„Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.” (Matei 1:19)

     Viața tăcută a lui Iosif ne oferă trei principii pentru a trăi în promisiunile lui Dumnezeu. Astăzi, vom vorbi despre primul dintre ele: mila. Iosif ne este prezentat în mijlocul unei crize personale. El era îndrăgostit de Maria și credea că și ea îl iubește… până când a auzit că este însărcinată! Cum ar fi trebuit să reacționeze? S-o facă de rușine în public? Sau s-o supună lapidării, omorârea cu pietre, așa cum cerea Legea lui Moise?! Nu, el a ales mila în locul răutății, mâniei și răzbunării. Îndurarea lui Iosif a păstrat-o pe Maria în viață și l-a protejat pe copilul nenăscut, pe Isus, astfel încât El să-Și poată împlini destinul și să devină Mântuitorul nostru. Acest tâmplar înțelegător, iertător și milostiv a ajutat apoi la creșterea unui Fiu înțelegător, iertător și milostiv – un Fiu care să înfrunte prejudecățile și ura; care să Se ridice deasupra discriminării caracteristice culturii Sale și să trateze o femeie samariteană ca pe un egal; care s-o elibereze pe „femeia de la fântână” de o viață întreagă de eșec și goliciune și, de asemenea, să aducă speranță și mântuire unui oraș întreg; care să-i spună unei femei vinovate, prinsă în adulter și pe cale de a fi ucisă cu pietre de o mulțime religioasă: „Nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11) Acest Fiu, crescut de Iosif tâmplarul, i-a tratat pe păcătoși ca fiind nu răi, ci pierduți! Unul dintre ceilalți fii ai lui Iosif tâmplarul, Iacov, a crezut în Isus ca Fiul lui Dumnezeu și a scris epistola lui Iacov (din Noul Testament), în care citim între altele: „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Așadar, dacă te-a rănit cineva – urmează exemplul lui Iosif tâmplarul și arată milă! Și nu doar de Crăciun, ci tot timpul!

„Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Matei 1:24)

     Poți căuta în toate Evangheliile și nu vei găsi niciun cuvânt rostit de Iosif, tatăl pământesc al lui Isus. Dar el este de neînlocuit în istoria Nașterii lui Isus… și iată de ce: Dumnezeu l-a folosit pe Iosif pentru a proteja și a păstra viața Mântuitorului. Așadar, astăzi, acum ne vom uita la prima lecție pe care o putem învăța din viața lui Iosif, tâmplarul: Tu ești responsabil să protejezi planurile și promisiunile nenăscute ale lui Dumnezeu în viața ta. Chiar acum, există o parte a voinței lui Dumnezeu care este încă necunoscută și care urmează să fie experimentată în viața ta: o promisiune care încă nu a fost împlinită, un cuvânt care încă nu a fost rostit, o lucrare care așteaptă să înceapă… Un membru al familiei care încă n-a fost mântuit… Există planuri divine care în acest moment sunt nevăzute, nenăscute… și trebuie supravegheate și protejate, pentru a se putea împlini! Așa cum Irod a ordonat moartea fiecărui băiețel evreu sub doi ani pentru a-L elimina pe Isus, Satan va face tot ce-i stă în putință pentru a împiedica împlinirea planului și scopului Domnului în viața ta și a celor dragi ție! Acest lucru te va ajuta să înțelegi că bătălia nu se dă asupra trecutului sau prezentului tău, ci asupra viitorului tău. Ce ar trebui să faci? În primul rând, fii în gardă! „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită…” (1 Petru 5:8). În al doilea rând, așază o protecție de rugăciune peste viața ta și a celor dragi: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară…” (Ezechiel 22:30). Așadar, Dumnezeu te poate folosi și pe tine în această perioadă sărbătorească pentru a-L prezenta pe Hristos!

„Cât priveşte strângerea de ajutoare… să faceți și voi…” (1 Corinteni 16:1)

     Când Ierusalimul a fost lovit de o recesiune, apostolul Pavel le-a cerut credincioșilor din Corint să-și aducă fiecare darurile de bunăvoie pentru a face față acestei nevoi. El le-a scris: „Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.” (1 Corinteni 16:1-3) O biserică sănătoasă va avea întotdeauna în vedere două obiective: dărnicia și evanghelizarea. Ea se va strădui să răspundă atât nevoilor spirituale, cât și celor materiale ale oamenilor. În Vechiul Testament, Dumnezeu a spus poporului Său: „Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi… să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.” (Deuteronomul 15:7). Dacă te-ai întâlnit cu adevărat cu Hristos, vei avea inimă pentru oamenii lipsiți. Iată ce a făcut vameșul Zacheu după ce s-a întâlnit cu Domnul: „Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta…” (Luca 19:8-9) Când vine vorba despre dărnicia față de Dumnezeu, Biblia ne încurajează să împărțim ce avem și să dăruim cu generozitate. Trebuie să ne lăsăm purtați de dragostea pentru Dumnezeu și: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7). Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Fiecare să dea ce va putea…” (Deuteronomul 16:17)

     Atunci când vorbim despre dărnicie, sunt două adevăruri importante despre bani pe care Biblia le învață: 1) Dumnezeu nu Se așteaptă ca toți să dăruim aceeași sumă. Biblia ne îndeamnă: „Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 16:17) Iar apostolul Pavel a scris: „Dacă există bunăvoință, darul este plăcut după ce are cineva, nu după ce nu are…” (2 Corinteni 8:12) 2) Dumnezeu îți va cere să faci sacrificii pentru a îndeplini planurile Împărăției Sale pe pământ. Pentru a opri judecata lui Dumnezeu care se abătuse asupra poporului, regele David a fost sfătuit „să înalțe un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (2 Samuel 24:18) Când Aravna l-a văzut pe David venind, i-a oferit gratuit pământul. Dar David a spus: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic!” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci, Domnul a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia de deasupra lui Israel.” (2 Samuel 24:24-25) Dumnezeu nu ne cere să dăm în mod egal, El ne cere să ne sacrificăm în mod egal. Și iată vestea bună: de partea cealaltă a fiecărui sacrificiu pe care Dumnezeu îți cere să-l faci pentru El, te așteaptă binecuvântările și răsplătirile Sale!

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.” (Iov 1:21)

     Iată concluzia lui Iov după ce a fost lipsit de toate bunurile și valorile sale: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.” Omul acesta a înțeles că intrăm în viață cu mâinile goale și ieșim din viață cu mâinile goale – toți! Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi atunci când plecăm este… ce am trimis înainte. Domnul Isus ne-a avertizat despre acest lucru: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21). Când Domnul Isus a pronunțat „comoară”, oamenii au înțeles că Se referea la îmbrăcăminte, mâncare sau bani. De ce? Deoarece oamenii bogați purtau cele mai bune haine, dar moliile puteau face găuri în ele. Oamenii bogați mâncau cea mai bună mâncare, dar șobolanii și viermii o puteau consuma. Oamenii bogați dețineau argint și aur, dar cum nu existau bănci, își depozitau banii în casele lor. Dar pentru că acestea erau făcute din lut, hoții puteau să treacă ușor prin perete și să le jefuiască. Ceea ce spunea Isus atunci ne spune și nouă astăzi: „Nu vă plasați averea acolo unde poate fi deteriorată sau furată, ci trimiteți-o la loc sigur: în cer!” Un pastor scria: „Isus nu-ți vrea banii. Sunt deja ai Lui! Isus îți vrea inima. Dar cum inima ta merge întotdeauna după bani, El vrea ca tu să-I predai Lui banii, bogăția, și lucrurile tale!” Când faci asta, tu investești în veșnicie, și nu în viața aceasta trecătoare! Ce gând valoros!

„Adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)

     După patru sute de ani în care au trăit ca robi, iudeii erau pe punctul de a intra în Țara promisă… Dar Dumnezeu avea o preocupare cu privire la ei… Care era aceasta? Aceeași îngrijorare pe care o are față de fiecare dintre noi: când ai puțin, îți dai seama că ești dependent de Dumnezeu. Însă când ai mult, tendința este să uiți de Dumnezeu, sursa oricărei binecuvântări. Reține ce a spus David atunci când poporul lui Dumnezeu a dăruit cu generozitate pentru a construi Templul: „Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem… Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt… şi ale Tale sunt toate.” (1 Cronici 29:14, 16) Rugăciunea pe care David a rostit-o în acea zi a lăsat o amprentă puternică asupra fiului său Solomon, care va scrie mai târziu: „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19) S-ar putea să fii nedumerit în fața acestor argumente și să spui: „Dar am studiat din greu pentru a avea o slujbă bună și o carieră de succes!” Sau: „Am muncit pe brânci pentru a construi această afacere…” Serios? Dar cine ți-a dat puterea? Cine ți-a dat talentul? Cine ți-a dat strategia, relațiile și resursele pentru a reuși? Dacă crezi că ai fost tu, citește acest verset, notează-l și poartă-l cu tine: „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: ‚Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!’” (Isaia 48:17). Așadar, să nu uiți nicio clipă că Dumnezeu este sursa binecuvântării tale!

„Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:8)

     Când vine vorba despre bani, trebuie să nu uităm că Dumnezeu deține totul. Dacă te îndoiești de acest lucru, ia aminte la următoarele versete: „Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:8); „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1); „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17); „De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” (1 Cronici 29:12). Ce învățăm din aceste cuvinte? Că banii din bancă, portofoliul de acțiuni sau titlurile de proprietate pot fi pe numele tău, dar Dumnezeu este proprietarul tuturor. S-ar putea să te întrebi: „Atunci ce sunt eu?” Tu ești doar administratorul averii lui Dumnezeu și executorul voinței Sale. Poate un administrator să facă ce dorește cu averea cuiva? Nu, el este obligat s-o administreze în locul altcuiva. Executorul poate face ce dorește cu testamentul cuiva? Nu, este obligat să urmeze instrucțiunile din testamentul respectiv. Iar dacă dorești să cunoști termenii voinței lui Dumnezeu pentru viața ta, aceștia se găsesc în Cuvântul Său. Și cu cât Dumnezeu îți încredințează mai mult, cu atât El îți cere mai mult. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48). Așadar, nu uita azi că Dumnezeu deține totul!

„Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5)

     Am constatat că tot mai mulți părinți sunt singuri, fie din cauza decesului unuia dintre soți, fie din cauza războiului, fie a divorțului.. așa că am să reiau următoarea povestire de încurajare pentru ei. Un expert în probleme maritale spune că o mamă singură i-a trimis o poveste care l-a ajutat să explice singurătatea și stresul cu care se confruntă cei care își cresc singuri copiii. Ea a povestit că se uita pe fereastră într-o zi ploioasă și a văzut o mierlă și puii ei cocoțați într-un cuib. În timp ce ploaia se revărsa, pasărea mamă își acoperea puii care ciripeau sub aripile ei întinse. Apoi a început să cadă grindină. În loc să-și ascundă capul în cuib, mama mierlă și-a ridicat capul în sus și a încasat ea loviturile pentru a-și proteja puii… astfel că toți puii au trecut cu bine prin furtună. Ce ilustrație grăitoare a pericolelor prin care trec părinții singuri! Responsabilitatea de a crește singur un copil este mare și grea, și solicită părintelui respectiv să-și câștige existența, să gătească, să facă curat, să supravegheze temele, să aibă grijă de copilul bolnav și așa mai departe. Dincolo de aceste îndatoriri de zi cu zi, ei trebuie să se gândească și la propriile nevoi personale și spirituale. În linii mari, aceasta poate fi una dintre cele mai dificile sarcini de pe pământ. Părinții singuri, mame sau tați, au nevoie de sprijinul și rugăciunile noastre continue. Voi, toți care îndurați lovituri și faceți sacrificii pentru copiii voștri, fiți siguri că vor veni și zile mai bune! Furtuna prin care treceți nu va dura la nesfârșit. În curând va apărea un curcubeu frumos. Când slujba va fi terminată și puiul va fi mare și sănătos, vor exista beneficii dulci pentru părinții care nu-și iau „zborul”! Cuvântul lui Dumnezeu promite: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere să răzbiți în viață, dragi părinți singuri!

„Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13)

     Dumnezeu ne îndeamnă să-L căutăm, dar asta nu înseamnă că El Se ascunde de noi. Când Îl căutăm pe Dumnezeu, luăm o decizie care este necesară pentru a ajunge în tărâmul spiritual. Unele niveluri de binecuvântare nu sunt niciodată primite dacă nu sunt căutate cu ardoare. Căutarea ta după Dumnezeu este cea care Îl determină să răspundă. Autorul epistolei către Evrei scrie: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Nu există manuale care să ne învețe pas cu pas cu privire la modul corect de a-L căuta pe Domnul. Unii oameni Îl caută în liniște, cu lacrimi duioase care cad ușor pe o față obosită. Alții Îl caută în timp ce se plimbă pe plajele nisipoase ale unui golfuleț, privind curenții mareei de seară. Unii își ridică mâinile și Îl laudă cu expresii de adorație iubitoare. Nu există reguli, doar caută-L din toată inima! Ce înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu „cu toată inima” ta? Înseamnă să-I acorzi toată atenția ta și să dai deoparte orice distragere, astfel încât să te poți concentra asupra Lui. Imaginează-ți că scapi o lentilă de contact pe podea sau o piatră prețioasă dintr-un inel… vei spune: „Nicio problemă, am s-o caut mai târziu!”?! Nicidecum, valoarea pe care o acorzi unui lucru determină intensitatea cu care îl cauți. Când te rogi: „Doamne, am nevoie de Tine; nu voi reuși fără Tine!”, te rogi „din toată inima”. Iar Dumnezeu răspunde unei astfel de rugăciuni. De unde știm? Din Biblie: „Mă voi lăsa să fiu găsit…” (Ieremia 29:14). Așadar, caută-L pe Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale, El este comoara cea mai prețioasă!

„Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. Oprire.” (Psalmul 44:8)

     După ce ne împărtășește mari adevăruri și perspective, psalmistul folosește adesea cuvântul „Selah”. Acesta înseamnă „pauză de reflecție”. De când lumea, se spune că experiența este cel mai bun profesor. Dar adevărul este că experiența evaluată este cel mai bun profesor! Oprirea pentru a reflecta este una dintre cele mai importante activități pe care le poți face pentru a crește. Ea oferă o valoare superioară motivației sau încurajării, deoarece îți permite să te asiguri că mergi pe drumul cel bun. La urma urmei, dacă te afli pe un drum greșit, nu ai nevoie de motivație pentru a merge mai repede. Ci este necesar să te oprești, să reflectezi și să schimbi cursul. Referindu-se la vremurile din urmă, Biblia spune că, între altele, citind – „cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4) Iar „cunoștința” înseamnă informație, deci acumulare de fapte și date… dar nu ni se spune că și înțelegerea va crește. Cu o minte ageră și o memorie bună, poți reține o mulțime de cunoștințe. Dar, pentru a înțelege, trebuie să-ți faci timp să detaliezi și să înțelegi ceea ce vezi și auzi. Galileo a spus: „Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce sunt descoperite. Ideea este să le descoperi. Pentru asta este nevoie de investigație.” Luând câte o pauză și reflectând, poți sorta experiențele pe care le ai, le poți vedea în perspectiva potrivită și poți culege din ele înțelepciunea necesară pentru a avea un viitor mai bun. Aceste momente sunt adesea numite momente „revelatoare”, atunci când observi ceva, sau experimentezi o înțelegere – ai o iluminare bruscă… este momentul în care proverbialul bec se aprinde. Puține lucruri în viață sunt mai bune decât astfel de momente! Dar ele vin doar la aceia care își iau timp și fac efortul de a se opri și de a reflecta. Poate fi și cazul tău – așa că, fă-ți timp astăzi și reflectează!