„Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi…” (Luca 8:18)

     Unii oameni par să treacă prin viață cu semnul „acces interzis” afișat pe frunte; din teamă sau egoism, din cauza sarcinilor, agitației sau insensibilității – ei nu sunt deschiși față de cei din jur… Dacă faci parte din această categorie, ai grijă: acest lucru te poate costa scump! Oprește-te o clipă și meditează la aceste versete din Scriptură: „Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.” (Proverbele 15:32); „M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” (Proverbele 24:32); „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbele 9:9) Oamenii receptivi și abordabili prezintă, în general, trei calități: 1) Sunt empatici, sensibili la sentimentele oamenilor. Și încă ceva interesant: deși ei înșiși sunt stabili din punct de vedere emoțional, asta nu înseamnă că se așteaptă ca și ceilalți să fie mereu așa. Ei recunosc că oamenii buni au uneori zile proaste, așa că își adaptează abordarea la sentimentele celorlalți și își ajustează modul în care se raportează la ei. 2) Ei înțeleg slăbiciunile altora, pentru că sunt conștienți de ale lor. Romancierul Edgar Howe a spus: „Exprimă ocazional o opinie negativă despre tine; asta le va arăta prietenilor tăi că știi să spui adevărul!” Oamenii deschiși și receptivi sunt sinceri în privința abilităților lor, dar și a defectelor lor! 3) Au capacitatea de a ierta pe ceilalți, și de a cere iertare. Pentru asta, este nevoie de smerenie. Scriitorul David Augsburger a scris: „Deoarece nimic din ceea ce intenționăm nu este vreodată fără cusur, nimic din ceea ce încercăm nu este vreodată fără erori și nimic din ceea ce realizăm nu este vreodată fără o măsură de finitudine și decădere (pe care o numim umanitate) – suntem salvați prin iertare!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: rămâi deschis și accesibil!

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)

     Dacă faci parte dintre „purtătorii de poveri”, dacă trebuie să ai grijă de o persoană dragă, care este bolnavă sau este în vârstă, gândurile de astăzi sunt pentru tine. Dar pentru a fi un „purtător de poveri” eficient, trebuie să înveți să ai grijă de tine însuți. După moartea părinților ei, la cinci săptămâni unul după celălalt, într-un azil de bătrâni situat la vreo 2000 de km. distanță, Beth Witrogen McLeod a căzut pradă depresiei clinice – și mărturisea: „Ignorându-mi sănătatea fizică și mentală, m-am expus unui colaps, din care mi-a luat doi ani să-mi revin! În ciuda satisfacțiilor pe care le oferă, îngrijirea altora poate fi copleșitoare!” David afirma (Psalmul 142:3): „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Așadar, dacă ești o persoană care are grijă de alții, urmează aceste sfaturi: 1) Stabilește-ți limite. Învață să spui „nu” acolo unde de obicei spui „da”! Nu este nimic egoist în a avea grijă de tine însuți, astfel încât să poți oferi cea mai bună îngrijire posibilă altcuiva. 2) Ferește-te de modelele de comportament dăunătoare: abuzul de medicamente, mâncatul în exces, sau consumul de alcool „pentru a te relaxa”… Ești om și se poate întâmpla, dar cere ajutor prietenilor sau bisericii, și nu te lăsa biruit de adicții! 3) Nu te izola! Invită la tine prietenii care s-au oferit să te ajute… Ei pot găti sau pot avea grijă de persoana de care te ocupi, cât timp ieși la o plimbare de relaxare. 4) Cere ajutor! Dacă membrii familiei nu își fac treaba, convoacă o ședință și deleagă responsabilități. Nu le refuza altora binecuvântarea care vine din „îmbărbătarea celor deznădăjduiţi și sprijinirea celor slabi” (vezi 1 Tesaloniceni 5:14). 5) Protejează-ți timpul personal! Este ușor să-ți programezi fiecare minut, fără să-ți rămână timp pentru tine însuți; nu face asta! Găsește ceva care te hrănește: citește, roagă-te, fă exerciții fizice, bucură-te de singurătate. Și mai mult, programează-ți timpul – altfel, toate acestea nu se vor mai întâmpla! Așadar, Domnul Dumnezeu să-i binecuvânteze cu înțelepciune pe toți „purtătorii de poveri”!

„Urmăriţi pacea cu toţi…” (Evrei 12:14)

     Dacă-ți dorești cu adevărat să ai pace, și nu conflicte nerezolvate, în viață, asigură-te că faci și acești pași: 1) Concentrează-te pe comportamentul persoanei, dar evită comentariile despre caracterul ei. Este mai bine să spui: „Nu a fost corect să-mi deschizi corespondența” decât „Nu-mi vine să cred că ai fost atât de indiscret!” 2) Încearcă să înțelegi comportamentul celeilalte persoane, în loc să-ți justifici propriul comportament. Acest lucru va necesita ascultare activă. Ascultarea validează sentimentele celeilalte persoane și îi oferă motivația de a te asculta. Iată cuvintele profetului Isaia: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă… urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea…” (Isaia 50:4-5) Așadar înviorează, nu doborî! 3) Rezolvă doar o problemă odată! Nu complica conversația cu chestiuni care nu au legătură cu tine, sau cu situația… Discută-le mai târziu! 4) Puneți-vă de acord asupra comportamentului viitor, în cazul în care situația se repetă. Conflictele sunt stresante și este în interesul tău să le limitezi. Nu poți elimina complet conflictele, deoarece fiecare persoană este unică, având educație, moduri de comunicare și dorințe diferite. Dar poți face față problemelor, le poți rezolva și, ca rezultat, poți deveni mai matur. David exclama: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.” (Psalmul 133:1-3) Dacă dorești să ai pace și să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, lucrează în direcția împăcării!

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” (Matei 18:15)

     Puține lucruri în viață provoacă mai mult stres decât conflictele nerezolvate. Acestea îți vor crește tensiunea arterială și îți vor consuma gândurile, până când le vei rezolva… așa că, dacă ești înțelept, te vei ocupa de ele imediat! Dar nu toți oamenii simt și fac asta! Chiar dacă Domnul Isus ne-a poruncit să le rezolvăm, mulți creștini se abțin să spună ceva, de dragul păcii. Nu este bine! Conflictele nerezolvate îți vor afecta liniștea sufletească, productivitatea și atitudinea față de ceilalți, așa că trebuie rezolvate. În plus, dacă refuzi să rezolvi o problemă sau un conflict, riști ca să tot apară din nou. Așadar, ce trebuie să faci? Un consilier în comunicare interpersonală sugera următoarele trei lucruri: 1) Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea cuvintele pe care să le spui, astfel încât planul Său să fie îndeplinit. Dumnezeu spune: „Cuvântul Meu… va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) 2) Liniștește-ți emoțiile înainte de a discuta cu persoana care te-a jignit. Emoțiile tind să stea în calea faptelor și pot împiedica gândirea obiectivă. Acest lucru nu este atât de greu pe cât pare, odată ce ai luat hotărârea să depui toate eforturile pentru a rezolva problema într-un mod armonios. Pavel ne sfătuiește: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). 3) Fii clar în ceea ce privește percepția ta asupra problemei. Evită argumentele vagi, care lasă loc de interpretări greșite. De exemplu, „Trebuie să te descurci mai bine” nu clarifică cu adevărat problema. Dacă scopul tău este să vindeci relația, Dumnezeu va lucra împreună cu tine. Și chiar acesta este Cuvântul Lui pentru tine astăzi!

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.” (Psalmul 40:1)

     Când te confrunți cu o problemă care pare prea mare pentru tine, sau simți că ești „depășit” și nu știi ce să faci sau încotro să te îndrepți, folosește strategia așteptării. Aceasta este strategia pe care a folosit-o și David, și dacă a funcționat pentru el va funcționa și pentru tine! Iată ce a scris David: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru… Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul… Tu… mi-ai străpuns urechile…” (Ps. 40: 1-4, 6) Așteptarea este dificilă când ești neliniștit. Iar așteptarea cu răbdare este și mai dificilă! Oprește-te și gândește-te pe Cine aștepți să-ți vină în ajutor: pe Domnul! El este Stăpânul fiecărei situații, inclusiv al situației tale. Poate că următoarea ilustrație te va ajuta: Arthur McKinsey, director și cercetător american, scria: „Dacă te gândești la o problemă ca la un oraș medieval fortificat, atunci mulți oameni o vor ataca frontal, ca un berbec. Vor asalta porțile și vor încerca să spargă apărarea cu puterea și strălucirea intelectuală… eu voi sta în tabără în afara orașului. Aștept… Și mă gândesc!… Până într-o zi – când mă gândeam la o problemă complet diferită – când podul mobil se coboară și apărătorii spun: „Ne predăm!” Răspunsul la problemă vine dintr-o dată!” La fel este și așteptarea ca Dumnezeu să lucreze – în timp ce aștepți, El lucrează în numele tău. Așadar, așteaptă cu răbdare și nădejde ajutorul Domnului.

