„Scripturile… mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

     Pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi două lucruri: 1) Cine este Dumnezeu. O fetiță de la școala duminicală a fost întrebată de învățătoarea ei ce desenează. Ea a răspuns: „O imagine a lui Dumnezeu”. Învățătoarea a spus: „Dar nimeni nu L-a văzut vreodată!” Încrezătoare, fetița a răspuns: „După ce termin eu desenul, Îl vor vedea!” Te rog să înțelegi un lucru: singurul Dumnezeu pe care unii oameni din jurul tău Îl vor vedea vreodată este cel pe care Îl văd în tine în fiecare zi! Și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să petreci timp cu El. Nu timpul rămas, ci timp de calitate, timp zilnic, timp prioritizat! 2) Cine ești tu. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise ca să elibereze poporul Israel din Egipt, acesta L-a întrebat pe Dumnezeu două lucruri: a) „Când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?… Dumnezeu a zis lui Moise… „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’” (Exodul 3:13-14). Pentru a ști cine ești tu, trebuie mai întâi să știi cine este Dumnezeu – și atunci vei avea credibilitate. b) „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu…” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe… „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face, ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor…” (Exodul 4:1-3, 5) Moise avea deja ceea ce-i trebuia! La fel, și tu ai! Concluzie: pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi cine este El și cine ești tu!

„Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7)

     Un autor necunoscut a scris următoarele cuvinte emoționante: „Poza lor de la nuntă, de pe masă, își bătea joc de ei, două persoane ale căror minți nu se mai conectau. Se lăsase o barieră atât de grea între ei, încât nici tăvălugul cuvintelor, nici artileria atingerilor n-o mai puteau dărâma. Undeva, între primul dinte al celui mai mare copil și absolvirea celei mai mici fiice, se pierduseră unul de celălalt. De-a lungul anilor, fiecare a descâlcit încet acel ghem de ațe încâlcite numit „sine” și, în timp ce trăgeau de nodurile încăpățânate, fiecare își ascundea față de celălalt căutarea. Uneori ea plângea noaptea și implora șoptit întunericul să-i spună cine era. El stătea întins lângă ea, sforăind ca un urs care hibernează, neștiind de iarna ei. Ea a urmat chiar un curs de artă modernă, încercând să se regăsească în culorile stropite pe o pânză, plângându-se celorlalte femei despre bărbații insensibili. S-a urcat într-un mormânt numit „birou”, și-a înfășurat mintea într-un giulgiu de figuri de hârtie și s-a îngropat în clienți… Încet-încet, s-a ridicat zidul între ei, cimentat de mortarul indiferenței. Într-o zi, întinzând mâna unul către celălalt, au dat de o barieră peste sau prin care nu mai puteau trece… și, retrăgându-se din cauza pietrei reci, fiecare s-a îndepărtat de străinul de pe partea cealaltă. Pentru că atunci când dragostea moare, nu se întâmplă într-un moment de luptă furioasă și nici când trupurile aprinse își pierd căldura. Ea zace gâfâind, epuizată, dându-și sfârșitul la picioarele unui zid pe care nu l-a putut escalada!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: nu lăsați niciun fel de zid să se ridice între voi!

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

     Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei. Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară. De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11) Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

     Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este! Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe. Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5) Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8) Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Poți învăța să iubești având gânduri iubitoare – concentrându-te și pe nevoile, durerile, dificultățile, obiectivele și dorințele celeilalte persoane, nu doar pe ale tale. Vechea zicală spune: „Este mai ușor să înțelegi pe cineva atunci când mergi un kilometru în pantofii lui”. Persoanele care suferă au tendința de a-i răni pe alții. Dacă cineva te rănește, poate că persoana care te-a rănit face acest lucru pentru că suferă. Cum o poți iubi? Privind dincolo de defectele ei și văzându-i nevoile. Cei mai puțin iubiți oameni sunt adesea cei care au cea mai mare nevoie de iubire. Persoanele pe care am prefera să le ignorăm sunt exact cele care au nevoie de doze uriașe de iubire. Dacă o persoană nu poate găsi iubire, va căuta atenție. Și dacă nu poate obține atenție pozitivă, va încerca să atragă atenție negativă. În mod neintenționat, ea spune: „Mă voi face remarcat, într-un fel sau altul!” Fă din dragoste stăpânul voinței tale, nu sclavul emoțiilor tale! Nu ne putem schimba sentimentele, dar ne putem schimba gândurile! Atunci când ne schimbăm modul în care gândim despre cineva, ne vom schimba în mod constant sentimentele față de acea persoană. Când, în loc să ne gândim la defectele unei persoane, începem să ne gândim la nevoile ei, se va schimba modul în care simțim. Poate vei spune: „Dacă mă comport cu dragoste față de cineva pe care nici măcar nu-l plac, nu aș fi ipocrit?” Nu, se numește „a iubi prin credință”. Când iubești prin credință, acționezi în așa fel încât simți ceea ce trebuie față de acea persoană. Încearcă și află singur!

„Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4)

     Pentru a-I spune „da” lui Dumnezeu, va trebui să spui „nu” multor altora… Așa că unora nu le va plăcea asta, mai ales dacă sunt obișnuiți să obțină ce vor ei! Oameni vor avea pretenții de la tine în funcție de nevoile lor și vor fi indiferenți sau nepăsători față de nevoile tale. Așadar, ai de ales: să fii condus de Dumnezeu sau de alții. Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus, și nimeni nu a avut o misiune mai importantă decât a avut El. Și totuși, Marcu ne spune că atunci „când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit.” (Marcu 1:37-38) Spunea Isus „nu” satisfacerii nevoilor neimportante? Da, El știa care erau prioritățile Sale și a rămas concentrat în această direcție. În acest fel, El a putut să-I spună Tatălui Său ceresc la sfârșitul vieții Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4). Dacă îți este greu să spui „nu”, oprește-te și imaginează-ți mental ce crezi că se va întâmpla atunci când vei spune „nu”. Singura modalitate de a-ți învinge teama sau nesiguranța în acest domeniu este să începi să-ți asumi riscuri mici, până când, în cele din urmă, te vei simți confortabil să spui un „nu” ferm! Atunci când o persoană se îndatorează din cauza unor cheltuieli nechibzuite, nu-i faci o favoare spunând „da” pentru a o scoate din necaz – pentru că nu-și va învăța lecția și se va îndatora din nou! Sau spunând „da” unei persoane care refuză să învețe un nou set de abilități de care este capabilă, promovezi ceea ce am putea numi „îndatorarea învățată”. Așadar, învață să spui „nu”!

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

     Pentru a înțelege în ce fel rugăciunea este puternică și eficientă, privește-o dintr-o perspectivă neurologică. La baza creierului nostru se află un grup de nervi numit „sistemul de activare reticulară” (SRA), care joacă un rol esențial în reglarea stărilor de conștiență, vigilență și atenție. El acționează ca filtru și ca sistem de avertizare pentru creier. Noi suntem bombardați în permanență cu nenumărați stimuli care ne solicită atenția, iar SRA are sarcina de a determina ce este de observat și ce trece neobservat. De exemplu, descarci un nou ton de apel pentru telefonul tău mobil. Ești sigur că nu l-ai mai auzit niciodată. Dar după ce-l descarci, ți se pare că toată lumea are același ton de apel. Nu este vorba de faptul că o mulțime de oameni l-au descărcat în același timp cu tine, este simplul fapt că atunci când ai descărcat acel ton de apel, acesta a creat o informație senzorială în SRA. Acest ton de apel a trecut neobservat înainte să-l descarci, deoarece nu era important pentru tine. Odată ce ai descărcat tonul de apel, SRA-ul l-a recunoscut ca find relevant. Rugăciunea funcționează la fel: când te rogi pentru cineva sau ceva, se creează o informație senzorială în sistemul tău de activare reticulară. Și acum recunoști tot ce are legătură cu acele rugăciuni. Un pastor scria: „Ai observat vreodată că atunci când te rogi, se întâmplă coincidențe? Iar când nu te rogi, ele nu se întâmplă? Este mai mult decât o coincidență, este providență! Rugăciunea creează oportunități divine. Dar rugăciunea sfințește, de asemenea, sistemul de activare reticulară și ne permite să vedem oportunitățile rânduite de Dumnezeu, care sunt tot timpul în jurul nostru. Și odată ce le vedem, trebuie să ne activăm credința și să profităm de ele!” Rugăciunea este portalul către Împărăția lui Dumnezeu, prin care binecuvântările Sale curg către noi. Așadar, roagă-te fierbinte în fiecare zi!

