„Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte…” (Psalmul 49:3).

     Biblia ne spune că trebuie să rostim cuvinte pline de har când ne deschidem gura. Iar acest lucru înseamnă că scopul nostru, într-o conversație, trebuie să fie întotdeauna acela de a scoate la iveală ce e mai bun din ceilalți, nu să-i denigrăm sau să-i oprim să vorbească. O bună comunicare stă la baza unei bune prietenii, așadar trebuie să ne exprimăm clar punctul de vedere referitor la limitări personale, convingeri, valori și dorințe. În același timp, este adevărat că problemele date uitării sunt mai numeroase decât cele rezolvate, însă relațiile sănătoase cer uneori o confruntare sănătoasă. Există un moment potrivit și o modalitate potrivită de-a o face. Când ai de-a face cu o situație dificilă, roagă-te și bazează-te pe acest verset (din Psalmul 49:3): „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.” Cuvintele noastre reprezintă mijlocul de transport prin care ne redăm gândurile, iar limba reprezintă șoferul. Așadar, dacă nu-ți dorești să ajungi pe un drum greșit sau să naufragiezi, roagă-te: „Doamne, dă-mi cuvinte de înțelepciune. Ajută-mă să spun ce trebuie, când trebuie!” Duhul Sfânt este un foarte bun instructor! El te va conduce, te va instrui și va lucra cu tine până vei pricepe. El te va ajuta să crești în har până vei ajunge la maturitate în relațiile tale, așa încât să poți spune: „Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa” (Proverbele 8:8-9). Iar când poți spune lucrul acesta, vei ști că ai crescut spiritual!

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre…” (Deuteronomul 29:29).

     Când nu înțelegi ce se întâmplă în viața ta, începe de la ce știi cu certitudine; și anume, că Dumnezeu este bun în orice vreme și că „bunătatea Domnului ţine în veci…” (Psalmul 103:17). El nu este schimbător. El nu te binecuvântează astăzi, pentru ca mâine să te abandoneze. Din contră „bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă…” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Există lucruri pe care Dumnezeu alege să ni le descopere, dar pe altele – „lucrurile ascunse” – nu, spre binele nostru. Scriitoarea Beth Jones ne-a lăsat aceste cuvinte: „Dacă Dumnezeu ne ascunde ceva, o face spre binele nostru și spre binele altora. De exemplu, El nu ne învinovățește, nu le spune altora și nu ne dezvăluie păcatele, slăbiciunile, necredința, pofta, egoismul sau mândria. Când se întâmplă anumite lucruri, Dumnezeu știe de ce. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului. Și când El ne descoperă ceva, o face pentru că dorește să umblăm în acel adevăr prin credință. De exemplu, El Își descoperă caracterul și voia în Cuvântul Său… ca să putem trăi prin credință, știind că El este bun, drept, iubitor, darnic, milostiv, credincios, îndurător, răbdător… și că El dorește să ne mântuiască, să ne vindece, să ne răscumpere, să ne restaureze, să ne sfințească și să ne binecuvânteze! Lucrurile descoperite sunt ale noastre. Când nu știm de ce, iată ce știm sigur. Cuvântul lui Dumnezeu este mai adevărat decât circumstanțele sau experiențele noastre, și pentru că El știe totul despre noi, asta nu înseamnă că trebuie să ne și spună totul! Mai știm că atunci când lucrurile par rele, Dumnezeu este în continuare bun. El dăruiește, nu ia; El binecuvântează, nu blestemă… și indiferent ce se întâmplă sau nu se întâmplă, la sfârșitul zilei – tot suntem învingători!”