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

     Pentru a nu te epuiza, îți recomandăm să faci următorii pași: 1) Alătură-te unui grup de sprijin. Cum poți alege un asemenea grup? Întreabă-te: cine îndeplinește rolul lui Pavel pentru tine, la fel ca în cazul lui Timotei? Cine te învață să te rogi așa cum Isus și Ioan Botezătorul i-au învățat pe ucenicii lor? Cu cine îți poți împărtăși luptele? Biblia spune: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună…” (Proverbele 12:26) Colegii de slujire îți înțeleg nevoile fizice, emoționale și spirituale, și îți pot sugera practici spirituale noi și revigorante. 2) Folosește fără ezitare cele două litere din alfabet – N… U… învață să spui NU! Cunoaște-ți darurile și limitele. Înfruntă-ți temerile; nu le evita îngropându-le și pretinzând că nu există. Și, mai presus de toate, încearcă să eviți să cazi într-o stare de neputință. Acordă-ți timp pentru a dezvolta strategii benefice de înfruntare a problemelor. Nu-ți imagina că evenimentele obișnuite sunt niște catastrofe! Când spui: „Vor să mă prindă”, acesta este un semn sigur de epuizare! Și nu adera la un anumit punct de vedere doar pentru că întotdeauna ai făcut-o! La fel ca hainele demodate, acesta poate deveni un obicei nepotrivit și absurd. 3) Înțelege că nu este greșit să te bucuri. Râsul crește nivelul de endorfine („hormonii fericirii”) și reduce nivelul hormonilor de stres – și acesta este un lucru bun! Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” El a mai spus și că „dacă nu ne vom face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu vom intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3)! Copiii nu încearcă să conducă lumea de unii singuri, și nu sunt obsedați de munca ce se tot acumulează; ei trăiesc în prezent. Singurul avantaj al unei vieți pline de stres este că s-ar putea să-L întâlnești mult mai devreme pe Domnul Isus! Mai bine, trăiește toate zilele care-ți sunt rânduite (Psalmul 139:16) ca pe un teren propice pentru oportunități. Pentru că acesta are modul lui de a scoate ce e mai bun din noi, răsplata ta ar putea fi și mai mare!

„Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui.” (1 Timotei 1:12)

     Știai că persoanele care profesează medicina sunt mai predispuse la probleme legate de adicții? Un raport al Asociației Medicale Britanice estimează că unul din cincisprezece medici poate fi afectat. Un factor major care contribuie la lucrul acesta este faptul că ei aud și văd doar problemele și latura negativă din viața oamenilor. Așadar, dacă lucrezi în domeniul medical și-ți dorești să fii eficient, trebuie să înveți să faci următoarele lucruri: 1) Cultivă noi discipline. Închide ușa, lasă apelurile telefonice să intre în căsuța vocală, și… relaxează-te! Mai presus de toate, nu fi surprins când apar problemele. Domnul Isus a spus că vor apărea (vezi Ioan 16:33). Autorul și psihiatrul american M. Scott Peck spunea că, atunci când anticipezi că viața va fi grea, de obicei se dovedește a fi mai puțin grea! 2) Ia-ți liber în mod regulat! Și în zilele libere, fă ceva diferit. Nu uita: Creatorul Tău nu a intenționat niciodată să lucrezi mai multe ore decât El! Evanghelistul Charles Spurgeon a spus: „Odihna este la fel de necesară minții precum este somnul pentru corp… Dacă nu ne odihnim, ne vom prăbuși!” Iar Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin!” (Marcu 6:31), asta pentru că oamenii care nu se trag puțin deoparte, ajung să se distrugă! 3) Fă exerciții fizice și dormi suficient! Mergi pe jos, înoată, respiră adânc… Îți face bine! Dr. Arch Hart spunea: „Stimularea glandelor suprarenale reduce nevoia noastră de somn, dar aceasta este o capcană; în cele din urmă, plătim prețul! Majoritatea adulților au nevoie de 8-9 ore de somn pe noapte!” 4) Învață să te relaxezi! Relaxarea este opusul luptei sau al fugii. Biblia spune: „un sol credincios aduce tămăduire.” (Proverbele 13:17), și „limba înțelepților aduce vindecare.” (Proverbele 12:18) Așa că, stai și relaxează-te în preajma credincioșilor și-a înțelepților. Și încă ceva: doar douăzeci de minute pe zi decuplat de „tirania lucrurilor urgente” pot contracara efectul dăunător al stresului!

