„Trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:26)

     După dezamăgirea de sine despre care vorbeam ieri, un al doilea tip este dezamăgirea cauzată de lideri. Ar fi rezonabil să presupunem că te puteai încrede în Eli, marele preot al lui Israel. Asta a crezut și Ana, mama lui Samuel când i l-a încredințat pe fiul ei, convinsă fiind că îl va pregăti să fie un slujitor al lui Dumnezeu. Însă Eli avea o mare slăbiciune de caracter. Era părinte, dar unul care nu s-a implicat atunci când fiii săi au abuzat de privilegiile lor preoțești, acceptând mita și însoțindu-se cu femei ușoare. Cine l-ar fi putut învinovăți pe tânărul Samuel dacă ar fi eșuat, când a aflat că liderul pe care îl stima căzuse atât de jos? Dar nu, el nu și-a manifestat dezamăgirea, ci și-a ațintit privirea spre Dumnezeu! Biblia spune că „Samuel creştea și Domnul era cu el.” (1 Samuel 3:19) Prin urmare, el a devenit unul dintre cei mai mari profeți ai poporului Israel. Cum poți face față dezamăgirii cauzate de un lider? Privind la Domnul! Al treilea tip de dezamăgire este cel cauzat de familie. Să-l luăm ca exemplu pe Iosif. Când Dumnezeu i-a arătat viziunea succesului ce-l aștepta, el s-a gândit că frații săi se vor bucura. Dar ei au reacționat cu ură, și l-au vândut ca sclav. Departe de familie și de prieteni, el a zăcut ani de zile în închisoare pentru o faptă pe care nu o săvârșise. Această situație putea fi o invitație la amărăciune, la discuții nesfârșite despre răul care i-a fost făcut, și chiar la planuri de răzbunare. Dacă Iosif ar fi făcut așa, cred că ar fi murit ca un condamnat de rând, într-o închisoare străină. Dar Iosif L-a lăsat pe Dumnezeu să-l răzbune. Iar Dumnezeu va face la fel și pentru tine. „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” (Isaia 54:17)

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

     Pe parcursul câtorva zile vom privi la cinci tipuri diferite de dezamăgire. Azi vorbim despre dezamăgirea cauzată de tine însuți. Este dezamăgirea care te obosește cel mai tare, întrucât te coboară în ochii tăi ca într-o spirală și este greu să-ți revii din ea. Apostolul Petru a experimentat-o. El a promis că Îi va fi loial lui Hristos afirmând: „Chiar dacă toți… eu niciodată…” Cu alte cuvinte: „Sunt al tău până la moarte!” (vezi Matei 26:33) Cu toate acestea, s-a lepădat de Hristos de trei ori. Mai târziu, el și-a amintit de vorbele lui Hristos: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Matei 26:34)… cu inima frântă de acest eșec, Petru „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62) Este și starea ta de-acum? Te gândești cumva: „Doamne, cum ai putea să folosești pe cineva ca mine?” Domnul Isus nu a fost șocat. El era foarte conștient de slăbiciunile lui Petru de când l-a chemat. Dar a știut și că ucenicul acesta sincer are o inimă delicată și dedicată, așa că a ales să-Și manifeste harul față de el, și nu să-l dea la o parte! După Înviere, îngerul le-a spus „duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru” să se întâlnească cu El în Galilea (vezi Marcu 16:7). Prin aceste cuvinte, Hristos Și-a reafirmat alegerea față de acest ucenic care se lepădase de El! Restul istoriei lui Petru este una fascinantă. Așadar, când păcătuiești sau cazi de la credință dezamăgindu-te pe tine însuți, ce trebuie să faci? 1) Smerește-te și pocăiește-te. Mărturisește-ți păcatul; nu căuta scuze, justificări și nu da vina pe împrejurări sau pe oameni! 2) Primește harul lui Dumnezeu și iertarea Lui prin credință, nu prin sentimente. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă că ești în afara puterii și harului lui Dumnezeu. Nu este adevărat! 3) Nu adăuga ocară la rana ta, permițându-i dezamăgirii să te facă să te adâncești în deznădejde și disperare! 4) Primește orice ajutor îți iese în cale pentru a te putea ridica din nou!

„Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept…” (Proverbele 21:20)

     Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce avem de făcut cu banii noștri. 1) Să semănăm o parte din ei. Biblia spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). S-ar putea să spui: „Dar chiar acum sunt cam strâmtorat!” Nu păstra pentru tine de teamă că nu vei avea suficient! Oferă-I lui Dumnezeu o sămânță cu care să lucreze și El Se va asigura că vei avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie! Abilitatea Sa de a purta de grijă nu este limitată de economia lumii. Fă și tu ceea ce a făcut Isaac, când „În ţară a venit o foamete… Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.” (Geneza 26:1, 12) Pe cine a binecuvântat Isaac din punct de vedere financiar? Pe Domnul! Când Dumnezeu îți spune să dăruiești, fă-o prin credință, încrezător că la vremea potrivită, în felul potrivit și exact în locurile potrivite, vei primi și tu „însutit”. Poate că spui: „Nu am încercat niciodată lucrul acesta!” Înainte de-a pleca de pe pământul acesta, încearcă măcar o dată! 2) Să economisim o parte din ei. Biblia ne spune: „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20) Învață să trăiești în limitele mijloacelor tale. Adu-ți aminte că poți trăi fericit fără lucrurile promovate în reclamele de la televizor. Înainte să faci o achiziție, oprește-te și roagă-te. Numai pentru că banca aprobă împrumutul nu înseamnă că Dumnezeu aprobă cheltuiala! Iosif l-a învățat pe Faraon: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete…” (Geneza 41:35-36) Trăiește după „principiul lui Iosif” și pune deoparte! Și încă un gând: dacă continui să risipești banii în mod necugetat, de ce ți-ar răspunde Dumnezeu la rugăciune și ți-ar da mai mulți bani, ca să-i risipești?! Așadar, fii înțelept cu banii tăi!

„Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:25)

     Biblia ne relatează că: „împăratul Egiptului a murit și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:23-25). Când israeliții credeau că viața nu poate fi mai grea de-atât, Faraon le-a redus cantitatea de paie și le-a poruncit să producă același număr de cărămizi zilnic. Acesta a fost punctul în care au ajuns la limită! Te afli și tu cumva într-un asemenea moment? Dacă este așa, iată trei lucruri pe care trebuie să le știi: 1) Uneori ajută să-ți împărtășești sentimentele. Mai ales când o faci la vremea potrivită, în modul potrivit și față de persoanele potrivite. Poate fi un lucru terapeutic și vindecător. Dar de cele mai multe ori, ajutorul de care ai nevoie nu se poate găsi la oameni. 2) Vine o vreme când trebuie să strigi către Dumnezeu. Dumnezeu i-a văzut că se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta, dar pentru că au discutat doar între ei, dar nu și cu El, nimic nu s-a schimbat. Tu te-ai rugat pentru situația în care te afli? Rugăciunea trebuie să fie prima ta opțiune, nu ultima! Psalmistul a spus: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (Psalmul 118:5) Rugăciunile psalmistului l-au scos dintr-un loc al „strâmtorării” și l-au pus într-un loc al siguranței lui Dumnezeu. 3) Dumnezeu Își va ține mereu promisiunea. „Şi-a adus aminte de legământul Său… şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:24-25) Dumnezeu lucrează potrivit planului Său, nu după planul nostru. El are un orar stabilit după care răspunde la rugăciunile tale și te scapă, deci continuă să te rogi și să crezi în El!

„Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

     Viața ta trebuie să fie guvernată de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de pornirile tale, de gândurile tale sau de părerile celor din jurul tău. Biblia nu reprezintă încercarea lui Dumnezeu de a-ți oferi idei interesante sau sfaturi bune la care să te gândești, ci este sfatul definitiv și perfect al lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24) Temelia acestui constructor a rezistat furtunilor vieții. Pe de altă parte, Domnul Isus a spus: „Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.… ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7:26-27) Domnul Isus nu l-a condamnat pe cel de-al doilea pentru că a construit o structură neadecvată sau pentru că nu a auzit, nu a înțeles și nu a crezut cuvintele Sale, ci pentru că nu le-a pus în practică. Apostolul Iacov spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22, 25) Dacă ai impresia că citirea, cunoașterea și chiar credința în Cuvântul lui Dumnezeu îți împlinește obligația față de el, te înșeli. Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile sale trebuie ascultate! Lucrul acesta necesită nu doar să crezi, dar și să trăiești potrivit Cuvântului. Apostolul Iacov nu a spus că vei fi binecuvântat prin prisma a ceea ce crezi, ci datorită a ceea ce faci. Când Moise le-a citit iudeilor Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia au spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” (Exodul 24:7) Și aceasta trebuie să fie regula și pentru viața ta!

