face mai târziu. Un plan organizat e întotdeauna mai bun decât să încerci să păstrezi totul în capul tău. 6) Treci numaidecât la fapte. Biblia ne sfătuiește să luăm seama și să umblăm „cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru care este aplicat câștigă în fața unui plan strălucit dar rămas doar pe hârtie. 7) Fă în fiecare zi ceva care să te pună în mișcare. Fă-ți un orar. De exemplu: citește sistematic din Biblie, sună un anumit număr de clienți sau angajează-te într-o activitate caritabilă o anumită perioadă de timp. 8) Stabilește-ți un scop personal căruia să-ți dedici viața. Și în urmărirea lui nu pierde niciodată din vedere Psalmul 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”  Amin!

„Vă scriu, copilaşilor…” (1 Ioan 2:12)

     Apostolul Ioan spune: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” (1 Ioan 2:12). Când ești născut din nou, singurul lucru sigur pe care îl știi este că păcatele tale sunt iertate și ești împăcat cu Dumnezeu. Dar tu mai ai de învățat încă multe lucruri. Termenul grecesc pentru „copilași” se referă la copiii care încep să umble. Până reușesc, ei au nevoie de cineva care să-i ridice și să-i încurajeze, spunându-le că vor putea învăța să umble chiar dacă acum cad, și că vor avea parte de susținerea familiei în acest proces. La fel este și în plan spiritual. Doar că în copilăria spirituală, este esențial să înțelegem diferența dintre etapa creșterii tale și poziția ta în relație cu Dumnezeu. Nu le amesteca! Credința în lucrarea încheiată a lui Hristos te împacă cu Dumnezeu și te face un copil al Său acceptat pe deplin și răscumpărat pe deplin. Dacă uiți lucrul acesta, de fiecare dată când cazi, diavolul te va face să te îndoiești de mântuirea ta. Când păcătuiești, nu înseamnă că împăcarea ta cu Dumnezeu se schimbă, ci că etapa creșterii tale spirituale are nevoie de îmbunătățiri. Iertarea pe care o primești când ești „născut din nou” este un act juridic, făcându-te un membru cu drepturi depline în familia lui Dumnezeu. Dar iertarea pe care o primești zi de zi este un act relațional. De exemplu, când introduci numere greșite în calculator, ce faci? Le ștergi, nu-i așa? Există un buton care-ți permite să corectezi sau să ștergi greșeala, și s-o iei de la capăt… Asta face sângele lui Hristos! Pocăința te ajută să anulezi păcatul și să primești iertarea lui Dumnezeu, pentru ca harul Său să poată curge în continuare. Și când curge harul, urmează creșterea. Așa că, lucrează și azi la îmbunătățirea creșterii tale spirituale!

„Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)

     Ai observat că atunci când i-ai făcut curte soției tale, puteai vorbi cu ea fără efort ore în șir, dar după ce te-ai căsătorit lucrurile s-au schimbat?! Și dacă nu lucrezi la acest aspect, conversația poate deveni superficială și chiar să conducă la neînțelegeri. Biblia ne avertizează că orice om ar trebui „să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19). Există o artă a comunicării pe care o poți deprinde ținând cont de următoarele sfaturi: 1) Caută ocazii de a vă face complimente unul altuia. Poate crezi că soțul sau soția ta este minunat(ă), dar el/ea are nevoie să te audă spunând mai des lucrul acesta. Se spune că sunt necesare douăsprezece complimente pentru a neutraliza efectul unei critici, așadar, când viața îl/o doboară pe soțul sau pe soția ta, ridică-l/o! 2) Nu încerca să-ți schimbi soțul sau soția bătându-l/o la cap. Întrebări precum: „De ce nu poți să…?” sau „De ce întotdeauna…?” pot suna mai mult a întrebări de părinte decât de partener de viață. Spune-i soțului tău sau soției tale o dată – nu de o mie de ori! – ce te deranjează. Și înainte să-ți deschizi gura, întreabă-te: „Aș spune asta unui prieten drag?” Dacă nu, n-o spune! 3) O căsnicie reușită nu va experimenta acel sentiment de vid interior. De aceea comunicarea eficientă este atât de necesară. O abordare de genul: „Dragă, putem discuta câteva clipe?” sună mai puțin amenințător decât acel anunț de rău augur: „Trebuie să stăm de vorbă!” Oamenii nu pot suporta prea multă „presiune sufletească”. Faptul că-i presezi nu face decât să producă rezultate greșite. Dacă soțul sau soția ta este indiferent față de o problemă, discut-o cu un prieten sau cu un consilier de încredere. Apoi oferă-i soției sau soțului o versiune condensată, mai puțin emoțională. 4) Lasă-ți soțul sau soția să-și exprime punctul de vedere. Când ți se vorbește despre lucruri care nu te interesează, adu-ți aminte de versetul: „Supuneţi-vă unii altora” (Efeseni 5:21). Uneori acest lucru înseamnă și să întrebi: „Despre ce ai vrea să discutăm?” Dacă vrei să ai o căsnicie bună, folosește aceste patru îndemnuri în fiecare zi!