„Credința… ne va fi socotită nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Isus Hristos.” (Romani 4:22, 24)

     Te-ai gândit vreodată la profunzimea cuvintelor din expresia „socotit neprihănit”? Imaginează-ți un transfer de fonduri dintr-un cont în altul. Băncile fac asta în fiecare zi… Acum, imaginează-ți și că ești sărac și în imposibilitatea de a-ți plăti datoriile. Dar la un moment dat, printr-un act uimitor de har, cineva își asumă toate datoriile tale… și-n plus, transferă în contul tău o sumă atât de mare încât nu va mai trebui să muncești sau să-ți faci griji pentru tot restul vieții. Ei bine, ceva de felul acesta (dar mult mai amplu și profund) s-a întâmplat la cruce când Dumnezeu a transferat asupra lui Isus toate păcatele tale de la leagăn până la mormânt, și a transferat asupra ta toată neprihănirea Lui! Uimitor, nu-i așa? Oare care va fi răspunsul tău la această ofertă: „Nu, mulțumesc, cred că pot să-mi plătesc și singur cheltuielile!”? Sau: „Nu pot să-ți permit să faci totul, în timp ce eu nu fac nimic, așa că voi munci tot restul vieții pentru a-ți dovedi că sunt demn de dragostea și harul Tău!”? Mântuirea este ca un aliment sănătos pe care scrie „fără aditivi artificiali”. Să înțelegem un lucru: neprihănirea necesară pentru a ajunge în cer nu înseamnă să te comporți corect, ci să crezi în mod corect. S-ar putea să spui: „Dar mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie! Noua ta fire reacționează la păcat la fel cum reacționează corpul tău la intoxicația alimentară. Limitele tale au fost încălcate și duhul tău născut din nou îți spune că nu mai poți să-ți permiți asta; tu nu mai ești asta! De ce a aranjat Dumnezeu planul de mântuire în acest fel? Pentru că și cel mai înalt nivel de dreptate sau corectitudine pe care l-am putea atinge este cu mult sub standardele Sale! El numește faptele noastre bune „o haină mânjită” (Isaia 64:6). Să înțelegem următorul lucru: răsplătirile tale din cer țin cont de faptele tale, dar intrarea ta în cer se bazează numai pe credința în Hristos. Așadar, tu ești socotit neprihănit prin Hristos!

„După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:32)

     De multe ori, oamenii sunt subestimați sau respinși din cauza a ceea ce au trăit în viață – fie din cauza a ceea ce au făcut ei altora, fie din cauza a ceea ce alții le-au făcut lor. Dacă ai fost prin magazine cu lucruri de mâna a doua, știi că printre ele există obiecte valoroase la prețuri foarte mici… trebuie doar să știi să le cauți. La fel este și-n domeniul spiritual, iar Domnul Isus chiar știe „să caute și să găsească”! În ochii Lui, chiar dacă ești „la pământ”, nu ești „terminat”! Durerea lui Petru pentru că s-a lepădat de Domnul Isus era atât de profundă, încât a decis să se întoarcă la vechea sa meserie de pescar. Îți poți imagina bârfele din port? „Ăla e tipul care L-a părăsit pe Isus.” Dacă Petru ar fi fost pastor, i-am fi cerut să demisioneze, nu? De ce? Deoarece un om care L-a părăsit pe Cel pe care-L predica nu mai are nimic de spus care să ne intereseze. S-ar putea să crezi că pe vremea aceea bârfa și clevetirea nu existau… Ba existau și încă există… dar, ce să vezi? Petru a fost prima persoană pe care Isus a căutat-o după Înviere. Și când Isus S-a întâlnit cu Petru, nu a menționat nici o dată trădarea lui – nici măcar o dată! Dar ce a făcut, în schimb? L-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubești?” Petru a răspuns de fiecare dată „da”, iar Isus i-a spus: „Paște oile Mele”, referindu-Se la viitorul său ca pastor și cap al Bisericii (vezi Ioan 21:15-17). Domnul Isus a privit dincolo de trecutul plin de eșec al lui Petru și i-a văzut viitorul. Eșecul lui Petru nu a fost o surpriză pentru Domnul Isus. El îi spusese deja lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Slăbiciunea pe care a depășit-o și harul restaurator pe care l-a experimentat Petru, au devenit unele dintre cele mai importante instrumente didactice pe care le-a dobândit pentru a-i ajuta pe alții. Da, Dumnezeu te va mustra, dar o va face pentru a te restaura și a te folosi pentru planurile Sale!

„De aceea, noi nu cădem de oboseală…” (2 Corinteni 4:16)

     Într-o epistolă adresată creștinilor din Corint, apostolul Pavel rememorează prețul pe care l-a plătit în slujirea Domnului Isus… Auziți: „De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţi mincinoşi, în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte…” (2 Corinteni 11:24-27) Ce l-a ajutat să trăiască demn, în pofida problemelor sale, și să nu fie zdrobit de ele? O perspectivă divină! El ne împărtășește în 2 Corinteni 4:16-18 următoarele: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” Apostolul Pavel procesa lucrurile diferit. Când nu avea nimic din punct de vedere material, el trăia având convingerea că Dumnezeu avea „să îngrijească de toate trebuinţele… după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (cum scrie în Filipeni 4:19) Iar când se afla „cu sabia deasupra capului”, el a putut să afirme convins: „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:23) Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea perspectiva Lui asupra lucrurilor!