„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul… le-o va da…” (Deuteronomul 31:7)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune necondiționată, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți împlinirea ei. Însă atunci când îți face o promisiune condiționată, tu ai un rol de jucat în împlinirea ei. Uneori trebuie să iei inițiativa. Pentru iudei, lucrul acesta a însemnat să fie dispuși să se lupte și să alunge popoarele din Țara promisă, pentru ca aceasta să poată fi a lor. Biblia spune că: „Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8) În esență, Dumnezeu a spus: „Când luați inițiativa, Eu voi acționa în numele vostru!” Iar El îți spune și ție azi același lucru. Și iată ce înseamnă să iei inițiativa: 1) Să știi ce vrei. Umoristul și pianistul Oscar Levant a glumit odată spunând: „Odată ce mă hotărăsc, sunt plin de nehotărâre!” Poate că zâmbim, dar din nefericire, mulți suntem așa… În realitate însă nu poți fi și nehotărât și eficient în același timp! 2) Să fii dispus să-ți asumi riscuri. Care este diferența dintre un credincios și un necredincios? Credinciosul știe că Dumnezeu a promis că va merge înaintea lui și va face ca împrejurările să fie favorabile. „Dar îmi este teamă!”, spui tu. Credința în Dumnezeu nu elimină teama, ci o învinge! Așadar, ia inițiativa!

„Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă…” (1 Timotei 5:22)

     Înainte să ajungă împăratul lui Israel, David a petrecut ani de zile îngrijind o turma de oi în pustiu. Nu e un început impresionant… dar acolo și-a zidit relația cu Dumnezeu și și-a perfecționat competențele de strateg și războinic. Dacă vrei să ai succes, există un principiu imuabil pe care trebuie să-l înțelegi: Dumnezeu te va lăsa să exersezi într-un loc în care defectele tale se pot îmbunătăți, darurile tale se pot dezvolta și greșelile tale nu vor afecta prea multe persoane. Un învățător biblic povestea despre un prieten de-al său, pilot, care a auzit de la turnul de control următoarele cuvinte: „Cale liberă până la 1.500 de metri.” Când a ajuns acolo, i s-a spus să aștepte instrucțiuni. Apoi a auzit cuvintele: „Cale liberă până la 3.000 de metri.” Turnul de control l-a dirijat nivel după nivel, până la 10.000 de metri, de unde a putut zbura până la destinație. În acea zi, Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i: „Doresc să te încrezi în Mine în felul acesta!” Dar tu vrei să ajungi direct la 10.000 m. dintr-una! Încearcă să înțelegi un lucru: Dumnezeu vede sfârșitul de la început, și El a trasat deja harta. El știe că dacă te ridici prea repede, există pericole. Poate te afli în cabină – dar Dumnezeu este în turnul de control! Și astăzi El îți spune: „Încrede-te în Mine și te voi duce la destinație în siguranță!” Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu poate fi grăbit. Când încerci să te ridici prea repede, faci greșeli care te costă scump și te dor, afectezi în mod negativ viețile celor care depind de tine, și sfârșești într-un conflict direct cu Dumnezeu, pe care îl vei pierde! Așadar, nu grăbi planul lui Dumnezeu pentru viața ta!

„Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)

     Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că: 1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!” 2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei. 3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1) Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!

„…El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara…” (Psalmul 37:34)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune sau îți dă o viziune în viață, e ca și cu o sămânță – are nevoie de timp să prindă rădăcină ca să poată da rod. Sau precum nașterea unui copil. Mai întâi sămânța, apoi sarcina, apoi dezvoltarea din pântece și în cele din urmă, ziua nașterii. Ce fac părinții în tot acest timp? Se pregătesc! Se pregătesc pentru provocările și responsabilitățile de părinte. Poate crezi că ești pregătit, însă Dumnezeu știe când ești pregătit. Deși a fost uns ca împărat, David a trebuit să aștepte 7 ani până când Dumnezeu l-a înlăturat pe Saul de pe tron. În toți acești ani, el a învățat lecții prețioase. Iată una dintre ele: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34) Trebuie să înveți care este diferența dintre ceea ce poți face tu și ceea ce poate face Dumnezeu. Persoanele nechibzuite acționează în mod pripit! Dacă nu dorești să-ți asumi riscul de a întârzia împlinirea planului divin pentru viața ta, nu o lua înaintea lui Dumnezeu! „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Tot ce face Dumnezeu este printr-o hotărâre. Și hotărârea este un fapt care a fost deja stabilit. Dumnezeu a programat un moment în care să aibă loc două lucruri în viața ta: promisiunea Sa și viziunea ta. Și simți o pace extraordinară când știi că nimic din ce poate face vrăjmașul nu poate pune stăpânire pe acestea două. Așa că, atunci când îți pierzi răbdarea, rostește aceste cuvinte și crede-le: „Viața mea nu se poate sfârși fără ca lucrurile acestea să se întâmple! Dumnezeu a zis, și El le va împlini!”

„…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)

     Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă: 1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31) 2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.

„Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)

     În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat. James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.” În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi? Ceea ce ne învață Biblia: 1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece! 2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu! 3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!

„Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.” (Proverbele 15:26)

     Uneori le spunem altora, mai în glumă, mai în serios: „Încearcă să fii bun! Iar dacă nu poți fi bun, fii atent!” Cu alte cuvinte, dacă iei hotărârea să nu fii bun, măcar asigură-te că ești suficient de deștept ca să nu fii prins. Dar în realitate, lipsa noastră de bunătate nu este subiect de amuzament. Sau cum a spus-o Robert Fitch: „Epoca în care trăim este o epocă în care etica a ajuns să fie demodată. Moralitatea este înlocuită cu știința, este anulată de filosofie și desființată ca fiind emoțională din perspectiva psihologiei. Este înecată de compătimire, se evaporă în estetică și pălește în fața relativismului. Distincția morală dintre bine și rău este pur și simplu scăldată într-o emoție tristă prin care avem mai multă compasiune pentru ucigaș decât pentru cel ucis, pentru persoana care a comis adulter decât pentru cea trădată, și prin care ajungem practic să credem că partea cu adevărat vinovată – cea care într-un fel a cauzat toate acestea – este victimă, și nu autoarea crimei!” Aceste gânduri sunt menite să ne trezească la realitate, nu-i așa? Lucruri care odinioară erau considerate a fi albe sau negre, intră acum în categoria gri. Bunătatea care a fost dintotdeauna un standard universal este acum o chestiune de interpretare personală și de preferință. Și inflația de „personalități publice”, al căror comportament privat ne șochează, nu a dus nicidecum la o îmbunătățire a situației. Poate chiar acum te gândești: „Citesc/ascult acest devoțional în fiecare zi pentru a primi ceva care să mă ajute să mă simt bine, dar astăzi nu se întâmplă acest lucru!” Dar nu asta este ideea! Biblia spune că, pentru a te simți bine, trebuie să exersezi facerea de bine și calitatea de a fi bun – iar acestea te vor face să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu!

„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:21)

     Pentru că este foarte ușor să uiți de ce te-a mântuit Dumnezeu, ce te-a chemat să faci și cum trebuie să trăiești, iată un mesaj din ceruri pentru tine astăzi: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:9-21) Tocmai ați ascultat standardul de trăire pentru mântuiții Domnului! Asta se așteaptă de la tine și azi!

„…Iacov şchiopăta din coapsă.” (Geneza 32:31)

     Despre Iacov, citim în Biblie (Geneza 32) următoarele – vers. 24-28: „Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor… omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iar de la vers. 30: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă”. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” V-ați gândit vreodată cât de important era osul șoldului pentru un fermier?! Era sprijinul și suportul lui principal în muncă… așa că iată-l acum pe Iacov atins/afectat într-o zonă în care era puternic, și de care avea nevoie. Prin urmare, el a trebuit să se bizuie pe Dumnezeu mai mult ca niciodată! Dumnezeu are deci și copii care „șchioapătă”, și poate chiar tu ești unul dintre ei. Poate ai trecut sau treci printr-un eșec dureros, și pentru că șchiopătatul nu e ceva ce poți ascunde, oamenii îl observă. Știți de ce Îi place lui Dumnezeu să folosească oameni cu slăbiciuni?! Pentru că atunci când au parte de reușită, ei nu sunt aroganți ca alții care se cred în stare. Ei sunt mai grijulii, mai afectuoși, mai dispuși să meargă la alții să le aline durerea. Ei știu că fără Dumnezeu nu ar fi reușit! Așadar, când te simți fără vlagă pe plan spiritual, trebuie să te bizui pe Dumnezeu mai mult ca oricând! Asta nu este o vulnerabilitate, ci o calitate!

„…Împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 1:12)

     Cu puțin timp înainte de a fi executat, apostolul Pavel a scris: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:12-14). Și tot el a scris în aceeași scrisoare: „Bucuraţi-vă totdeauna…” (Filipeni 4:4). Apostolul Pavel avea o atitudine pozitivă la nivel mental. Îi era imposibil să controleze circumstanțele, dar a ales să aibă o atitudine care să-l ajute să le învingă. Dr. Martyn Lloyd-Jones a spus: „Te-ai gândit vreodată că cea mai mare parte a nefericirii tale în viață se datorează faptului că asculți de tine însuți, în loc să vorbești cu tine însuți?” Când te întâlnești cu cineva, îți spui cumva că te va dezamăgi? Când te confrunți cu noi experiențe, o voce din lăuntrul tău îți spune că vei eșua? Într-o după-amiază, un om care se plimba prin parc a văzut un meci de baseball din Liga copiilor. S-a oprit și l-a întrebat pe un băiat ce stătea pe tușă cât este scorul. El i-a răspuns: „18-0! Suntem în urmă…” Bărbatul a spus: „Pun pariu că ești descurajat!” Băiatul i-a răspuns: „De ce să fiu descurajat? Încă nu ne-a venit rândul să lovim!” Iată cum schimbă perspectiva o atitudine de credință! Ultimele cuvinte care au fost scrise în Biblie sunt următoarele: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22:21). Așa că, fii plin de credință: Dumnezeu îți va da harul să birui!