„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1)

     Nimeni nu cunoaște mai multe despre căsnicie decât Dumnezeu. El nu numai că a inventat căsnicia, dar a și pus împreună prima pereche, pe Adam și pe Eva. Și Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” Așadar, să ne întoarcem la Cuvântul Său și să vedem ce fel de ajutor are El de oferit pentru căsnicia ta: 1) Fii dispus să primești sfaturi. Înțeleptul Solomon a spus: „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbele 13:10). Așa că, înainte ca cearta să ajungă într-un impas și impasul să devină o criză în toată regula, cere sfat de la un prieten sau de la un consilier de încredere. Lucrul acesta cere smerenie, dar beneficiile pe care le poate aduce sunt uriașe. 2) Comunică și nu tăcea! Chiar dacă uneori lucrurile îți par evidente, nu presupune că soțul (sau soția ta) îți poate citi gândurile. Și nu recurge la „metoda tăcerii”! Spune-i soțului sau soției tale ce te deranjează, chiar dacă asta înseamnă să treci printr-o neînțelegere. Pentru că dacă nu faci asta, înseamnă că nu îți pasă suficient de mult că lucrurile se năruie. 3) Menține dragostea vie. A zidi o căsnicie puternică înseamnă a te îndrăgosti din nou și din nou – de aceeași persoană! Apostolul Pavel scrie: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Crezi că acest verset este potrivit și-n cazul căsniciei? Eu zic că da! E imposibil să scapi de stresul care apare în căsnicie, dar îl poți controla programând escapade de la sarcinile zilnice. Faceți o plimbare împreună, uitați-vă la un film care vă place amândurora, ieșiți la o cafea, faceți orice lucru care poate reface și menține legătura dintre voi. Și anunțați-i pe copii că vreți să vă faceți timp pentru a fi împreună doar voi doi. Copiii vor învăța să aprecieze lucrul acesta, care îi va ajuta și pe ei să zidească la rândul lor o relație de căsnicie sănătoasă!

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Ca să poți aplica acest verset în viața ta trebuie să faci și următoarele cinci lucruri: 1) Să te preocupe viața altora în mod autentic! Biblia ne spune să „ne bucurăm cu cei ce se bucură; și să plângem cu cei ce plâng” (vezi Romani 12:15). Și lucrul acesta este posibil numai când îți faci timp să afli ce se petrece în universul celui de lângă tine. 2) Fii o persoană jovială! „O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Nu arunca problemele tale asupra celorlalți, au ei destule. Când ești în prezența altora, încurajează-i și adu-i înaintea Domnului în rugăciune. 3) Ai grijă ce spui, și spune mereu mai puțin decât gândești. Biblia ne spune că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11). Și dacă modul în care vorbești este la fel de important ca ceea ce spui, fii mereu binevoitor și politicos. 4) Fii o persoană de încredere. Biblia ne avertizează să avem grijă că: „în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… neiubitori de bine…” (2 Timotei 3:1-3), însă tu nu trebuie să împlinești această profeție în viața ta. Când spui că vei face ceva, fă. Caracterul se măsoară prin fapte, nu prin vorbe. Așa că străduiește-te să fii o persoană ale cărei cuvinte au o semnificație. 5) Fii o persoană motivatoare. Barnaba era cunoscut ca fiind o persoană motivatoare pentru că „îi îndemna pe toţi” (vezi Faptele Apostolilor 11:23). Ai observat vreodată ce se întâmplă când dai un copil în leagăn, pentru prima dată? Este fricos la început, dar dacă-l încurajezi puțin, copilul începe să se avânte și în final se dă singur; a avut nevoie de puțin ajutor ca să pornească… și-apoi, nu-l mai poți opri! O vorbă bună și-un zâmbet pot face minuni. Iov spunea: „Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24). Pare așa de simplu, nu?! Așadar, pune-le în practica vieții tale!