„Cine seamănă mult, mult va secera”. (2 Corinteni 9:6)

     Jim Penner povestește: „Într-o zi geroasă de iarnă, mama ne-a dus cu mașina la biserică, pe mine și pe sora mea. Pentru că locuiam la poalele Munților Stâncoși, eram obișnuit cu alunecările și derapajele. Îmi amintesc că mama era tensionată și speram că are suficientă îndemânare ca să poată lua curba fără să intre în camioneta din fața noastră. Cauciucurile mașinii erau uzate – iar cauciucurile noi erau la coada listei noastre de priorități. Casa și hrana erau prioritățile cruciale! Când mama a pus un plic la colectă, în acea zi, m-am gândit că acei bani se puteau utiliza mai cu folos în altă parte, decât la biserică. Cu toate acestea, ea dădea zeciuială! Cu siguranță că Dumnezeu ar fi înțeles că aveam atâtea nevoi în familie. Dar mama manifesta așa o mulțumire… o pace care depășea înțelegerea… ea chiar dăruia Domnului cu bucurie! La sfârșitul serviciului, un slujitor al bisericii a venit la ea și i-a spus: „Văd că aveți cauciucurile uzate la mașină – treceți mâine pe la magazinul meu și o să vă dau niște cauciucuri pentru zăpadă.” Mama a răspuns: „Dar nu vi le pot plăti!” „Nu e nici o problemă, a răspuns el, vreau doar să vă ajut.” În acea zi am fost martorul a două niveluri de dărnicie: mama, cu zeciuiala ei, și un om cumsecade care a dorit să ajute o altă ființă umană.” Lucrurile mari își au rădăcina în lucrurile mici și „cine seamănă mult, mult va secera.” La rândul său, John Mason spunea: „Tărâmul minunilor lui Dumnezeu are întotdeauna de-a face cu înmulțirea. Să zicem că un bob de grâu produce o tulpină cu două spice și fiecare spic are 200 de boabe. Din acele 400 de boabe rezultă 400 de tulpini cu 160.000 de boabe – și toate acestea, de la un singur bob. Unele binecuvântări sunt de natură materială, altele spirituale. Nu știm întotdeauna ce ne lipsește cel mai mult, dar Dumnezeu știe, și un spirit generos va face să se deschidă zăgazurile cerului!” Așadar, dăruiește și vei fi răsplătit de Domnul.

„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace”. (Romani 8:6)

     Pesimismul ne afectează din punct de vedere spiritual, mental, emoțional și fizic. Negativismul este asociat direct cu bolile de inimă, cu deficiențele sistemului imunitar și cu diminuarea abilității de a gestiona durerea fizică. Celebra clinică Mayo a desfășurat un studiu, timp de 30 de ani, pe 800 de pacienți – și rezultatele sunt grăitoare. Riscul ca persoanele pesimiste să moară prematur a fost cu 19% mai mare decât în cazul persoanelor optimiste din grup. În cartea sa „Learned Optimism: How to Change Your Mind and Your Life” (Învață să fii optimist: cum să ne schimbăm mintea și viața), Dr. Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania a conchis că optimismul și pesimismul ne afectează sănătatea aproape la fel de clar ca factorii fizici. Nu-i așa că ai spus de multe ori: „M-am îmbolnăvit de moarte din cauza asta”? Atunci fă ceva în această privință – rapid! Dacă rămâi prea mult timp cu acest gând, s-ar putea să devină realitate! Una dintre marile descoperiri ale științei medicale moderne este aceea că vorbele pe care le rostim nu-i afectează doar pe ceilalți, ci și pe noi. Și uneori ne afectează chiar mai mult! Cuvintele au putere! Noi credem și interiorizăm ceea ce spunem în mod repetat. Asta înseamnă că avem harul de la Dumnezeu de a ne schimba percepția despre propriile noastre abilități, de la daruri limitate la daruri nelimitate. Să explicăm clar ce înseamnă și ce nu înseamnă lucrul acesta. Nu înseamnă că poți cânta la chitară ca Eric Clapton sau că poți picta ca Van Gogh doar pentru că te-ai hotărât sau pentru că vrei asta. Dar înseamnă că poți să faci tot ce ți-a spus Dumnezeu să faci prin Cuvântul Său. Indiferent care ar fi lucrul acesta, El îți va da putere. Și asta se va întâmpla – când ceea ce rostești cu gura este în acord cu Scriptura!

„Orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

     Vorbirea de sine pozitivă nu este un concept nou, ci un concept biblic. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat…vrednic de cinste, tot ce este… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Iată trei căi prin care poți ajunge la asta: 1) Evită comparațiile. Fiecare dintre noi este înzestrat cu propriul set de competențe. Tu ești unic. Felul în care faci tu lucrurile poate fi diferit de tehnicile folosite de ceilalți, dar asta nu înseamnă că e greșit. După cum spune și proverbul: „Câte bordeie, atâtea obiceiuri.” Comparația este un lucru neînțelept, nedrept și dă naștere la negativism. Întotdeauna va exista cineva mai bun decât tine; chiar și campion mondial vei fi doar pentru un timp, pentru că la un moment dat altul îți va lua locul. Chiar nu ai nevoie de o altă coroană, vei avea una în cer! 2) Adaugă nădejdea. Biblia spune despre Avraam: „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Romani 4:18). Iar psalmistul a lăsat scris: „Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:5). Există putere în cuvântul „iarăși”. El îți poate transforma perspectiva lui „nu pot” în atitudinea „dă-mi puțin timp, și pot!” Diferența este subtilă, dar profundă. 3) Poartă-te și acționează pozitiv, pentru a deveni o persoană pozitivă. În cartea sa: „Winning the Stress Challenge” (Cum să învingi provocarea stresului), Dr. Nick Hall vorbește despre un studiu care confirmă că semnalele transmise creierului cuiva, atunci când are un anumit comportament, provoacă schimbări similare la nivel fizic și mental, celor provocați prin răspunsuri emoționale reale. Cu alte cuvinte, când afișezi o figură veselă, ea te poate face să te simți într-adevăr vesel!

„Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios”. (Iov 9:27)

     Trebuie să recunoaștem că uneori viața este grea. Iar unii dintre noi au o viață chiar mai grea decât alții. De aceea Biblia spune că „plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Dar ce se întâmplă dacă te plângi mereu? Cum poți atenua încordarea și vlăguirea pe care o produce vorbirea negativă cu tine însuți? Iată trei măsuri: 1) Reteaz-o de la rădăcină. Învață să recunoști sporovăiala lăuntrică negativă din clipa în care începe, și pune-i capăt imediat! Ia „drujba” dacă trebuie! Dacă crezi că te ajută, ridică mâinile în semn de „time-out” (pauză), ca un gest fizic. Și nu te opri aici! Înlocuiește gândurile negative cu versete biblice: „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23). 2) Ajustează-ți abordarea! Știi ce spune doctorul când îți face o injecție: „Vei simți o mică înțepătură!”, după care te împunge cu acul… Împrumută-i tehnica și diminuează efectul vorbirii negative – limitând-o la expresii care nu intimidează. De exemplu, cuvântul „imposibil” este ca un zid de cărămidă în comparație cu expresia „va fi nevoie de puțin efort.” Nu-i așa că preferi să abordezi un proiect „provocator” și nu unul „irealizabil”? 3) Fii tu însuți prietenul tău cel mai bun. Dacă folosești tonul vocii celui mai bun prieten al tău, el se va suprapune intenționat peste acel ton negativ asurzitor din lăuntrul tău. Vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi cu cel mai bun prieten al tău. Fă și tu ce a făcut David: Biblia spune că „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.” (1 Samuel 30:6). Resetează-ți gândirea! Reprogramează-ți gândurile. În Cuvântul lui Dumnezeu există putere. Așadar, tot ceea ce spune El despre tine, începe să spui și tu același lucru – și vei vedea cum viața ta se va schimba în bine!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Chiar dacă nu poți alege și nu poți controla circumstanțele în care te găsești, totuși ai puterea de a decide cum vei reacționa la ele. Apostolul Pavel se afla în închisoare când a scris: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4). Dacă faci parte din categoria celor care au o perspectivă pesimistă asupra vieții, dacă de cele mai multe ori vorbești și acționezi într-un mod negativist, atunci trebuie să știi că acest lucru este periculos. De ce? Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Asta înseamnă că felul tău de a vorbi te poate duce la moarte, sau te poate duce la viață. E un adevăr biblic! Problema este că nu ne dăm seama întotdeauna când ne angajăm într-un dialog negativist cu noi înșine, pentru că a devenit deja un obicei. Ajungem să dezvoltăm în mod inconștient o viziune pesimistă cu privire la noi înșine și spunem lucruri precum: „Nu-s în stare de nimic” sau „E prea greu; de ce să mai încerc?” Ne mulțumim cu înfrângerea, când de fapt, prin câteva ajustări minore de atitudine, am putea deschide ușa unor posibilități uimitoare. Partea cea mai rea a vorbirii cu noi înșine este că nu ne limităm doar pe noi, ci Îl limităm și pe Dumnezeu (vezi Geneza 18:14). În calitate de copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, în noi locuiește puterea Duhului sfânt care ne ajută să avem o gândire sănătoasă, o vorbire mai bună și o purtare mai bună. Scrie în Biblie despre așa ceva? Da, iată cuvintele apostolului Pavel: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor!” (Efeseni 3:20-21). Așa că, oprește-te și declară: „Orice spune Dumnezeu despre mine, voi spune și eu!” Și închei cum am început, cu versetul extraordinar care poate să-ți dea imboldul și forța necesare: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

„Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul…” (Faptele Apostolilor 15:39)

     Apostolii Pavel și Barnaba au călătorit și au slujit împreună, s-au îmbărbătat unul pe celălalt, au îndurat persecuția cot la cot și i-au câștigat pe mulți pentru Hristos. Dar și cele mai bune relații pot avea sincope, și nici ei nu au făcut excepție. „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul.” Pavel și Barnaba nu intenționaseră vreodată să se rănească unul pe altul. Amândoi erau oameni cumsecade și Împărăția lui Dumnezeu era prioritatea principală pentru amândoi. Dumnezeu l-a ales însă pe Pavel să ducă Evanghelia la Neamuri. Iar în Biblie citim despre Barnaba că era „un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă” (Faptele Apostolilor 11:24). Amândoi au fost de acord cu privire la următoarea misiune: vizitarea bisericilor unde au slujit mai demult. Dar au avut păreri diferite în privința însoțitorilor. Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan Marcu. Dar Pavel nu-l mai dorea, deoarece acesta îi părăsise pe câmpul de misiune. Și de multe ori se întâmplă să fim de acord cu privire la ce trebuie făcut, dar să avem altă părere despre modul în care s-o facem. Natasha Robinson menționa două lucruri importante: 1) Să recunoaștem când Dumnezeu aduce o relație în punctul ei final și să nu încercăm să-i transformăm pe „sezonieri” în prieteni pe viață. Când El trimite anumite persoane în viața noastră, El nu o face neapărat cu titlu permanent. Cu toate acestea, noi îi iubim, ne atașăm de ei și ne este greu să renunțăm la ei când a sosit timpul. 2) Când te desparți de cineva, desparte-te complet și nu lăsa mânia să te facă să păcătuiești. Să nu uităm că suntem ființe emoționale. Ne umplem de amărăciune cu ușurință, dorim să ne spunem punctul de vedere și ajungem la diviziune. Cum trebuie să procedăm, deci? Să rămânem „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Refuză să-l vorbești de rău pe celălalt, și Dumnezeu te va onora. Și chiar dacă persoana respectivă va vorbi împotriva ta, Dumnezeu știe și Se va îngriji de asta!

„Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.” (Eclesiastul 11:4)

     Autoarea Betty Mahalik spune că în zilele și vremurile pe care le trăim astăzi, suntem asaltați cu mesaje de tipul: „Viața mea ar fi perfectă dacă aș avea un alt loc de muncă, o altă casă, un alt nas, o altă soție/un alt soț, un alt cont bancar. (completează tu restul). Sau dacă aș fi ca vedeta X (spune-i tu numele) a cărei viață pare a fi foarte ordonată și perfectă. Ei bine, săptămâna aceasta, am încetat cu văicăreala de tipul „viața mea ar fi perfectă dacă” și am început să repet: „viața mea este perfectă.” Există vreo diferență? Există trei diferențe: 1) Trăiești în prezent; 2) Ai o atitudine mulțumitoare; 3) Îți desfășori activitatea cu ce ai la îndemână acum. Când suntem prinși în capcana „viața mea ar fi perfectă dacă”, pierdem legătura cu prezentul și nu mai putem fi mulțumitori. Gândește-te puțin: e greu să fii mulțumitor pentru ceva ce nu ai, iar ceea ce nu ai e situat undeva pe „tărâmul viitorului.” Privește în jurul tău: ai un acoperiș deasupra capului și ai ce mânca? Ai prieteni buni sau relații apropiate? Dacă răspunsul este da, fii mulțumitor! Probabil că te gândești: „Da, dar vreau să am mai mulți bani, o relație mai bună, mai mult timp pentru călătorii, să fiu mai slabă, ori mai musculos…” sau orice altceva. Nu mai da atenție lucrurilor care îți lipsesc, și începe să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le ai deja!” Biblia spune: „Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.” Dacă pretinzi perfecțiune și nimic mai puțin de-atât, vei continua să te alegi cu nimic. Faptul că „noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10), înseamnă că tot ce avem și facem este întotdeauna lăudabil; oricum, niciunul nu vom atinge perfecțiunea de partea aceasta a cerului. Dar stai liniștit, deoarece (vezi Coloseni 2:10) Hristos ne-a îmbrăcat în neprihănirea Sa și ne-a făcut „desăvârșiți în El”!

„Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea”. (Iov 29:24)

     Un pastor care slujise vreme de 12 ani într-o biserică, povestea că avea obiceiul ca duminica dimineața, în timpul slujbei, să-i cheme pe copii în față chiar înainte de predică și apoi aceștia să meargă la „grupele de copii” care erau concepute special pentru ei. Copiii treceau pe lângă amvon și el le zâmbea fiecăruia în parte. Primea și el multe zâmbete. „Era unul dintre punctele culminante ale întâlnirii, pentru mine!” și-a amintit el. Însă, într-o duminică, se pare că a „ratat” un copil, și nu i-a zâmbit… O fetiță de 4 ani, cu părul creț, a fugit în sală și s-a aruncat în brațele mamei sale, suspinând de parcă cineva i-a frânt inima. După serviciu, pastorul s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Mama i-a explicat pastorului ceea ce i-a spus fetița: „I-am zâmbit lui Dumnezeu, dar El nu mi-a zâmbit înapoi!” Pastorul a reflectat o clipă la ceea ce auzise și a spus: „Pentru acea fetiță, eu am fost înlocuitorul lui Dumnezeu. Greșisem, când nu i-am zâmbit, și atunci lumea ei s-a întunecat!” Așa că, în timpul acestei zile, adoptă strategia zâmbetului. Poate vei spune: „Am mai multe necazuri decât Iov, deci nu am pentru ce să zâmbesc!” Iov a experimentat mai multe necazuri în câteva luni decât vom experimenta majoritatea dintre noi într-o viață. Dar deși era distrus, el și-a ridicat ochii spre alții. Deși era disperat, i-a încurajat. Cum a reușit? Bazându-se pe Dumnezeu! El spune (Iov 29:23-24): „Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” Așadar, azi – zâmbește!