„…A văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Corneliu!” (Faptele Apostolilor 10:3)

     Când Dumnezeu dorește să schimbe o stare de lucruri, începe adesea prin a-i da cuiva o viziune. Iar asta a rupt bariera rasială, veche de secole, și le-a oferit Neamurilor posibilitatea de a asculta Evanghelia predicată pentru prima oară. Știai că poți să fii creștin și să ai o mulțime de prejudecăți? Într-adevăr, se poate să fii credincios și să ai ceva împotriva celor pe care nu-i cunoști sau nu-i înțelegi cu adevărat, pentru că ți-ai petrecut viața evitându-i și făcându-ți tot felul de idei despre ei. Domnul Isus le-a zis ucenicilor: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Și Petru a fost de față când Domnul Isus a spus lucrul acesta, dar fie nu a ascultat, fie nu i-a plăcut ce a auzit. Pe atunci, diviziunea dintre iudei și neamuri era la fel de mare ca neîncrederea și suspiciunea multor britanici față de etnicii germani care trăiau în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial (sau față de ruși, azi). Dumnezeu i-a zis lui Petru să meargă în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri, și să predice Evanghelia unei persoane pe care Petru o considera necurată. Prejudecata este produsul unei minți închise. Ea reprezintă un dispreț față de o cercetare onestă. Este mândrie care trebuie adusă la smerenie. Cum i-a schimbat deci Dumnezeu inima lui Petru? A fost nevoie nu de una, ci de două viziuni diferite! Dumnezeu i-a dat lui Corneliu o viziune prin care i-a spus să-l invite pe-un predicator iudeu, pe nume Petru, în casa sa pentru a-i predica Evanghelia. Și în același timp, i-a dat lui Petru o viziune prin care i-a spus într-un mod foarte clar: „Dacă Eu accept pe cineva, tu să nu îndrăznești să-l respingi!” Adevărul este că atunci când Dumnezeu dorește să schimbe lucrurile, El începe acest proces dând cuiva o viziune – ei bine, acel cineva ai putea fi chiar tu!

„Domnul i-a zis într-o vedenie…” (Faptele Apostolilor 9:10)

     S-ar putea să trăiești cu impresia că, pentru că nu ai studiat la o universitate creștină, Dumnezeu nu-i va da o viziune unuia ca tine. Dar o astfel de idee este greșită! Biblia spune următorul lucru (Faptele Apostolilor 9, versetele 10-12): „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” Și de la vers. 17: „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.” Așadar, ce putem spune pe scurt despre acest Anania? A fost omul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, cu atitudinea potrivită! Și Dumnezeu l-a folosit ca să-l conducă pe apostolul Pavel la Hristos. Destul de impresionant, nu? Dar partea interesantă este următoarea: după acest episod, Anania nu mai este pomenit în Sfânta Scriptură! Concluzie: el a fost un ucenic care a jucat un rol-cheie în planul lui Dumnezeu. Și, dacă Dumnezeu l-a chemat pe Anania și l-a folosit într-un mod măreț, El poate face același lucru și cu tine!

„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6)

     Apostolul Pavel a crezut că împlinește voia lui Dumnezeu persecutând creștinii… Și când și-a descoperit adevărata chemare, lucrul acesta s-a petrecut într-un mod dramatic: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Faptele Apostolilor 9:3-6) Practic, lucrarea lui Pavel a început în acea zi; o lucrare a cărei menire a fost schimbarea lumii. Și pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul vieții, el a putut declara: „…n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19) Viziunea ta nu trebuie să se nască din nevoia de a-i impresiona pe alții, sau din dorința de a fi ca ei. Tu ești chemat să faci voia lui Dumnezeu, nu propria ta voie, sau voia altcuiva. Biblia spune: „Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile care-i plăceau.” (Osea 5:11) Viziunea ta trebuie să fie rezultatul călăuzirii divine și nu a „învățăturilor omenești”! Tu trebuie să te bazezi pe această promisiune din Scriptură (1 Ioan 5:14): „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”

„Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16)

     Noi nu suntem chemați să hotărâm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci să-l descoperim. Cum? Prin rugăciune. Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…” (Ieremia 29:11) Poate familia ta nu a planificat să vii pe lume, însă Dumnezeu da. Poate ești copleșit de probleme, dar Dumnezeu îți vede potențialul. Familia lui David nu a crezut că mezinul lor va realiza mare lucru. Dar unde ei au văzut un ciobănaș, Dumnezeu a văzut un împărat. Privind în urmă, David a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:16-18) Tu ești unic – la fel și planul lui Dumnezeu pentru tine! E încurajator să citești relatări, să afli despre marii oameni ai istoriei și să crezi: „Dacă ei au putut, și eu pot!” Cu toate acestea, secretul este să înveți de la ceilalți fără să încerci să-i imiți! Nu este suficient să ai o idee bună; ea trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Tu nu ești chemat să hotărăști care va fi viziunea ta, ci s-o descoperi căutându-L pe Dumnezeu și călăuzirea Sa! Și Cuvântul Său spune că ți-o va da: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) În felul acesta știi că vedenia „vine din gura Domnului”!

„Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)

     Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30) Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!

„Să asculţi… şi după aceea ţi se vor întări mâinile…” (Judecătorii 7:11)

     Faci parte din categoria persoanelor criticate? Și asta ți-a zdruncinat încrederea? Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile.” (Judecătorii 7:10-11) De ce l-a trimis Dumnezeu pe Ghedeon împreună cu slujitorul său în tabăra inamică? Pentru ca el să audă ce spuneau ei și să fie încurajat. Când au sosit, un soldat îi povestea unui camarad de arme visul său: „Am visat… că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat.” Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon… Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ…” (Judecătorii 7:13-15) Uneori, când ai nevoie de încurajare, e bine să pleci urechea la ceea ce spun criticii tăi. După cum remarca scriitorul motivațional Dale Carnegie: „Nimeni nu lovește cu piciorul un câine mort!” Tu ești o persoană importantă și înțeleaptă – altfel, lumea nici măcar nu te-ar remarca. Cu această perspectivă în minte, critica poate fi socotită un aspect constructiv, care-ți întărește credința. Pentru fiecare luptă, Dumnezeu are o strategie. Așa că, nu te ruga doar pentru victorie; roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere o strategie câștigătoare. Viziunea de la Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât persoana care a fost chemată s-o împlinească. Biblia spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Dumnezeu știe ce greutate poți duce, materialele de care ai nevoie, și cum se vor potrivi toate lucrurile în viața ta. Așadar, dacă El te trimite, dar ție îți este frică să acționezi, bazează-te pe aceste cuvinte pe care i le-a spus Domnul lui Ghedeon (Judecătorii 6:16): „Eu voi fi cu tine, şi vei bate (pe dușman) ca pe un singur om!”

„…Au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

     Vom reflecta astăzi la nemulțumire, și vom încerca să înțelegem motivele nemulțumirii noastre. Primul motiv de nemulțumire este căutarea fericirii în locuri greșite. Dumnezeu a spus: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13) În interiorul inimii tale există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El o va face, dacă Îl inviți înăuntru. Al doilea motiv de nemulțumire este eșecul în slujirea oamenilor. Modul în care ne comportăm cu ceilalți este deseori oglindirea sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Filosoful și poetul Eric Hoffer a spus: „Lucrul remarcabil este că noi ne iubim cu adevărat aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine: le facem celorlalți ceea ce ne facem nouă înșine. Îi urâm pe ceilalți când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți față de ceilalți când suntem toleranți față de noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalți atunci când ne sacrificăm pe noi înșine. Nu numai iubirea de sine, ci și ura față de sine se află la rădăcina necazurilor care tulbură lumea noastră.” Al treilea motiv de nemulțumire este faptul că ne comparăm cu alții. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură…” (Romani 12:15) Când disprețuiești realizările cuiva sau nivelul lui de binecuvântare, bucuria se scurge din viața ta ca apa printr-o sită. De ce să nu ne comparăm cu alții? Pentru că Biblia spune: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:4-6) Așadar, îndemnul pentru tine azi este: fii un om mulțumitor!

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți. Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt. Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită. Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)

     Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile? Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea! Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți! Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6) Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul! Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!” Și de unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” (Ieremia 17:7)

     Dacă ești un om cu inițiativă, adică, știi ce vrei și ești dispus să-ți asumi riscuri, atunci trebuie să treci la fapte. Există un slogan binecunoscut care spune: „Dacă vrei, poți!” Cei ce au inițiativă nu așteaptă ca alții să-i motiveze. Ei știu că responsabilitatea lor este să meargă înainte, dincolo de zona lor de confort, și fac din lucrul acesta un obicei. Președintele american Theodore Roosevelt a spus: „Nu există nimic extraordinar sau ieșit din comun în ce mă privește, cu excepția, poate, a unui singur lucru: fac lucrurile care cred că trebuie făcute. Și când îmi pun în cap să fac un lucru, acționez!” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele (treci la fapte); locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3) Învață din eșecurile tale, și mergi mai departe! Vestea bună pentru persoanele cu inițiativă este că fac lucrurile să se întâmple. Vestea proastă este că pe acest parcurs fac o mulțime de greșeli. Cu cât ai un potențial mai mare, cu atât șansele unui eșec cresc. Senatorul Robert Kennedy a spus la un moment dat: „Doar cei care îndrăznesc să eșueze pot înfăptui ceva măreț!” Ești mereu în căutare de oportunități sau aștepți ca ele să vină la tine? Un fost președinte al companiei Chrysler, Lee Iacocca, a spus: „Chiar și decizia corectă este greșită atunci când este luată prea târziu!” Când a fost ultima oară când ai inițiat ceva substanțial în viața ta? Dacă în ultima vreme nu ai înaintat și nu ai ieșit din zona ta de confort, poate că trebuie să iei inițiativa. Biblia ne spune că: „El este ajutorul şi scutul nostru (al tău).” (Psalmul 115:11) Asta înseamnă că Dumnezeu te va ajuta să reușești! Și chiar dacă vei cădea, El te va ridica, te va redirecționa și te va susține!