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget…” (Romani 12:10-11)

     Un expert în leadership spunea: „Majoritatea liderilor se concentrează pe două lucruri: viziunea și rezultatul final. De obicei, viziunea este ceea ce ne entuziasmează cel mai mult, iar grija față de rezultatul final ne menține activi. Dar între viziune și rezultatul final se află toți oamenii din organizație. Dacă ignori oamenii și acorzi atenție doar celorlalte lucruri, vei pierde oamenii și viziunea (și probabil rezultatul final). Dar dacă te concentrezi asupra oamenilor, ai potențialul de a câștiga oamenii, viziunea și rezultatul final.” În mod interesant, Biblia pune aceste două lucruri împreună: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget”. Atunci când consultantul în afaceri Jim Collins a studiat marile companii, el a descoperit „liderii de nivelul cinci” – acei lideri care au refuzat să-și aroge meritele pentru realizările organizației lor. În schimb, au acordat credit cu smerenie angajaților lor. Numeroși lideri spun că își apreciază oamenii și clienții. Aceasta este o afirmație populară și oricine o poate spune. Vrei să afli dacă această afirmație este adevărată și în organizația ta? Discută cu oamenii care-ți cunosc bine organizația, dar care nu sunt angajații tăi. Ce spun ei? Răspunsurile lor îți vor oferi imaginea cea mai exactă. Întrucât îți cunoști propria inimă mai bine decât oricine altcineva, totul începe cu tine. Întreabă-te: „Pun eu preț pe oameni?” Dacă da, se va vedea în felul în care îi tratezi. Dacă îi tratezi corect, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Iar Biblia ne asigură (Proverbele 10:22) că „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…”

„Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă, inima mea se va bucura.” (Proverbele 23:15)

     Dacă ești părinte, îți dorești ca pruncii tăi să sfârșească bine, iar cel mai bun mod de a face acest lucru este prin modelarea unui comportament adecvat acasă (vezi Efeseni 5:1). Așadar, dacă ești părinte trebuie să înveți să spui „nu”. Susan Alexander Yates spunea: „Pur și simplu există prea multe cerințe și provocări, și prea puțin timp. Maturitatea înseamnă să înveți să amâni ce ți-ar plăcea foarte mult să faci acum, pentru a te concentra pe ceva și mai important. Poate că este vorba de acea oportunitate de carieră pentru a putea avea mai mult timp cu copiii tăi, sau acea ieșire cu prietenii tăi pentru a fi disponibil atunci când adolescenții tăi și-au invitat prietenii la tine acasă. Poate că trebuie să spui „nu” înscrierii copiilor într-o nouă echipă sportivă pentru ca familia să poată lua cina împreună. Întreabă-te: peste 10 ani, ce va conta cel mai mult – că ți-ai înscris copilul la încă o activitate și ați petrecut serile separat, sau că ai spus „nu” și ați luat cina în familie? Sau că ai participat la încă un comitet, sau că ai spus „nu” pentru a putea petrece mai mult timp cu soțul tău, cu soția ta și cu copiii? Urmează-L pe Hristos cu forțe proaspete. Roagă-te și tu rugăciunea împăratului David: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Psalmul 51:12) Propune-ți să-ți recapeți această bucurie. Diversifică timpul petrecut singur cu Dumnezeu. Găsește un subiect nou pentru studiul Bibliei. Începe un jurnal nou. Dacă încă te simți surmenat, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate motivul. Există vreun păcat în viața ta pe care îl ignori? O relație greșită, gelozie, autocompătimire? Biblia spune: „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2) Așadar, fii mereu conștient că odraslele tale sunt cu ochii pe tine!

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

     Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.) 1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante. 2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește. 3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt! Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!