„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.” (Psalmul 119:89)

     Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie fundamentul vieții tale. Cerul este Curtea Supremă; când decide asupra unui caz, lucrul acela este hotărât. Iar dacă acest Cuvânt al lui Dumnezeu este un lucru hotărât în ceruri, întrebarea este următoarea: „Este el și în viața ta un lucru hotărât?” Domnul Isus a zis: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:31) Biblia nu are nevoie, niciodată, de actualizare; ea este desăvârșită și nu are nevoie de îmbunătățiri. De aceea Domnul Isus ne spune „să rămână în voi cuvintele Mele” (Ioan 15:7). Cu alte cuvinte, programează-ți mintea în acord cu Sfânta Scriptură. Cum faci lucrul acesta? 1) Conferă-i statutul de rezident permanent, nu doar de vizitator. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16) Asimilează-l din belșug, așa cum ai sta la o masă copioasă și îmbelșugată. I-am putea spune „Operațiunea saturare”: citește Biblia, meditează la ea și rostește-o cu voce tare! Da, și poți s-o și cânți: „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3:16) 2) Ține-o lângă tine în orice moment. „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale…” (Iosua 1:8) Rostește-o, gândește-te la ea, trăiește-o! S-ar putea să spui: „Dar memoria mea nu mă ajută prea mult să rețin lucruri!” Nicio problemă! Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Așadar, când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va veni în ajutorul unei memorii care nu este perfectă.

„Aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu… care lucrează și în voi care credeți.” (1 Tesaloniceni 2:13)

     Apostolul Pavel i-a apreciat pe creștinii din Tesalonic: „când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni 2:13) Astăzi vom menționa patru lucruri pe care trebuie să le crezi despre Biblie: 1) Schimbă vieți! În pilda semănătorului, Domnul Isus a spus că: „Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Luca 8:11) Poate nu înțelegi puterea care sălășluiește într-o sămânță, dar știi că, dacă o pui într-un sol fertil, ea va veni la viață; nu va sta fără să facă nimic, ci va produce rod. Tot astfel, Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (1 Tesaloniceni 2:13) 2) Lucrează! „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) Să remarcăm expresia „planurile Mele”… Fiecare cuvânt pe care îl rostește Dumnezeu are o misiune și este garantat că o va îndeplini potrivit voii Sale, strategiei Sale și momentului ales de El. 3) Este creativă! „Odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă” (2 Petru 3:5). Cuvântul lui Dumnezeu a fost suficient de puternic pentru a crea tot ce există. El nu S-a luptat, nu a trudit, nu a transpirat; El doar a vorbit – și s-a făcut. Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu! 4) Are putere! „Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere… Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” (Luca 4:32, 36) Forțele întunericului care te înconjoară astăzi trebuie să recunoască și să se supună Cuvântului lui Dumnezeu, așa că încrede-te în el!

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

     Astăzi, dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile tale șoptite. De-a lungul secolelor, creștinii au învățat valoarea rugăciunilor formulate în propoziții scurte. Acestea sunt rugăciuni care se pot șopti oriunde, în orice cadru. Misionarul creștin, Dr. Frank C. Laubach, cunoscut sub numele „Apostolul analfabeților” a dezvoltat o comuniune neîncetată cu Dumnezeu, adresându-I întrebări. La fiecare două sau trei minute, el se ruga: „Sunt eu după voia ta, Doamne? Îți sunt eu pe plac, Doamne?” El a spus la un moment dat: „Lucrul acesta, de a păstra legătura constantă cu Dumnezeu, de a-L face obiectul gândului meu și tovarășul conversațiilor mele, este cel mai uimitor lucru pe care l-am făcut vreodată!” Imaginează-ți cum ar fi să te gândești la fiecare clipă ca la un potențial timp de comuniune cu Dumnezeu. De-a lungul vieții tale, tu vei petrece 6 luni stând la semafor, 8 luni deschizând e-mailuri nedorite, un an și jumătate căutând lucruri pierdute și ditamai perioada de 5 ani așteptând la diferite cozi. De ce nu Îi dăruiești aceste clipe lui Dumnezeu? Când Îi dăruiești Lui gândurile tale șoptite, obișnuitul devine neobișnuit. Expresii simple precum: „Mulțumesc, Tată!” sau „Mă încred în Cuvântul Tău!” sau „Dorința mea este să-Ți fiu pe plac!” pot transforma ziua și viața ta. Nu e nevoie să pleci de la birou sau să îngenunchezi în bucătărie. Roagă-te acolo unde ești. Fă din bucătăria ta o catedrală, și din sala de clasă o capelă. Apoi, dăruiește-I lui Dumnezeu și gândurile tale de seară. La sfârșitul zilei, lasă-ți mintea să se gândească la El. Încheie-ți ziua așa cum ai început-o – vorbind cu Dumnezeu! Mulțumește-I pentru părțile bune. Pune-I întrebări despre părțile grele. Caută mila Sa. Caută puterea Sa. Când îți închizi ochii, simte siguranța promisiunii Sale: „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.” (Psalmul 121:4). Iar dacă adormi în timp ce te rogi, nu te îngrijora. Este vreun al loc mai bun de a adormi, decât în brațele Tatălui tău?!

„Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3)

     Pentru ca oile să cunoască glasul păstorului este nevoie de timp, însă în cele din urmă ele îl recunosc și învață să se încreadă în el pentru toate nevoile pe care le au. Așadar, cum poți să devii și tu la fel de familiarizat cu glasul lui Dumnezeu? Iată câteva idei: 1) Dăruiește-I lui Dumnezeu primele tale gânduri de dimineață. Cu capul pe pernă și cu ochii închiși, oferă-I lui Dumnezeu primele clipe ale zilei. Spune: „Îți mulțumesc pentru odihna de peste noapte. Astăzi îți aparțin Ție!” C.S. Lewis a scris: „În clipa în care te trezești în fiecare dimineață, toate dorințele și speranțele tale pentru ziua care te așteaptă se năpustesc asupra ta ca niște animale sălbatice. Și prima ta sarcină în fiecare dimineață este să le alungi; să asculți cealaltă voce, să accepți celălalt punct de vedere, și să lași ca cealaltă viață – mai largă, mai puternică și mai liniștită – să te pătrundă!” 2) Dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile care așteaptă. Soții și soțiile au învățat de-a lungul vieții lecția tăcerii împărtășite; ei nu trebuie să umple aerul cu sporovăieli constante. Faptul că sunt împreună este suficient. Fă la fel și în viața spirituală! Încearcă să și taci înaintea lui Dumnezeu. „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 46:10) Conștientizarea prezenței lui Dumnezeu este rezultatul tăcerii înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus S-a rugat: „ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21) Ești tu conștient de prezența lui Hristos „în tine”, așa cum a promis? Până la ce nivel L-ai invitat, în mod conștient, să fie „de-al casei” în inima ta? Cum s-a dezvoltat practicarea părtășiei tale cu Dumnezeu în ultimii câțiva ani? Dacă nu-ți plac răspunsurile, fă schimbări începând de astăzi!

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?…” (Geneza 18:14)

     O mare parte din stresul nostru este cauzat de nevoia noastră de a ști totul mai dinainte – deci, de a fi în control. Chiar și după ce ne rugăm și punem problema în mâna lui Dumnezeu, noi trăim după filosofia „speră la ce e mai bun și fă-ți planuri pentru ce e mai rău!” Dar tu nu-ți depui economiile la bancă, ca apoi să stai treaz toată noapte îngrijorându-te pentru ele, nu-i așa? Atâta încredere ai în Dumnezeu?! Când te găsești în spirala descendentă al lui „Cum? Ce? Când? Unde?”, oprește-te și lasă totul în mâna lui Dumnezeu! Nu în mâna Dumnezeului limitat de priceperea ta, ci a Dumnezeului al cărui palmares vorbește de la sine, a cărui credincioșie nu se schimbă niciodată, și care și-a câștigat dreptul de a întreba: „Este oare ceva prea greu pentru Mine?” Domnul Isus nu a suferit niciodată de frica de eșec, la fel ca noi. De ce? Pentru că El nu a întreținut niciodată gândul că nu poate face ceva ce Tatăl Său L-a asigurat că poate face. Și nu a suferit nici de frica lipsurilor. Chiar dacă a dus o viață simplă, El a fost responsabil ca să Se întrețină pe El Însuși, precum și acel grup mic de oameni – ucenicii Săi… Cum a reușit? Biblia spune că El Se ruga – dimineața, la amiază, seara… era într-o legătură constantă cu Tatăl Său ceresc! Prin urmare, El a știut cum să prindă pește, când peștele nu mușca, și chiar să găsească bani pentru impozit în gura unui pește, atunci când a avut nevoie. Poate Dumnezeu nu-ți va purta de grijă exact în felul acesta, dar El a promis că-ți va purta  de grijă, iar tu trebuie să crezi că El o va face. Iată promisiunea după care trebuie să trăiești în fiecare zi: „El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7).