„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți. Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt. Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită. Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)

     Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile? Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea! Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți! Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6) Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul! Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!” Și de unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” (Ieremia 17:7)

     Dacă ești un om cu inițiativă, adică, știi ce vrei și ești dispus să-ți asumi riscuri, atunci trebuie să treci la fapte. Există un slogan binecunoscut care spune: „Dacă vrei, poți!” Cei ce au inițiativă nu așteaptă ca alții să-i motiveze. Ei știu că responsabilitatea lor este să meargă înainte, dincolo de zona lor de confort, și fac din lucrul acesta un obicei. Președintele american Theodore Roosevelt a spus: „Nu există nimic extraordinar sau ieșit din comun în ce mă privește, cu excepția, poate, a unui singur lucru: fac lucrurile care cred că trebuie făcute. Și când îmi pun în cap să fac un lucru, acționez!” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele (treci la fapte); locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3) Învață din eșecurile tale, și mergi mai departe! Vestea bună pentru persoanele cu inițiativă este că fac lucrurile să se întâmple. Vestea proastă este că pe acest parcurs fac o mulțime de greșeli. Cu cât ai un potențial mai mare, cu atât șansele unui eșec cresc. Senatorul Robert Kennedy a spus la un moment dat: „Doar cei care îndrăznesc să eșueze pot înfăptui ceva măreț!” Ești mereu în căutare de oportunități sau aștepți ca ele să vină la tine? Un fost președinte al companiei Chrysler, Lee Iacocca, a spus: „Chiar și decizia corectă este greșită atunci când este luată prea târziu!” Când a fost ultima oară când ai inițiat ceva substanțial în viața ta? Dacă în ultima vreme nu ai înaintat și nu ai ieșit din zona ta de confort, poate că trebuie să iei inițiativa. Biblia ne spune că: „El este ajutorul şi scutul nostru (al tău).” (Psalmul 115:11) Asta înseamnă că Dumnezeu te va ajuta să reușești! Și chiar dacă vei cădea, El te va ridica, te va redirecționa și te va susține!

„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul… le-o va da…” (Deuteronomul 31:7)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune necondiționată, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți împlinirea ei. Însă atunci când îți face o promisiune condiționată, tu ai un rol de jucat în împlinirea ei. Uneori trebuie să iei inițiativa. Pentru iudei, lucrul acesta a însemnat să fie dispuși să se lupte și să alunge popoarele din Țara promisă, pentru ca aceasta să poată fi a lor. Biblia spune că: „Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8) În esență, Dumnezeu a spus: „Când luați inițiativa, Eu voi acționa în numele vostru!” Iar El îți spune și ție azi același lucru. Și iată ce înseamnă să iei inițiativa: 1) Să știi ce vrei. Umoristul și pianistul Oscar Levant a glumit odată spunând: „Odată ce mă hotărăsc, sunt plin de nehotărâre!” Poate că zâmbim, dar din nefericire, mulți suntem așa… În realitate însă nu poți fi și nehotărât și eficient în același timp! 2) Să fii dispus să-ți asumi riscuri. Care este diferența dintre un credincios și un necredincios? Credinciosul știe că Dumnezeu a promis că va merge înaintea lui și va face ca împrejurările să fie favorabile. „Dar îmi este teamă!”, spui tu. Credința în Dumnezeu nu elimină teama, ci o învinge! Așadar, ia inițiativa!

„Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă…” (1 Timotei 5:22)

     Înainte să ajungă împăratul lui Israel, David a petrecut ani de zile îngrijind o turma de oi în pustiu. Nu e un început impresionant… dar acolo și-a zidit relația cu Dumnezeu și și-a perfecționat competențele de strateg și războinic. Dacă vrei să ai succes, există un principiu imuabil pe care trebuie să-l înțelegi: Dumnezeu te va lăsa să exersezi într-un loc în care defectele tale se pot îmbunătăți, darurile tale se pot dezvolta și greșelile tale nu vor afecta prea multe persoane. Un învățător biblic povestea despre un prieten de-al său, pilot, care a auzit de la turnul de control următoarele cuvinte: „Cale liberă până la 1.500 de metri.” Când a ajuns acolo, i s-a spus să aștepte instrucțiuni. Apoi a auzit cuvintele: „Cale liberă până la 3.000 de metri.” Turnul de control l-a dirijat nivel după nivel, până la 10.000 de metri, de unde a putut zbura până la destinație. În acea zi, Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i: „Doresc să te încrezi în Mine în felul acesta!” Dar tu vrei să ajungi direct la 10.000 m. dintr-una! Încearcă să înțelegi un lucru: Dumnezeu vede sfârșitul de la început, și El a trasat deja harta. El știe că dacă te ridici prea repede, există pericole. Poate te afli în cabină – dar Dumnezeu este în turnul de control! Și astăzi El îți spune: „Încrede-te în Mine și te voi duce la destinație în siguranță!” Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu poate fi grăbit. Când încerci să te ridici prea repede, faci greșeli care te costă scump și te dor, afectezi în mod negativ viețile celor care depind de tine, și sfârșești într-un conflict direct cu Dumnezeu, pe care îl vei pierde! Așadar, nu grăbi planul lui Dumnezeu pentru viața ta!

„Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)

     Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că: 1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!” 2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei. 3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1) Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!

„…El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara…” (Psalmul 37:34)

     Când Dumnezeu îți face o promisiune sau îți dă o viziune în viață, e ca și cu o sămânță – are nevoie de timp să prindă rădăcină ca să poată da rod. Sau precum nașterea unui copil. Mai întâi sămânța, apoi sarcina, apoi dezvoltarea din pântece și în cele din urmă, ziua nașterii. Ce fac părinții în tot acest timp? Se pregătesc! Se pregătesc pentru provocările și responsabilitățile de părinte. Poate crezi că ești pregătit, însă Dumnezeu știe când ești pregătit. Deși a fost uns ca împărat, David a trebuit să aștepte 7 ani până când Dumnezeu l-a înlăturat pe Saul de pe tron. În toți acești ani, el a învățat lecții prețioase. Iată una dintre ele: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34) Trebuie să înveți care este diferența dintre ceea ce poți face tu și ceea ce poate face Dumnezeu. Persoanele nechibzuite acționează în mod pripit! Dacă nu dorești să-ți asumi riscul de a întârzia împlinirea planului divin pentru viața ta, nu o lua înaintea lui Dumnezeu! „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Tot ce face Dumnezeu este printr-o hotărâre. Și hotărârea este un fapt care a fost deja stabilit. Dumnezeu a programat un moment în care să aibă loc două lucruri în viața ta: promisiunea Sa și viziunea ta. Și simți o pace extraordinară când știi că nimic din ce poate face vrăjmașul nu poate pune stăpânire pe acestea două. Așa că, atunci când îți pierzi răbdarea, rostește aceste cuvinte și crede-le: „Viața mea nu se poate sfârși fără ca lucrurile acestea să se întâmple! Dumnezeu a zis, și El le va împlini!”

„…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)

     Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă: 1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31) 2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.

„Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)

     În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat. James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.” În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi? Ceea ce ne învață Biblia: 1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece! 2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu! 3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!

„Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.” (Proverbele 15:26)

     Uneori le spunem altora, mai în glumă, mai în serios: „Încearcă să fii bun! Iar dacă nu poți fi bun, fii atent!” Cu alte cuvinte, dacă iei hotărârea să nu fii bun, măcar asigură-te că ești suficient de deștept ca să nu fii prins. Dar în realitate, lipsa noastră de bunătate nu este subiect de amuzament. Sau cum a spus-o Robert Fitch: „Epoca în care trăim este o epocă în care etica a ajuns să fie demodată. Moralitatea este înlocuită cu știința, este anulată de filosofie și desființată ca fiind emoțională din perspectiva psihologiei. Este înecată de compătimire, se evaporă în estetică și pălește în fața relativismului. Distincția morală dintre bine și rău este pur și simplu scăldată într-o emoție tristă prin care avem mai multă compasiune pentru ucigaș decât pentru cel ucis, pentru persoana care a comis adulter decât pentru cea trădată, și prin care ajungem practic să credem că partea cu adevărat vinovată – cea care într-un fel a cauzat toate acestea – este victimă, și nu autoarea crimei!” Aceste gânduri sunt menite să ne trezească la realitate, nu-i așa? Lucruri care odinioară erau considerate a fi albe sau negre, intră acum în categoria gri. Bunătatea care a fost dintotdeauna un standard universal este acum o chestiune de interpretare personală și de preferință. Și inflația de „personalități publice”, al căror comportament privat ne șochează, nu a dus nicidecum la o îmbunătățire a situației. Poate chiar acum te gândești: „Citesc/ascult acest devoțional în fiecare zi pentru a primi ceva care să mă ajute să mă simt bine, dar astăzi nu se întâmplă acest lucru!” Dar nu asta este ideea! Biblia spune că, pentru a te simți bine, trebuie să exersezi facerea de bine și calitatea de a fi bun – iar acestea te vor face să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu!